bookblog.ro

Un Mo Yan mai simplu, dar la fel de monumental

Scris de • 10 February 2014 • in categoria

Titlu: Baladele usturoiului din Paradis
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 400
ISBN: 978-973-689-656-9

„Guvernatorul Zhong ridică zid înalt de atâta spaimă.
Pe creastă înfige cioburi de sticlă și sârmă ghimpată,
Dar zidul să oprească strigătul mulțimii n-o să poată,
Nici sârma opreliște în calea furiei nu se mai arată.

Fragment din balada interpretată de Zhang Kou pe stradă, în fața sediului Guvernului Județean. Atunci când o parte din mulțime a pătruns în Biroul Impozite și Departamentul de Evaluări și i-a luat la bătaie pe câțiva funcționari învinuiți de mai multe rele, guvernatorul Zhong Weimin a dat ordin să se ridice ziduri înalte la el acasă, cu cioburi și sârmă ghimpată de jumătate de metru, înfipte în coama zidului.”

Cumpără titlul în engleză

Pentru cine a făcut cunoștință cu opera lui Mo Yan prin intermediul romanului Sorgul Roșu, publicat de Editura Humanitas imediat după ce autorului i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură, în 2012, Baladele usturoiului din Paradis ar putea veni mai degrabă ca un șoc. Romanul este de o simplitate dezarmantă în comparație cu cel pomenit anterior. Asta nu îl califică drept inferior, în niciun caz. Este pur și simplu mai ușor, mai accesibil. Dacă, însă, ar fi să considerăm perioada în care a fost scris – 35 de zile – romanul devine deja monumental.

Este foarte interesant faptul că a fost scris în 1987 și publicat în 1988, în plin regim comunist, când cenzura trebuie să fi fost draconică. Din toate paginile romanului transpare o revoltă profundă la adresa a tot ceea ce a însemnat comunismul pentru statele în care a reușit să se insinueze la conducere: corupție, indolență, exploatare, lipsă totală de interes pentru populație. Verdictul pe care Mo Yan îl dă în procesul pe care, practic, prin scrierea acestui roman, îl intentează în general guvernanților corupți (nu sistemului și nici regimului comunist în sine), este: VINOVAT. Romanul pare a reprezenta exact ceea ce s-a evitat dintotdeauna într-un regim totalitar: o judecată imparțială și un verdict corect, venite din partea unui om de cultură. Aspectul politic al romanului necesită, cred eu, o lucrare separată și nu poate face obiectul unei umile recenzii. Merită însă pomenit.

Ca și în cazul Sorgului Roșu, structura romanului Baladele usturoiului din Paradis pare oarecum haotică. Deși nu păstrează o linie cronologică, purtând cititorul înainte și înapoi prin acțiunea de un dramatism monumental, întreaga tramă are loc în mai puțin de un an. Este vorba despre „un eveniment exploziv, și anume câteva mii de țărani, simțind că interesele lor vitale au fost grav afectate, s-au adunat spontan, au încercuit clădirea Guvernului Județean, au devastat birourile, generând astfel Incidentul usturoiului, care a zguduit întreaga țară.” Personajele sunt inventate, însă ele au fost totuși modelate după unele reale. Acest lucru oferă o ciudată autenticitate evenimentelor, în special pentru noi, europenii, care avem o cultură și o educație atât de diferite de a chinezilor. Unele lucruri din roman par de-a dreptul psihedelice: Mo Yan nu se dezminte și creează imagini explozive folosindu-se de simboluri cromatice, sau de laitmotivul usturoiului, care devine pentru țărani mijloc de existență, dar și scop suprem al acelei existențe. Culorile, transpuse în usturoi (la fel cum în Sorgul roșu erau transpuse în sorg), au miros și gust, iar aceste senzații, la rândul lor, creează imagini care erup în ochii cititorului.

Cele trei elemente de importanță primordială în roman, care pot fi găsite și în titlu, au un traseu propriu, generând linii narative separate, dar nu independente.

Baladele

Fiecare capitol este deschis de câte o serie de versuri cântate de poetul orb Zhang Kou, care descriu cronologic premisele sociale ale evenimentului cunoscut în presa chineză a vremii ca Incidentul usturoiului. Zhang Kou, el însuși victimă – neînfricată și imposibil de intimidat – a cenzurii pe care un guvern corupt o necesită pentru a-și putea păstra puterea, rostește adevărul cu nepăsare, aproape cu inconștiență. Prin aceste balade, Mo Yan evită să descrie evoluția situației sociale din timpul revoltei prin înșiruirea prozaică a evenimentelor, putându-se astfel concentra pe drama personajelor. Faptul că însuși menestrelul devine protagonist care împărtășește această soartă întărește veridicitatea versurilor pe care le cântă.

