bookblog.ro

Speranța e un parazit

Scris de • 29 April 2016 • in categoria

Titlu: Pasiune pură
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2015
Traducere:
Numar pagini: 192
ISBN: 978-973-689-876-1
Cumpara cartea

„Fiecare inimă își are saga ei și să nu crezi că iubești tu mai mult decât alții.”

Ca multe lucruri în viață, cărțile nu sunt singurele care capătă o aură îmbietoare atunci când se vorbește de bine despre ele și sunt apreciate, fie de critici fie prin premiile literare câștigate. Așa că mă fac vinovată încă o dată de a mă lăsa sedusă de un mic fragment de text care proclama Pasiune pură, romanul Lenei Anderson, drept cartea anului 2013 în Suedia, distins cu premiul August.

Romanul o are în centru pe Ester Nilsson, tânără intelectuală și creativă ce duce un trai liniștit și banal alături de prietenul ei de mai mulți ani până ce soarta i-l scoate în cale pe Hugo Rask, artist plastic celebru, care o farmecă până în punctul în care se transformă aproape în motivul ei de a trăi. Forțată să îi cunoască opera îndeaproape și să-l cunoască și pe el datorită unui articol pe care trebuie să îl scrie pentru o revistă, Ester ajunge să se îndrăgostească nebunește de acesta și să se transforme radical, din coaja femeii raționale care nu se abate nici măcar milimetric de la un trai echilibrat, care nu cunoaște ideea de abandon emoțional sau de exces sentimental, născându-se o anti-Ester pasională, emotivă, geloasă și posesivă care ar face orice pentru a putea să trăiască o poveste de dragoste cu celebrul pictor.

Speranța e cea care îi susține obsesia mai bine de un an și care o face să se agațe de cel mai mic gest pentru a își lansa avansurile.

„Speranța e un parazit. Se hrănește și prosperă din țesuturile cele mai nevinovate. Supraviețuiește grație unei capacități foarte avansate de a ignora orice nu-i avantajează dezvoltarea și de a se înfrupta din tot ce-i întreține supraviețuirea. Rumegă apoi și firmiturile, ca să extragă absolut toate elementele nutritive.”

Deși avem de-a face cu clasica poveste de „ea îl vrea, el nu o vrea”, romanul Lenei Andersson transcende limitele banalului, oboseala subiectului interpretat și reinterpretat la infinit. Simplitatea scrierii cât și frământările de ordin filosofic ale eroinei feresc opera de excese emoționale, de penibilul clișeelor, lăsând în urmă un fel de oglindă în care vom regăsi fragmente din propriile relații eșuate. Instanțele povestite sunt universale de aceea prind atât de bine la public. Apoi ar mai fi ca punct de atracție contrastul dintre cei doi îndrăgostiți, ea profundă în gândire și simțiri, el superficial și vanitos, dornic de adorația care i se cuvine unui zeu.

Mă hazardez în a zice că Pasiune pură e un roman ce trebuie lecturat obligatoriu pentru luciditatea cu care abordează subiectul, pentru că îmbină tragediile personale cu un strop de ironie și umor, pentru că oricine a trăit drama unei iubiri neîmplinite îi va recunoaște meritele autoarei și va empatiza cu Ester, dorindu-i totodată o serie de întâmplări nefaste arogantului de Hugo.

  • Plusuri

    Abordarea subiectului care evocă o serie de adevăruri universale. Absența patetismului și plângerii de milă dusă la extrem. Ironia și umorul care fac din roman ceva mai mult decât un simplu roman de dragoste.

  • Recomandari

    Cinicilor, celor ce au iubit și au pierdut, celor ce își doresc o lecție de viață, dar fără tonul moralizator sau atotștiutor.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro