bookblog.ro

Teroare în numele lui Dumnezeu

Scris de • 10 June 2015 • in categoria

Titlu: Inchiziția
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 560
ISBN: 978-606-686-593-7
Cumpara cartea

„În Spania, Inchiziția a atins nivelul maxim de opresiune în primii 50 de ani de la înființarea sa din 1478, când s-a estimat că au fost judecați 50 000 de oameni, o proporție semnificativă dintre aceștia fiind considerați relajados și arși pe rug. În unii ani, ca de exemplu în 1492, probabil că au fost omorâți 2 000 de relajados iar efigiile altor 2 000 au fost arse. Între 1481 și 1488, numai în Sevilla au fost uciși aproximativ 700 de oameni și alți 50 în Ciudad Real între 1483 și 1484. În jur de 10% din populația totală a orașului Toledo a fost judecată de Inchiziție între 1486 și 1499 și trei la sută dintre aceștia au fost arși de vii sau în efigie. În Aragon în schimb, au pierit în jur de 1 000 de relajados între 1485 și 1530. După această furie de început, Inchiziția spaniolă a devenit mai puțin însetată de sânge.”

Cumpără titlul în engleză

Lucrurile care se cunosc despre Inchiziție sunt, de obicei, tributare unor idei preconcepute. De altfel, aceste idei se justifică, întrucât în cele trei secole și ceva de funcționare, Inchiziția a creat o mentalitate plină de resentimente. Extrem de multe familii de pe teritoriul peninsulei Iberice au fost afectate la un moment dat de o investigație a Inchiziției. Pentru edificarea acestei idei, este grăitor moto-ul pe care l-a preferat autorul, atribuit Pastorului Martin Niemöller (teolog și pastor luteran, arestat de regimul nazist și deținut la Dachau din 1938 până în 1945): „Mai întâi au venit după evrei, dar eu nu am ridicat glasul pentru că nu eram evreu. Apoi au venit după comuniști, dar eu nu am ridicat glasul pentru că nu eram comunist. Apoi au venit după sindicaliști, dar eu nu am ridicat glasul pentru că nu eram sindicalist. Apoi au venit după mine, și nu mai rămăsese nimeni care să ridice glasul după mine.” Deși nu se referă la Inchiziție, apetitul dovedit de regimul nazist pentru comunități pe care să le distrugă este similar.

La fel a fost și Inchiziția care, înființată pentru a-i judeca pe evreii convertiți la creștinism, a trecut ulterior la judecarea musulmanilor convertiți, apoi la membrii catolici care aveau un arbore genealogic nepătat, dar care se spălau sau care refuzau să mănânce carne de porc, astfel considerându-se că se dedau la ritualuri musulmane sau evreiești, trecând apoi la studierea purității sângelui (limpezia de sangre) oamenilor, pentru a fi descoperiți în arborele genealogic strămoși evrei, musulmani, sau relajados.

Pentru ca o istorie a Inchiziției să poată fi expusă cât mai corect și să poată fi percepută cât mai exact, această ediție oferă un lucru care mi se pare extraordinară, dar pe care nu îl folosesc mulți autori de monografii: chiar la începutul cărții – după Cronologie – autorul a introdus un Glosar, absolut necesar pentru explicarea unor temeni precum relajados („relaxat” – termen folosit de Inchiziție pentru o persoană care era predată autorităților laice pentru a fi condamnată la moarte), autodafé ( „încercare a credinței”, - ceremonie de pedepsire a ereticilor), sau conversos („descendenți evrei care se converteau la creștinism”). Este importantă asimilarea acestor termeni, întrucât sunt utilizați constant de autor pe parcursul întregii istorii.

Istoria propusă de Toby Green în Inchiziția se bazează pe o documentație foarte amănunțită. Întreaga activitate inchizitorială a avut parte de o documentație exhaustivă, creată în parte pentru justificarea inchizitorilor mai mici față de cei mai mari în rang, în parte pentru scopuri mult mai materialiste: multe dintre documente sunt, de fapt, note de plată ale Inchiziției către cei judecați sau investigați, așa cum este, spre exemplu, cea emisă către Antonio Medrano pentru a i se cerceta puritatea sângelui, care depusese o „cerere pentru a deveni calificador [un soi de funcționar care se ocupa cu cenzurarea cărților tipărite] al Inchiziției în Mexic. […] Nota amănunțită pe care trebuia să o achite, cuprindea […] ce mai meschină dintre toate [cheltuielile]: „Plata costurilor pentru calcularea notei de plată care s-a emis la încheierea procedurilor”. Evident, acest document este revelator pentru o anumită tendință a Inchiziției, dar documentele păstrate de-a lungul secolelor sunt nenumărate și de o diversitate incredibilă.

Pentru lecturarea unei astfel de monografii este nevoie de sânge rece. Aberațiile – pentru europeanul secolului XXI, cel puțin – pe care le promovau inchizitorii sunt de-a dreptul șocante, iar prezentarea lor de către Green cu nenumărate documente, dar și cu multele și diversele interpretări ale acestora, pe care experții le propun din 1810 încoace, ajung pur și simplu să îngrozească. Astfel, dacă de unele am pomenit deja, altele sunt cunoscute chiar din istoria comunismului: denunțarea prietenilor, vecinilor și chiar a membrilor familiei în ideea obținerii unor avantaje materiale.

Unele dintre măsurile care au stat la baza funcționării Inchiziției sunt de-a dreptul absurde. Astfel, printre cele de ordin social descoperim: ponderea pe care o putea avea o căsătorie a unui strămoș cu o persoană de origine evreiască în considerarea purității sângelui – „…viața lui Aguilera a fost astfel ruinată de presupusa căsătorie nefericită făcută de stră-stră-stră-străbunicii lui”; situația în care ajunsese în secolul al XVIII-lea Spania, când ORICINE putea deveni obiectul anchetei Inchiziției din cauza unor obiceiuri, a unor presupuse descendențe sau, pur și simplu, din cauza unui denunț, oricât de nesubstanțial ar fi fost; rețeaua de spioni care au făcut posibile aceste denunțuri.

Măsurile de ordin politic au fost: sfințirea moscheilor și sinagogilor în biserici catolice; expulzarea populației evreiești și musulmane, adică exact a singurilor oameni calificați în cele mai importante meserii, precum și a comercianților, lucru care a dus la subminarea economiei imperiului Spaniol; corupția, setea de sânge și abuzurile sexuale, care au însoțit Inchiziția de la primii inchizitori. Ar mai fi multe, foarte multe de menționat, dar asta nu doar că ar dezvălui despre carte mai mult decât mi-am propus, dar nici nu ar încăpea într-o simplă recenzie.

  • Plusuri

    Având în vedere sursele pe care le-a avut Toby Green, Inchiziția este o carte impresionantă, care prezintă o istorie foarte concisă a instituției inchizitoriale iberice, ce se deosebește de cea europeană în special prin faptul că a avut un caracter profund politic.

  • Recomandari

    Inchiziția este o carte importantă pentru cei interesați de istoria medievală sau de istoria creștinătății și esențială pentru oricine vrea să afle despre Inchiziția Iberică, privită în ansamblul ei, adică atât despre cea Spaniolă, cât și despre cea Portugheză, cu extinderile pe care le-a cunoscut în coloniile acestor regate.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Povestea anului 2012

Copyright ©2011 Bookblog.ro