bookblog.ro

Universul wabi-sabi

Scris de • 10 July 2017 • in categoria ,

Titlu: Frumusețea lucrurilor trecătoare
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2017
Numar pagini: 179
ISBN: 978-606-742-240-5

La ce te gândești când spui Japonia? 

Mmm, eu mă gândesc la: anime-uri, manga, cireși înfloriți, kimono, budism și... cutremure. 

Sunt aceste elemente disparate reprezentative pentru Japonia? Înseamnă Japonia mai mult de atât? Unele lucruri sunt așa cum ne sunt prezentate sau sunt total diferite? 

Japonia este universul wabi-sabi, un concept estetic care are în centrul său acceptarea tranziției și a imperfecțiunii. Pentru japonezi, frumusețea rezidă deseori în elemente trecătoare, de unde și pasiunea pentru florile de cireș.

„E wabi-sabi, frumusețea lucrurilor trecătoare, a spus Sensei. Florile de cireș sunt frumoase, dar în același timp sunt trecătoare. Suntem fericiți că le vedem, dar în același timp e o fericire puțin tristă pentru că suntem conștienți că ele vor dispărea în curând.”

Sursă foto: huffingtonpost.com

Andrada Cooș, devenită Adriana în carte, îți poate demonta anumite păreri preconcepute și ți le poate sedimenta pe altele. În plus, îți prezintă lucruri despre Japonia pe care nu le-ai fi aflat de la televizor, cum s-ar spune.

Experiența ei directă de acolo este relatată cu sinceritate și fără partizanat. Iar unul dintre plusurile cărții este reprezentat de dialogurile vii și de împărtășirea atitudinii / stărilor naratoarei care au însoțit discuțiile în cauză, pentru un plus de veridicitate.

Cum s-a simțit Adriana în Japonia? 

Nu se poate rezuma într-o singură concluzie. Au fost momente în care i-a fost greu. Bariera lingvistică e una din cauzele serioase. Nu pot să uit relatarea ei referitoare la faptul că în primele luni acolo era bântuită de coșmaruri în care chipuri inexpresive îi vorbeau într-o limbă neinteligibilă. Sau că o frustrau cumpărăturile în supermarket, fiindcă nu reușea să își dea seama care anume este zahărul...

În Japonia, engleza este rar întâlnită și deseori vorbită stricat. Adriana se va apropia mai mult de studenți din alte țări, iar liantul lor comun va fi tocmai faptul că sunt toți străini într-o țară străină. Ajunși în Japonia, nu mai conta ce erau în viața lor originară: bogați sau săraci, populari sau mai puțin populari. Deveneau o categorie aparte, deseori evitată de japonezii speriați de ideea unei conversații într-o engleză pe care nu o stăpâneau.

Adriana va cunoaște australieni, englezi, finlandezi și un singur alt român. Cu gașca de prieteni creată, va vizita temple, va participa la ceremonii, va vedea Festivalul Gion (care are loc anual în iulie în Kyoto), dar va cunoaște și lumea cluburilor de noapte, de la cluburi de jazz la cele de travestiți, unde oamenii caută un strop de fericire efemeră prin intermediul alcoolului și a muzicii.

Mi-a plăcut foarte mult modalitatea de intitulare a capitolelor cărții!

Autoarea a folosit câte un cuvânt / expresie din japoneză care să fie reprezentativ pentru conținutul capitolului respectiv. Practic, vei vedea cuvântul scris cu caractere japoneze, iar jos transcrierea fonetică. Și a fost amuzant atunci când am recunoscut câteva din aceste cuvinte, cumva întipărite sonor în mintea mea din filmele și desenele animate japoneze la care mă uit de ceva timp.

Așadar, avem:

Sensei (= Domnul profesor) - provine din artele marțiale și înseamnă general vorbind profesor, maestru, cel care te învață.

Mata Ne! (= Ne mai vedem!) - auzit deseori în anime-uri atunci când un personaj pleacă dintr-un grup, practic un fel de „La revedere!”

