Titlu: Cei care merită să moară
Autor: Peter Swanson
Rating:
Editura: Litera
Anul aparitiei: 2016
Traducere: Mirella Acsente
Numar pagini: 320
ISBN: 978-606-33-0923-6

De ceva vreme, mai precis din vara trecută, editura Litera a reînceput să publice romane din categoria thriller. Mi-au atras atenția încă de la primele apariții, însă prima care mi-a căzut în mână a fost Cei care merită să moară, un roman scris de americanul Peter Swanson. Acum câțiva ani editura Litera lansa colecția Thriller, în care urmau să apară autori (unii chiar în premieră la noi) precum Dean R. Koontz, Dan Chaon, Mark Billingham, Val McDermid, Guillermo del Toro (după al cărui roman s-a făcut și un serial cu ceva sezoane la activ) sau chiar Clive Cussler. Am citit din acea serie câteva cărți excelente și eram sigur că și cele care au început să apară în proaspăta colecție Buzz Books nu mă vor dezamăgi. Așa că atunci când mi s-a oferit ocazia să scriu despre una dintre ele, n-am mai stat pe gânduri.

Cu ceva ani în urmă citeam foarte multe romane din acest subgen extrem de apreciat prin alte părți, dar ceva mai puțin popular pe la noi. Un editor de la noi chiar remarca faptul că nici măcar nu avem un blog specializat în recenzii ale cărților thriller (sau policier, crime sau noir) - deși deja s-a făcut un demers în această direcție, iar rezultatele se vor vedea începând cu anul viitor. Prea puțin timp și prea multe apariții valoroase din domeniul SF și fantasy m-au cam îndepărtat de aceste genuri, deși le citesc oricând cu mare plăcere. Dar, din când în când, las totul la o parte (adică teancurile de cărți ce așteaptă nemulțumite la rând) și mă las purtat prin toate colțurile lumii și prin ungherele întunecate ale minții umane, în aventurile imaginate de autori precum Peter Swanson.

Romanul de față începe cu întâlnirea dintre un american bogat și o tânără atrăgătoare pe aeroportul Heathrow din Londra. El îi povestește în avion despre idila pe care presupune că soția sa o are cu un constructorul casei lor de la malul oceanului. Mai în glumă, mai în serios, Ted, căci așa îl cheamă pe soțul încornorat, spune că ar vrea să-și omoare soția și, de ce nu, și pe amantul acesteia. Dar Lily, partenera sa de zbor, începe să ia ceva mai în serios spusele lui Ted: ce-ar fi dacă s-ar ocupa ea de tot, doar ca să pedepsească o soție infidelă, care nu știe să aprecieze un soț devotat, pe deasupra și putred de bogat? Iar de aici, bolovanul o ia la vale. Căci în spatele fațadei sale de femeie fatală se ascund secrete întunecate, iar aceasta n-ar fi prima crimă pe care Lily ar pune-o la cale. Iar bietul Ted... ei bine, bietul Ted se trezește implicat într-o poveste pe care descoperă că nu o mai poate controla. De aici la crimă (sau crime) nu mai este decât un pas.

Două cărți mi-au venit în minte în timp ce citeam această poveste: Lolita lui Vladimir Nabokov (atunci când am făcut cunoștință cu trecutul tenebros și sângeros al lui Lily) și Les diaboliques a cuplului de scriitori Boileau-Narcejac (n-am citit-o, știu că a apărut acum ceva ani parcă tot la Litera, dar am vizionat ecranizarea din 1996 cu Sharon Stone). Așadar, dacă vreți să citiți despre ce pot pune la cale femeile determinate și mânate de dorința de a nu-și irosi viețile alături de bărbați cu bani, dar lipsiți de spirit de aventură, citiți această carte.

Romanul scris de Peter Swanson are o structură narativă extrem de interesantă, iar asta îl face cu adevărat un volum pe care orice devorator de astfel de povești ar trebui să-l citească: fiecare personaj apucă să-și spună povestea din punctul său de vedere. Ai crede că se fragmentează povestea principală, dar Swanson apelează la un alt truc: povestea fiecăruia evoluează și duce lucrurile mai departe, astfel încât, atunci când la rând vine următorul personaj, deja te afli într-un alt punct. O poveste care curge lin, cu multe întorsături de situație (recunosc că nu m-am așteptat la ce se întâmplă la sfârșitul primei părți) și cu niște personaje atât de tenebroase și de cinice, încât par adevărate specimene bune de introdus în manualele de criminologie. Și ce dacă tocmai ce-am omorât un om, împingându-l în fântână? M-a rănit, îl rănesc și eu. Și ce dacă m-a umplut de bani și m-a răsfățat ca pe o prințesă? Ce, sunt nebună să-mi irosesc viața alături de el? Eu veșnic tânără și el bătrân și decrepit?

Să nu mă înțelegeți greșit, n-am de gând să le iau apărarea bărbaților din povestea imaginată de Peter Swanson, căci nici ei nu sunt uși de biserică (deși nu merită soarte atât de crude). Panoplia de personaje a lui Swanson este din cea mai diversă, nicidecum stereotipe, iar povestea curge în direcții la care nu te-ai fi așteptat atunci când ai început-o.

• Plusuri

  Personaje diabolice foarte bine creionate și o poveste pe măsură, spusă prin prisma mai multor voci.

• Minusuri

  Parcă îi lipsește ceva, nu mi-am dat seama exact ce, ca să fie o capodoperă, de aici și cele patru stele, în loc de cinci.

• Recomandari

  Celor care consideră că au făcut cunoștință cu toate genurile de personaje și că nimic nu-i mai poate surprinde la o carte.