bookblog.ro

Spaimele copilăriei și o mitologie macabră

Scris de • 15 March 2013 • in categoria

Titlu: Tridentul lui Neptun
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2011
Traducere:
Numar pagini: 471
ISBN: ISBN 978-973-707-549-9
Cumpara cartea

Fred Vargas uimește din nou prin amestecul de realism și fantezie, atât de straniu pentru un roman polițist. Comisarul Adamsberg se luptă cu nălucile copilăriei, care par să fie mult mai puternice decât un coșmar infantil.

Prietenul său Ferez, psihiatrul, ar fi încercat fără îndoială să identifice mecanismul care declanșase izbucnirea aceea de furie. Ar fi însemnat să dezvăluie inconvenientul ascuns, chinul nemărturisit care, aidoma unui prizonier, își scutura brusc lanțurile de fier. - încă din primele pagini ale romanului Tridentul lui Neptun , comisarul Adamsberg își trăiește ciudățeniile cu aceeați încăpățânare ca vechii eroi întunecați ai romantismului. Încă o dată, Fred Vargas aduce în prim-plan o situație obișnuită în viața unui polițist – un stagiu de specializare în amprentarea genetică la Quebec – pe care o transformă într-un puzzle de indicia destul de greu de anticipat și răsturnări de situație mai mult sau mai puțin previzibile. Cu toate acestea, odată cunoscut stilul său de a compune narațiunea, faptele devin mai ușor de intuit, întrucât „pattern-urile” comportamentale, aparent inconștiente și inconsecvente ale comisarului, sunt mult mai „vizibile”.

În acest roman, comisarul Adamsberg trebuie să înfrunte o traumă veche ce i-a marcat copilăria și relația strânsă pe care o avea cu fratele său, în timp ce încearcă să mențină echilibrul departamentului de poliție și să dezlege tainele unei crime obscure, făcute cu un trident. Scriitoarea îl readuce pe Adamsberg (personaj principal și în Omul cu cercurile albastre ) în tumultul crimelor sângeroase, de această dată, însă, aruncându-l de partea cealaltă a dreptății. Avem de-a face cu un personaj negativ mereu în umbre, cu un prieten care nu este ceea ce pare a fi (Danglard), cu șefi de poliție din ce în ce mai suspicioși, dar și cu o hackeriță bătrână (personaj savuros prin bizarerie) – Fred Vargas face combinații inedite, aducând un aer de fantezie în lumea crudă a criminalilor și justiției „oarbe”.

Narațiunea are un ritm alternant, asemeni schimbărilor interioare ale comisarului, purtându-ne între Paris și Quebec, într-un „trasure hunt” de istorii vechi și noi, prea apropiate pentru a fi doar coincidențe. În tot acest amestec, bineînțeles că nu putea să lipsească nici interesul amoros, tratat însă ca temă secundară, drama familială fiind mai puternică decât cea afectivă (chiar dacă nu în totalitate). Păstrând același tip de mister ca în Omul cu cercurile albastre , Vargas se joacă în construirea de fragmente, detalii și simbolistică, provocându-l pe cititor să fie alert la tot pasul.

Tridentul devine, așadar, semnul de început, sub care stau destinele tuturor personajelor din acest roman, pentru a fi înlocuit, de-a lungul desfășurării acțiunii de altfel de simboluri, totul în cheie psihologică. Jocul devine unul pe viață și pe moarte, iar Adamsberg este forțat să iasă din pielea lui, pentru a-și duce misiunea la bun sfârșit. Ce iese din tot acest amestec, vă recomand să citiți, mai ales dacă sunteți pasionați de enigme și ghicitori.

  • Plusuri

    Invetivitatea conexiunilor, neobișnuitul personajelor și firul narativ elaborat

  • Minusuri

    Cititorul trebuie să adere la convenția fantasticului realist încă de la primele pagini

  • Recomandari

    Pentru pasionații de romane polițiste și intrigi bine scrise

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro