bookblog.ro

Tu ai vrea să îți întâlnești Viața?

Scris de • 10 September 2013 • in categoria

Titlu: Întâlnire cu Viața
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 378
ISBN: 978-973-724-421-5
Cumpara cartea

Fantezie și redescoperire de sine, într-un exercițiu imaginar, pentru a te bucura de Viață, întâlnind-o literalmente. O poveste despre împlinirea și acceptarea de sine, cu nuanțe ușor ironice, ușor nostalgice.

Cumpără titlul în engleză

Dacă ai putea să îți cunoști Viața, în persoană, ce ai vrea să afli despre tine? Te-ar bucura sau te-ar înspăimânta o astfel de întâlnire? Câte adevăruri dureroase și amintiri ascunse ar trebui să accepți? Cecelia Ahern ne propune, de această dată, un exercițiu de imaginație pe cât de savuros, pe atât de reflexiv - să ne lansăm în căutarea unor răspunsuri pentru întrebările de mai sus printr-o Întâlnire cu Viața și un personaj principal pe cât de simpatic, pe atât de nefericit. Lucy Silchester este o femeie care duce o viață aparent liniștită, însă adevărul este că tot ce a construit se bazează pe minciuni de complezență și evitarea unor subiecte dureroase. Care e diferența dintre a spune că ai demisionat sau că ai fost concediat? Dar că tu ți-ai părăsit iubitul, deși situația a fost exact pe dos?

Diferența este că, la un moment dat, trăind în negare, cineva îți va trimite o invitație pentru a-ți confrunta Viața și a înțelege ce este în neregulă. Astfel încep toate aventurile și schimbările, nu-i așa? Ca un fel de bildungsroman din a doua încercare, povestea lui Lucy, scrisă cu umor și ironie, subliniază micile drame cotidiene care pot avea urmări majore, emoționând cititorul prin sinceritatea dintre rânduri. Întâlnire cu Viața nu este doar un roman de dragoste contemporan, este o poveste despre regăsire și acceptare, despre micile detalii care pot complica relațiile de familie sau prietenie, despre oameni care vin și pleacă, despre drame domestice și nevoia de a face o schimbare din când în când.

Un Silchester nu plânge. Asta mi-a spus tata la cinci ani, după ce am căzut de pe bicicletă prima dată când am mers fără roțile ajutătoare. (...) Aș fi vrut o îmbrățișare, dar nu i-am spus, știind că dacă-i cer asta, dacă pur și simplu îmi doresc așa ceva, în ochii lui este greșit, deși în adâncul sufletului meu eram conștientă că nu este așa. - cu o scriitură subiectivă, mereu la persoana I singular, pentru a „trăi” odată cu personajul principal urcușurile și coborâșurile, dar mai ales confruntările cu Viața și celelalte personaje, romanul spune povestea care se poate întâmpla oricui, cu un artificiu creativ fantezist. Viața, de altfel, este un bărbat plin de surprize, asemeni unui animus îndărătnic, care încearcă să îi smulgă lui Lucy măștile sociale.

Cu dialoguri spumoase, ironie purtată drept scut și situații banale, care capătă noi înțelesuri, romanul te captivează încă de la primele pagini. Fie că îl citești pentru a te amuza de gafele create de interacțiunile dintre Lucy și oglinda sa moralizatoare (Viața, bineînțeles), fie că citești dincolo de inserțiile fantastice, este o narațiune ușor de parcurs, care lasă în urmă un gust dulce-amar și nevoia de a-ți pune câteva întrebări despre tine. Așadar, tu ai vrea să îți întâlnești Viața? Oare cum ar arăta?

P.S. Viața lui Lucy arăta cam așa: Viața mea. Ascuns în spatele unui birou oribil, cu privirea în jos, mâzgălind ceva într-un carnețel jerpelit, cu un pix care, după modul în care mâzgălea, nu voia să scrie.

  • Plusuri

    Umorul savuros și realismul situațiilor imaginate ce contrasteză cu personajul Vieții lui Lucy

  • Recomandari

    Dacă vă plac poveștile de dragoste/de familie spuse diferit

Categorie: | Autor: | Editura:



Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Ultimul patriarh

Copyright ©2011 Bookblog.ro