bookblog.ro

Sociologia mișcărilor sociale. De ce se revoltă oamenii

Scris de • 19 February 2016 • in categoria

Titlu: Sociologia mișcărilor sociale. De ce se revoltă oamenii
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Numar pagini: 320
ISBN: 978-606-579-904-2

„La un moment dat, aparent neașteptat și relativ inexplicabil, clase, grupuri sau categorii sociale se raportează diferit și cel mai adesea opus la sistemul economic, social și politic existent. În consecință, inițiază acțiuni sociale de alterare a codurilor, practicilor sociale, instituțiilor și simbolurilor culturale în conformitate cu un nou set de preferințe. Acțiunile colective de acest tip au fost denumite revolte, revoluții, conspirații, conflicte civile, turbulențe sociale, cicluri de protest și, începând cu deceniul șase al secolului trecut, mișcări sociale. Ele semnifică fluidizarea structurilor sociale, adică ”ieșirea” indivizilor din structurile existente, inițierea unor forme de asociere (organizații) noi și agregarea de configurații mentale, structuri sociale și înțelesuri culturale diferite. La finalul procesului rezultă categorii și grupuri sociale, organizații, stiluri culturale, identități, etosuri colective și instituții care înainte nu existau.”

Pe coperta 4 a cărții scrie despre ea că este „…o sociologie a protestului și revoluției înțelese ca procese de schimbare în profunzime a societății.” Destul de sărac descrisă aici, deși, într-adevăr, foarte concis, cartea este un studiu extrem de elaborat care ne introduce în universul mișcărilor sociale, în special a celor de revoltă, motiv pentru care titlul complet al cărții este Sociologia mișcărilor sociale. De ce se revoltă oamenii. Complexitatea subiectului este oarecum descurajantă. Conștientizarea acestui fapt m-a determinat, de fapt, să citesc cartea. În citatul de la începutul recenziei, autorul amintește doar câteva dintre denumirile pe care acțiunile colective le-au primit de-a lungul timpului. Cu toate acestea, în conștiința oricărui om, fiecare dintre acești termeni definește o noțiune diferită, de unde și complexitatea subiectului. Lucrarea Sociologia mișcărilor sociale este pe atât de complexă pe cât este și subiectul pe care îl tratează.

Autorul structurează cartea pe 7 capitole, reușind astfel să creeze o lucrarea foarte accesibilă, în pofida complexității sale. Eu personal am citit-o din curiozitate. Nu am nici pregătire și nici interes în domeniul sociologiei, politicii sau a psihologiei maselor. Cu toate acestea, lucrarea de față nu doar că mi-a plăcut și că m-a atras, dar m-a făcut și să înțeleg subiectul.

Luate pe rând, capitolele se prezintă astfel:

Capitolul 1

De ce se revoltă oamenii: pe lângă o clasificare a tipurilor de mișcări sociale fiind sugerate și câteva prototipuri și tendințe ale acestora, capitolul descrie istoria acțiunilor sociale și consecințele pe care le-au avut și continuă să le aibă în evoluția societății – „Așa s-au născut marile religii în trecutul îndepărtat, așa au apărut democrațiile moderne și s-au format cele mai multe state ale lumii în trecutul relativ apropiat și așa s-au profilat mulțimea de formațiuni, mișcări, inițiative, grupuri de lobby, internaționale, asociații, cluburi și curente intelectuale ale modernității recente.”

Capitolul 2

Organizarea mișcărilor sociale: Capitolul prezintă tipurile generale de mișcări sociale, cum iau ele ființă, cine le conduce, cine le finanțează, ce scop își propun și ce rol au în final în societate, precum și cum anume au ajuns mișcările sociale să fie ”deturnate”. Un exemplu pentru acest ultim punct îl reprezintă în România „mișcările inclusive ale minorității rrome”, care sunt finanțate constant din bani publici pentru a avea tentă ”pro”, nu ”contra”. Astfel, „asociațiile în loc să ”lupte” cu marginalizarea rromilor, se luptă între ele pentru bani. Fapt este că industria (autorul chiar folosește acest termen, industria) programelor de emancipare și integrare a rromilor consumă cele mai multe resurse publice și private și raportează cele mai slabe rezultate.”

