bookblog.ro

Ultima piesă de puzzle

Scris de • 21 September 2015 • in categoria

Titlu: Strada Dughenelor Întunecoase
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2014
Traducere:
Numar pagini: 200
ISBN: 978-973-689-831-0
Cumpara cartea

„Acolo există pasaje legate de părinții mei și de inși pe care aceștia i-au cunoscut. Este o carte care se referă la Ocupație, dar nu e deloc realistă. Am folosit numele unor oameni reali pe care i-am observat în copilarie, dar cartea e concepută ca un vis. Mereu m-a preocupat amnezia, temă tratată în literatură de Giraudoux sau Anouilh și care m-a impresionat mai ales în filmele noirs americane.”

Intrigată de Patrick Modiano ca autor și laureat al premiului Nobel pentru Litaratură în 2014 și curioasă în legătură cu cel mai tradus roman al său, unicul premiat cu prestigious Premiul Goncourt, în 1978, Strada Dughenelor Întunecoase, am pornit la drum alături de personajul Guy Roland în aventura redescoperirii vieții lui.

Prieten și angajat al lui Constantin von Hutte, în toamna lui 1965, odată cu închiderea agenției de detectivi particulari pe care o deținea cel din urmă, Guy pornește în rezolvarea ultimului său caz și cel mai important din întreaga carieră – acela de a își descoperi propria identitate, nu cea împrumutată și creată acum zece ani de către Hutte.

Firul Ariadnei îl conduce către comunitatea rusă din Paris unde, din aproape în aproape, frânturile de înformații încep să recopună puzzle-ul existenței unui anume Pedro McEnvoy sau Jimmy Stern, cum îl arată arhivele la un moment dat. Secretar al unei legații din America de Sud care în timpul Ocupației își creează o altă identitate și apoi înceracă să fugă la Megeve cu frumoasa Denise Coudreuse și o gașcă de prieteni, ca în cele din urmă să încerce să treacă în mod clandestin granița spre Elveția.

Dar calea spre developarea vechii identități nu este atât de simplă atunci când fie nu găsești persoanele care ar putea să-ți spună cine ai fost sau atunci când tu ești cel care trebui să păstreze aparențele și nu ai voie să-ți divulgi postura de amnezic.

Titlul cărții este unul oarecum înșelător fiind mai degrabă potrivit cutiilor cu poze pe care Roland le tot primește de la diverși îndivizi pentru că pe fundul lor prăfuit și uitat de timp se găsesc nodurile de legătură care îl poartă de la o stradă la alta, de la un nume la altul, ca în cele din urmă, cele aflate să tragă cortina de pe memoria încețoșată, scoțând la iveală un posibil destin tragic. Și zic posibil pentru că Modiano nu este tipul scriitorului omniscient sau genul care să dezvăluie tot, să rezolve toate întrebările și să închidă firul narativ într-o notă clară.

Chiar și atunci când premisa romanului e rezolvată, întunecimea încă planează asupra personajelor care par să fi obținut doar o fărâmă din povestea pe care o căutau.

Pe această notă pot să punctez și ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la carte și anume că fiecare pagină te face să îți pui întrebări - te întrebi cu din ce în ce mai multă ardoare cine este Guy Roland? Ce s-a întâmplat cu Denise? Oare își va aminti vreodată cu adevărat cine este sau va reveni la o altă identitate construită acum zeci de ani pentru că cea actuală nu îi mai servește la nimic?

Nimic nu e sigur chiar și atunci când pare sigur pentru că la următorul colț de stradă va fi un alt fir de urmat care va dezvălui o altă identitate ascunsă într-o altă identitate asemeni unei matrioșca.

  • Plusuri

    Suspansul care începe să fie palpabil din a doua jumătate a cărții, atunci când povestea își găsește un ritm constant.

  • Minusuri

    Ambiguitatea, distanța dintre indicii care ține în loc desfășurarea acțiunii.

  • Recomandari

    Iubitorilor de romane noir.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

Copyright ©2011 Bookblog.ro