Kawaii (= Drăguț) - cei care urmăresc desene japoneze, sigur aud des acest Kawaiiiiii (cumva sună cu foarte mulți “i” :)) . Se pare că japonezii au o adevărată pasiune vizavi de lucrurile drăguțe, deseori dusă la extrem. Fetele au vestimentații ca de păpuși și o atitudine de copil răsfățat și neajutorat. Pun mare accent pe accesorii, totul e colorat și împopoțonat. Pentru bărbații japonezi, acesta e idealul de feminitate…

Ganbatte! (= Străduiește-te!) - și acest cuvânt e auzit prin filme și desene. În principiu, poporul japonez este recunoscut pentru implicarea și devotamentul cu care muncește sau face diverse activități. Pentru ei este un stil de viață să dea tot ce au mai bun atunci când vor să realizeze ceva. Și în plus, au această predilecție de a se încuraja unii pe alții (deseori, chiar înainte de fiecare activitate) pentru a face lucrurile cât mai bine.

Chotto… (E un pic...) - din spusele Adrianei, japonezii nu sunt sinceri. Se tem să spună lucrurilor pe nume, așa cum o facem noi deseori, verde în față. Poate fiindcă dau dovadă de un exces de formalitate și politețe? Poate fiindcă se tem să nu deranjeze? Sau poate se tem de repercusiuni? Auzeam deseori acest „Chotto” atunci când personajele nu știau ce să spună. Se blocau pur și simplu. Deseori apărea în contextul în care le era greu să își exprime sentimentele. După cum spune și Adriana la un moment dat în carte: Cum îți dai seama la japonezi dacă cineva te place?

Ei se exteriorizează greu în privința sentimentelor, astfel că au sărbători de tipul Valentine`s Day sau chiar Crăciunul (!) care pentru ei reprezintă ocazii de semnalare a sentimentelor afective pentru cineva prin dăruirea unor… pachețele de ciocolată.

De ce ne fascinează Japonia?

Poate pentru că este atât de diferită de cultura noastră. Dacă ești pasionat, mereu sunt lucruri noi de descoperit despre ea.

Spre exemplu, când am fost la un curs despre cultura și arta Japoniei, am aflat despre kintsugi, o tehnică de reparare a obiectelor sparte prin umplerea spațiilor goale cu aur.  M-a fascinat nu atât tehnica în sine, cât simbolistica din spatele ei. Imperfecțiunea e parte din noi, parte din viața noastră și din lumea în care trăim. Decât să gonești orbește după perfecțiune, mai bine accepți realitatea și înveți să vezi partea ei frumoasă.

Sursă foto: lakesidepottery.com

Ca ultimă observație, ce anume îi lipsește cărții?

Mi-aș fi dorit imagini de acolo, să văd fotografiile realizate de autoare, astfel încât să îmi fie mai ușor să vizualizez (nu doar cu ochii minții) frumusețile Japoniei. Cireșii în floare, templele lor, muntele Fuji, priveliștea frunzelor de arțar din perioada toamnei sau cum arată Tokyo de Revelion, când nenumărate baloane cu heliu poartă dorințele oamenilor spre cer.

  • Plusuri

    Stilul ei de a scrie, fiindcă te determină să citești pagină după pagină și te binedispune cu observațiile ei spirituale.

  • Recomandari

    Nu doar celor fascinați de Japonia, ci și celor iubitori de cărți de călătorie, dar și oricui vrea să citească despre o experiență de viață reală într-o țară exotică.

Categorie: , | Autor: | Editura:



Citeste cele 3 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Zina spune:

    Mi-ar plăcea să citesc cartea asta. Mulțumesc pentru prezentare!

    raspunde

  2. Andrada Coos spune:

    Mulțumesc mult de recenzia frumoasă!!! De-abia acum am găsit-o! Mă bucur că ți-a plăcut ^_^ Nu am inclus poze din diferite motive, unul fiind că cele care le-am făcut în acea perioadă nu sunt prea HQ. Dar dacă mă cauți pe instagram, am mai postat joia(așa de throwback Thursday), poze din momente care apar în carte :D

    Oricum mi-ai dat o idee bună de ce aș putea să mai fac ca să promovez cartea :D Mulțumesc din nou!

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Citeste si

  • Când te lovesc
  • Toamna decanei Antoaneta Ralian

Copyright ©2011 Bookblog.ro