Titlu: Onorabila venețiană
Autor: Rosa Ventrella
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Alexandra Blăgoi
Numar pagini: 358
ISBN: 978-973-724-666-0

Poate am scris-o în repetate rânduri, însă sunt pasionată de biografii. Iar biografiile sunt, precum toate celelalte cărți, de multe feluri: care mai realiste, care mai romanțate, care mai apropiate de faptele reale, care mai înflorite și mai presărate cu elemente de senzațional.
Onorabiala venețiană este o biografie romanțată, dificil de caracterizat. Prezintă crâmpeie semnificative din viața Veronicăi Franco, o curtezană care a trăit cu adevărat în Veneția secolului XVI, lăsând dovezi scrise în acest sens (o parte din versurile sale sunt citate și în paginile cărții). Povestea sa nu este nici pe departe romantică și plină de fiori erotici, așa cum, poate, promite începutul; dimpotrivă, viața de „prostituată de lux” a Veronicăi este plină de suișuri scurte și coborâșuri vertiginoase, iar finalul... cel puțin neașteptat.

Firește, cartea are momentele sale de glorie. Departe de a susține că „traiul în păcat” ar fi fost considerat pozitiv în perioada descrisă, istoria Veronicăi Franco și a altora precum ea demonstrează că, într-o lume dominată și condusă de bărbați, femeile găseau mereu căi de a se afirma, de a-și dovedi iscusința sau talentul. Poate mai mult decât oriunde în Europa acelor timpuri, la Veneția curtezanele erau educate, excelau, de multe ori, în poezie sau muzică, și aveau acces la informații politice și diplomatice dificil de pătruns până și de mulți bărbați.

Veronica, însă, purtată de inima care-i poruncește adesea mai convingător decât rațiunea, sfârșește prin a-și risipi atât averile, cât și influența, descoperind, în schimb, adevărata dragoste. Feluritele torturi sufletești, și nu doar, prin care trece în momentele de revelație sunt descrise fidel, cu suficiente amănunte, și, deși personajul este profund idealizat, trăirile sale se apropie de cele încercate de oricine.

După cum precizează și la finalul cărții sale, Rosa Ventrella a dorit să rămână fidelă informațiilor istorice existente despre protagonista sa, însă a romanțat multe situații, în mare măsură din lipsa datelor precise. Personal, portretul epocii m-a atins și m-a impresionat mai mult decât portretul eroinei, iar felul în care autoarea a descris multe evenimente „mărunte” (viața de zi cu zi a prostituatelor decăzute, atitudinea poporului față de acestea, ca și față de homosexuali, influența prelaților și politicienilor, ciuma și urmările sale, începuturile Inchiziției) este extrem de veridic și, de multe ori, te face să lași cartea din mână, oripilat.
Și totuși, fresca pictată de Rosa Ventrella este cât se poate de fidelă întâmplărilor epocii, iar faptul că există câteva personaje în asentimentul cărora poți fi, ca cititor, ușurează lectura. O felicit pentru alegerea fericită de a îmbina două intenții și două lumi, și aștept cu interes să citesc și alte cărți ale sale.

Citiți și voi istoria „romanțată” a Veronicăi Franco, relația sa cu pictorul Frederico Contarini sau cu mama sa, Paola, la rândul său curtezană; explorați stradelele Veneției, trăiți fiorii de groază produși de răspândirea fulgerătoare a Morții Negre, și răsuflați ușurați când, la final, lucrurile par să se așeze.

• Plusuri

  În ciuda elementelor romantice și substratului vag erotic, aceste aspecte pălesc în fața acurateții istorice și emoțiilor „de masă”.

• Minusuri

  Spre final, acțiunea trenează și devine ușor previzibilă, personaje până atunci ignorate capătă forță, iar protagonista intră într-un con de umbră dificil de justificat.

• Recomandari

  Lectura este de dificultate medie. În ciuda subiectului în aparență relaxat, intriga nu este chiar ușor de urmărit, iar cele mai complexe sunt scenele dramatice, care, prin realismul lor, ating cele mai sensibile corzi ale sufletului cititorilor.