Usturoiul

Usturoiul este un pilon în roman. Oamenii trăiesc cu ajutorul lui – îl mănâncă, îl vând și folosesc banii – trăiesc pentru el – practic întreaga lor viață se învârte în jurul cultivării, recoltării și vânzării usturoiului – și chiar li se insinuează în viață, punând stăpânire pe sentimentele lor sau pe reacții – mirosul de usturoi din gura cuiva poate provoca greață, dar și sentimente de simpatie, acestea confundându-se uneori. Ponderea usturoiului în viața țăranului chinez din județul Paradis este de o importanță crucială pentru Mo Yan, pentru că în acest fel manifestul lui poate fi înțeles mai bine, iar gravitatea deciziei guvernului de a bloca achiziționarea recoltei devine mai evidentă. Practic prin această evidențiere a covârșitorului aport pe care usturoiul l-a avut în viața țăranului, autorul condamnă decizia guvernului, care poate fi ușor percepută ca fiind criminală.

Paradisul

Cine a pus acestui județ numele de Paradis, a vrut să demonstreze ceva ce nu s-ar putea demonstra nicicum în societatea chineză actuală, cel puțin atât timp cât comunismul va fi forma de guvernământ a țării. Numele emfatic este doar o reclamă mincinoasă pentru un produs care nu se poate ridica la nivelul așteptărilor. Numele vine în contrast cu viața mizeră pe care țăranii sunt nevoiți să o ducă. Un județ numit Paradis, în care țăranii duc o viață infernală, cultivând un usturoi pe care guvernul județean l-a impus iar ulterior a blocat vânzarea acestuia, creează un tablou perfect al unei societăți conduse de un guvern corupt, vinovat de lipsă de interes pentru oamenii de rând, de nepotism, de mușamalizare a ilegalităților și de încălcare a celor mai elementare drepturi ale omului.

Baladele usturoiului din Paradis este un roman tipic Mo Yan, foarte ușor de citit și de înțeles, dar care tratează totuși un eveniment politic extrem de grav, cu siguranță destul de răspândit în societatea chineză, dar mușamalizat de obicei din cauza iresponsabilității organelor de conducere. Faptul că s-a aflat la nivel național de Incidentul usturoiului se datorează escaladării conflictului, nicidecum gravității evenimentului. Romanul reprezintă de fapt reacția extrem de furioasă a autorului la întreaga situație. Forma artistică este, însă, intenționată. Personajele au fost mult mai importante pentru autor decât evenimentele, tocmai pentru că nedreptățile pe care le acuză sunt îndreptate împotriva oamenilor, iar salvarea acestora ar putea veni în primul rând din înțelegerea dramei lor. La momentul lansării cărții, autorul declara: „Acesta este un roman, iar eu nu sunt răspunzător pentru cei ce se regăsesc în personajele lui.” Un deceniu și jumătate mai târziu, în Nota asupra ediției revizuite, adăuga: „Acesta este un roman, iar evenimentele la care face referire sunt doar un pretext pentru descrierea personajelor.”

  • Plusuri

    Baladele usturoiului din Paradis este un roman foarte profund, chiar dacă relativ simplist (dacă e să fie comparat cu Sorgul Roșu, primul roman al lui Mo Yan publicat de Editura Humanitas), în care frustrarea și furia autorului se concretizează într-o deosebită frescă a vieții țăranului chinez sub regimul comunist.

  • Recomandari

    Recomand cartea tuturor celor care sunt curioși cum sună literatura autentic chineză. Evident, celor care au devenit deja fani Mo Yan le recomand să nu o rateze, pentru că spune mult în special despre scandalul stârnit la decernarea premiului Nobel pentru Literatură în 2012 – frustrarea și furia autorului sunt îndreptate împotriva funcționarilor corupți, nicidecum împotriva sistemului și a regimului comunist, de unde și acuzele că ar fi un simpatizant al regimului.

Categorie: | Autor: | Editura:

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Totul este iluminat Jonathan Safran Foer

Copyright ©2011 Bookblog.ro