Titlu: Alb ca zăpada
Autor: Salla Simuka
Rating:
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Sigrid Crasnean
Numar pagini: 191
ISBN: 978-606-40-0023-1

Își cunosc însă copiii părinții? Cu adevărat, până în cele mai adânci străfunduri? La urma urmei, văd din ei doar o mică parte. [...] Nici măcar dacă părinții înșiși le-ar povesti, iar asta pentru că istorisirile sunt mereu cosmetizate, tocmai pentru că le sunt spuse copiilor.

După evenimentele precipitate din primul volum al seriei (recenzat de Călina Matei aici), protagonista, o adolescentă finlandeză aflată la vârsta întrebărilor, decide să petreacă o vacanță la Praga, departe de țara și de oamenii care îi trezesc multe amintiri neplăcute. Se îndepărtează astfel și mai mult de părinții săi, despre care are, oricum, impresia că ar juca doar rolul de părinți, în timp ce alte familii funcționează după alte standarde.

Cu toate acestea, ilustrând perfect conceptul „De ce ți-e frică, nu scapi”, Lumikki Anderssen cade în brațele unei alte Familii (unde majuscula inițială nu este o greșeală de tipar). Într-o după-amiază feerică, deși înțesată de turiști, este abordată de o tânără cu câțiva ani mai în vârstă, care-i spune, în suedeză: Cred că sunt sora ta.

Evenimentele se succed cu repeziciune, iar acțiunea devine ușor dificil de urmărit. Intenția clară de a relata despre o nouă rețea de intrigi ascunse în care se vede prinsă Lumikki este umbrită de amalgamul de personaje care intervin în scenă fără o prezentare prea edificatoare. Cu toate acestea, ritmul alert se menține, iar prin labirintul de hotărâri sectante, asasini plătiți și minciuni bine plasate, se distinge o temă care devine leitmotivul celui de-al doilea volum: Lumikki se întreabă, în mod repetat, dacă Zelenka este, într-adevăr, sora ei. Amintiri fascinante ies la lumină pe parcurs, amintiri totuși frumoase în multitudinea de coșmaruri începute în copilărie, iar pe măsură ce evenimentele se precipită spre un final la fel de abrupt ca și începutul, eroina este lăsată, de fapt, să se întrebe ce semnificație au avut toate.

Romanul Sallei Simukka nu este tocmai o capodoperă a genului Young Adult, însă are câteva caracteristici care vor fi pe placul pasionaților de gen: căutările protagonistei, îndeosebi în ceea ce o privește pe ea ca persoană, identitatea și viitorul ei, sunt ușor de identificat într-un punct de cotitură al vieții majorității adolescenților. Pe de altă parte, rețeaua de întâmplări dubioase în care se trezește implicată se bazează, într-adevăr, pe fapte credibile, astfel încât romanul devine o îmbinare între realitatea alertă a investigațiilor de tip detectiv și schimbările aduse în viață și în conștiință de ingrata, și totuși atât de fascinanta perioadă a adolescenței.

• Plusuri

  Se citește ușor și poate fi o metodă bună de relaxare după o zi încărcată.

• Minusuri

  Personajele „subțiri”, intriga încâlcită, acțiunile uneori previzibile.

• Recomandari

  Pentru cei care doresc să știe ce s-a întâmplat cu protagonista după întâmplările din primul volum.