Titlu: Viață de aruncat
Autor: Bogdan O. Popescu
Rating:
Editura: Polirom
Anul aparitiei: 2011
Numar pagini: 195
ISBN: 978-973-46-1987-0

Dacă ar fi să scriu pe scurt, aș spune că Viață de aruncat e cît o călătorie lungă cu trenul, în care întîlnești diferite povești adevărate. Unele sunt incredibile, altele alunecă în absurd, așa cum și realitatea e absurdă, din unele rămîn portrete sau întîmplări înteresante, din altele nimic - sunt uitate la scurt timp după ce au fost povestite.

Autorul are cîteva momente în care se adresează cititorului, fie el cititorul din metrou, și compară această lectură cu o călătorie. Un exemplu ar fi: „Prietenii mei mă încurajează însă constant să scriu povești care pot fi citite rapid, întrucît se știe că nimeni nu mai are răbdarea de pe vremea lui Balzac. Idealul ar fi, după unii, ca proza pe care o încep acum să poată fi parcursă între stațiile de metrou Gorjului și Piața Unirii, spre exemplu, cu toate aluziile sau parabolele aferente.” (Drumul către gol). Dincolo de ironie, am avut senzația că autorul expediază unele fragmente, în timp ce pe altele, cum ar fi dialogurile dintre tinerii din povestirea Șobolanii se lovesc de ziduri, le prelungește obositor.

În povestirea menționată există un derapaj în fantastic care mi-a atras atenția: Un scriitor aspirant citește în fața celorlalți o proză în care o casă din Sinaia se transformă în monstru, un organism viu și amenințător. Povestirea asta înrămată a adus bizarul într-o narațiune fără mari evenimente: un elev se îndrăgostește de-o profesoară căsătorită, o urmărește un timp, apoi își pierde interesul...există un grup pus pe șotii într-o tabără, cîteva întîmplări din armată, nimic special cu excepția prozei pomenite, un fel de trezire la absurd.

De altfel, toate scenele absurde din povestiri sunt atrăgătoare și captivante. Cea care dă titlul volumului este centrată pe un cuplu sufocat de obiectele zilnice ale conviețuirii în doi. Mobilele și tot felul de nimicuri ajung să le invadeze spațiul într-un ritm galopant. Tirania obiectelor care prind viață anihilează emoțiile și sentimentele, secătuiește relația dintre cei doi. Dacă e să ne gîndim un pic, ca-n realitate - o existență searbădă devine aparent mai bogată prin adăugarea de obiecte și satisfacții imediate, apoi acestea nu mai sunt de ajuns, trebuie suplimentate încontinuu, pînă nu mai rămîne nici un strop de viață interioară.

Dar de ce am avea nevoie de o carte care să ne spună lucruri cunoscute?, ar fi întrebarea. Din punctul meu de vedere, ceea ce face aceste povestiri remarcabile este atmosfera lor, una de tensiune, ca într-o cameră luminată cu neoane, în aerul căreia pîlpîie și bîzîie așteptarea.

Vreau cartea Viata de aruncat

• Plusuri

  Observarea bizarului și grotescului din viața cotidiană; evidențierea bucuriilor și durerilor din lumea contemporană fără pretenții moralizatoare.

• Minusuri

  Există teme și aluzii la care nu am rezonat, dar aici e o problemă de gust, probabil cititorii bucureșteni, care și-au petrecut anii nebuni în 90 vor zîmbi citind scene care mie nu mi-au lăsat nici o impresie.

• Recomandari

  Vă recomand cartea dacă aveți curiozități față de proza contemporană românească.