Titlu: Turnul Întunecat
Autor: Stephen King
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2011
Traducere: Mircea Pricăjan
Numar pagini: 1969
ISBN: 978-606-926-833-9

Cui îi e frică de poveştile fără sfârşit? Seria Turnul Întunecat se va îmbogăţi la începutul lui 2012 cu cel de-al optulea volum.

De când mă ştiu, mi-au plăcut poveştile fantastice în serie; sau, mai exact, am citit o mulţime de serii ratate, în speranţa că o să dau peste vreuna care să egaleze fixaţiile mele din copilărie: Mary Poppins, Cronicile din Narnia, Indianul din dulap. Totuşi, trecută fiind prin perioada „horror King”, nu mă atrăgea ideea miilor de pagini ale seriei Turnul Întunecat (iarăşi vreun personaj catatonic, iarăşi vreun monstruleţ sub pat, mă gândeam). Şi-atunci de ce am ajuns să le citesc? Păi eram într-un hostel, ploua torenţial şi terminasem cartea din arsenalul propriu. Mi-am zis că o să citesc primul roman pe care îmi nimereşte privirea, din modesta bibliotecă a hostelului – s-a nimerit a fi The Gunslinger, volumul care deschide seria.

Am descoperit cu uşurare că Stephen King şi-a pus deoparte trucurile obişnuite şi că obsesia lui adolescentină de a spune o poveste care să egaleze saga lui J. R. R. Tolkien nu s-a transformat într-o amintire jenantă. În preambulul naraţiunii propriu-zise, King inventariază punctele de plecare ale poveştii: poemul lui Robert Browning, Childe Roland to the Dark Tower Came, saga Lord of the Rings şi celebrul western al lui Sergio Leone, Il buono, il brutto, il cattivo (1966). Riscantă combinaţie, dar, explică autorul, lăsându-se în voia instinctului a constatat că scrie mult mai bine decât respectând planuri, reţete ale succesului şi termene-limită (să-l credem?).

Roland Deschain, descendent al Regelui Arthur, porneşte în căutarea Turnului întunecat din curiozitate. Pe drum va explica uneori că o face pentru că dinastia lui este responsabilă de protecţia Turnului, dar loialitatea nu se mai află printre calităţile lui – cum nici umorul. În primul volum, Roland îl cunoaşte, salvează şi apoi trădează pe Jake, un puşti care, murind într-un accident de maşină din New York, se trezeşte exilat în lumea lui Deschain. Căutarea nu se axează atât pe Turn, cât pe enigmaticul Walter, omul în negru. Roland bănuieşte că acesta i-ar fi distrus familia, dar nu-şi poate da seama sub câte chipuri l-a mai întâlnit şi până unde se extind puterile sale vrăjitoreşti. Confruntarea celor doi, din finalul volumului, se poate rezuma drept un şir de „se pare că”: Roland cade pradă iluziilor create de Walter, în timp ce speră că, de fapt, l-a învins.

Următoarele volume au fost scrise după o lungă perioadă în care King abandonase ideea „capodoperei” pe care trebuia să o lase în urmă. Roland descoperă trei uşi magice, prin care trece din lumea lui în ceea ce, aparent, este lumea noastră. De aici, dar din ani diferiţi, el îşi alege (deşi mai nimerit ar fi să spun „fură”) trei însoţitori: pe heroinomanul Eddie Dean, pe cea care va deveni Susannah Dean şi pe Jake, trecut deja de două ori prin moarte. Odată eliberat de chinurile sevrajului, Eddie se dovedeşte a fi clovnul seriei şi cel care îşi scoate prietenii din situaţii dificile, cu ajutorul vorbăriei lui fără substanţă. Susannah suferă de o tulburare de personalitate, fiind cunoscută iniţial drept aristocrata Odetta Holmes şi, alternativ, drept mahalagioaica Detta Walker. Jake este veritabilul erou al poveştii, cel care iartă tot şi este gata să-şi dea viaţa - adică vieţile - pentru prietenii săi. Acestora li se alătură, în al treilea volum, Oy, un animăluţ vorbitor descris de King drept un fel de corcitură între un raton, o marmotă şi un Teckel.

Cei cinci formează un „ka-tet”, o unitate indivizibilă; ei vor ajunge să comunice prin telepatie şi să aibă aceleaşi dorinţe. Treptat, pricepem că diviziunile dintre lumi şi lumile însele se subţiază, motiv pentru care timpul nu mai curge într-o singură direcţie, materia vie suferă mutaţii inexplicabile, iar portalurile magice răsar mai ceva decât ciupercile după ploaie. Cele mai de temut sunt spaţiile dintre lumi, unde se spune că ar colcăi fiinţe pe care nimeni nu s-a întors să le descrie.

Protagoniştii se pomenesc la un moment dat în Vrăjitorul din Oz – sau, în orice caz, într-o versiune aproape creditabilă a poveştii lui L. Frank Baum. Mai târziu, Eddie şi Roland se întâlnesc cu... Stephen King – versiunea ficţională, dar în conformitate cu originalul. Armele indispensabile cvintetului sunt şi ele împrumutate din diverse alte poveşti fantastice, iar punctele vulnerabile ale personajelor au întotdeauna de-a face cu lecturile fiecăruia în parte. Într-un fel, interferenţele dintre lumile cândva paralele din Turnul Întunecat sunt simptomatice pentru modul în care încercăm, de multe ori inconştient şi maniacal, să găsim puncte comune între propriile experienţe şi cele străine sau să transformăm mintal haosul de zi cu zi în coerenţă.

Ţinta reală a lui Roland este ultimul nivel al Turnului întunecat, unde, teoretic, locuieşte divinitatea tuturor lumilor. Se bănuieşte că acolo s-ar afla maleficul Rege Roşu; se mai bănuieşte că acolo nu s-ar afla nimeni. Turnul se află în centrul lumilor, este păzit de douăsprezece creaturi mitologice şi în el se întâlnesc cele şase raze care susţin realitatea. Pe măsură ce razele se destramă, călătoria lui Roland devine o cursă contra cronometru. Deşi personajele secundare par convinse că grupul de pistolari încearcă să salveze Universul, Roland şi banda lui sunt permanent conştienţi de faptul că sunt mânaţi doar de o curiozitate insuportabilă.

Ceea ce aş reformula: deşi King pare convins că i-a reuşit mişcarea, că a scris o capodoperă care să se diferenţieze, peste secole, de maculatura contemporană lui, eu mi-am păstrat bănuiala că nu mă pot opri din citit pentru că punctul forte al seriei este înlănţuirea de artificii narative gen Dan Brown, care te ţin cu sufletul la gură şi îţi lasă senzaţia că ai fi atins (sau, mai degrabă, ai fi fost atins de) chestiuni grave, trase în ambalaje speciale pentru diletanţi. Enjoy.

• Plusuri

  Uşor de citit în ciuda lungimii, câteva personaje complexe, dileme morale tratate neconvenţional, motive mitologice diverse.

• Recomandari

  cui are timp şi chef să se lase în voia imaginaţiei lui King pentru săptămâni sau luni bune; oricărui fan al seriilor fantasy.