Capitolul 3

Programul ideologic și formarea identităților colective. Rolul media: În acest capitol, autorul vorbește în general despre sensuri și roluri. Fie că este vorba despre sensurile culturale, morale, sociale sau politice pe care le au mișcările sociale, fie că este vorba despre rolul acestor sensuri sau a unor diferite instrumente – mass-media, internetul, emoțiile individuale și colective, crearea sau modificarea identității de grup sau colectiv – în dezvoltarea mișcărilor sociale, acest capitol analizează sensurile pe care aceste instrumente le au și rolul lor din perspectiva sociologiei mișcărilor sociale.

Capitolul 4

Etapele acțiunii colective. Mobilizarea, protestul și negocierea: Capitolul prezintă cele trei etape menționate în titlu, insistând asupra metodelor de propagare a protestelor, transformarea lor în acțiune organizată, dinamica și repertoriulacțiunilor sociale – adică marșul, demonstrația, mitingul și greva.

Capitolul 5

Acțiunea politică a mișcărilor sociale. Consecințele acțiunilor colective: Acesta este capitolul care tratează efectul pe care îl au – sau pe care ar trebui să-l aibă – mișcările sociale. Este vorba de schimbările politice pe care le poate aduce un protest, de modul în care acesta este reprimat, de instituțiile, partidele sau formațiunile politice care se nasc în urma unei mișcări sociale, dar și despre puterea pe care o au instituțiile deja existente în dezvoltarea mișcărilor sociale. „Goldstone (1980) a legat consecințele mișcărilor (sociale) de factori externi, precum crizele politice. Succesul unei mișcări nu ar fi dependent de mobilizarea resurselor (organizare, leadership, bani), cât mai ales de condițiile sociale și politice largi. Cu alte cuvinte, teoria procesului politic cu accentul său pe oportunități explică mai bine consecințele acțiunilor colective.”

Capitolul 6 și Capitolul 7

Teorie și metodă în studiul acțiunilor sociale și De la Hyde Park la mișcarea pentru drepturi civile, basismo, occupy, Primăvara Arabă. Studii de caz din mișcările sociale recente: Acestea sunt capitole care teoretizează mișcările sociale, aducând în atenția cititorului câteva studii de caz structurate pe tipuri de acțiuni – Mișcările studențești din 1968, Mișcarea feministă, Mișcarea zapatistă sau Mișcarea paneuropeană.

După cum spuneam, deși Sociologia mișcărilor sociale este o lucrare complexă, este și accesibilă. Limbajul folosit de autor nu este deloc sofisticat, iar structura cărții permite studierea în funcție de interesul pe care cititorul îl poate avea față de subiect.

  • Plusuri

    Lucrarea de față este foarte importantă pentru că subiectul acesta nu a mai fost tratat până acum atât de amplu, deși este, în mod clar, unul de interes și de actualitate. Ușurința cu care poate fi citită și înțeleasă, o face foarte valoroasă.

  • Recomandari

    Deși poate fi citită și înțeleasă și de un novice, lucrarea se adresează, de fapt, celor care fie s-au specializat, fie urmează să o facă, în domeniul sociologiei mișcărilor sociale.

Categorie: | Autor: | Editura:

Acest articol are 1 COMENTARIU. Spune-ti parerea!

  1. Giba Cristiana spune:

    Editura Nemira ne-a obisnuit cu titluri de exceptie. Este o garantie a calitatii ! Trebuie sa ne instruim in permanenta pentru a nu cadea victime ale manipularii, mai ales a miscarilor de masa ! Orice om trebuie sa invete sa discearna sa aleaga calea de mijloc, sa nu cada prada extremismului. Adeziunea la un grup cu deziderate gresite poate fi extrem de daunatoare individului, care se lasa dus de val. Somnul ratiunii naste monstri.

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro