Titlu: Croitoreasa de la Dachau
Autor: Mary Chamberlain
Rating:
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Bogdan Coșa
Numar pagini: 328
ISBN: 978-973-46-5420-8

Nu e un secret că îmi plac romanele de ficțiune istorică, în special cele plasate în cel de-al Doilea Război Mondial. Mi-a fost ușor să mă decid să citesc romanul lui Mary Chamberlain, Croitoreasa de la Dachau, mânată din nou de plăcerea a mă arunca cu totul în alte vremuri, încercând să mai adaug o perspectivă acelei perioade istorice.

De data aceasta subiectul n-a mai virat spre persecuția evreilor, arătând că pentru germani dușmanul poate căpăta multiple fețe și că nimeni nu poate fi salvat din calea cruzimii lor.

Cumpără titlul în engleză

Povestea începe cu Londra anului 1939 și Ada Vaughan, o frumoasă tânără de nouăsprezece ani care visează ca într-o zi să devină o modistă celebră asemeni celor din Paris pe care le divinizează. Talentul nu-i lipsește și nici o slujbă care să o poarte încet și cu puțin noroc spre realizarea viselor sale. Dar soarta i-l scoate în cale pe Stanislaus von Leiben, un șarlatan fermecător care pozează drept conte și care se face luntre și punte pentru a intra în grațiile tinerei croitorese. Deschizându-i porțile spre pătura de lux a societății nu face decât să aprindă și mai tare ambițiile fetei care ignoră orice urmă de rațiune și pleacă la Paris alături de iubitul său. Ceea ce se dorea a fi o călătorie romantică, propice pentru a cimenta statutul relației sale sfârșește prin a fi destrămarea ei. Războiul pune stăpânire pe Franța, lucru ce face întoarcerea în Anglia imposibilă. Traiul confortabil e înlocuit treptat de unul de subzistență ca în cele din urmă Ada să fie abandonată în voia sorții de manipulatorul Stanislaus într-o Belgie străină.

În încercarea de a se salva, tânăra caută refugiu la o mănăstire de maici, dar și aici dușmanul bate la poartă și destinul său ia o turnură spre mai rău atunci când ajunge să lucreze la un azil de bătrâni unde devine ținta unui bătrân libidinos cu suficientă influență încât să îi facă viața un calvar. Apoi ajunge să fie mutată în casa unui ofițer din Dachau, prizonieră și sclavă a amantei sale și a suitei de prietene care se folosesc fără milă de talentul său de croitoreasă.

Dar războiul se sfârșește și Ada reușește să fie salvată. Întoarcerea la Londra nu promite finalul fericit pe care și-l dorea fiind respinsă în mod violent de propria familie. Iar aici, din nou, pașii ei par să se împleticească dând dintr-o greșeală în alta și culminând cu un final trist dar meritat, potrivit încăpățânării și naivității de care nu se poate descotorosi.

Din păcate, oricât de mult mi-a plăcut linia generală a poveștii nu pot să închid ochii în fața șchiopătării evidente a romanului. Deși pornește la drum ca un personaj simpatic, pe care îl compătimești pentru toate lucrurile care i se întâmplă, nu poți să nu te enervezi pe Ada Vaughan și pe lipsa ei totală de rațiune. Iadul pe care l-a trăit din cauza naziștilor nu pare să o fi învățat ceva atunci când dă un tip de prizonierat pe un altul. Deși vrei să-i fii alături și să empatizezi cu sorta nedreaptă, nu poți pentru că după un anumit timp înțelegi că tot ce i se întâmplă nu e decât o consecință a unor decizii proaste, pe care le-a evaluat ca atare, dar pe care a ales să le facă oricum.

Nu vreau să se înțeleagă că romanul ar fi unul prost, care merită evitat, ci doar să subliniez că în ciuda ușurimii cu care se citește și a faptului că te prinde rapid, sunt anumite aspecte care te fac să-ți dorești mai mult de la el și de la eroina sa.

• Plusuri

  Ascensiunea și căderea personajului care par adesea inversate și care te țin cu sufletul la gură.

• Minusuri

  Naivitatea personajului și chiar prostimea sa care vor să distragă atenția cititorului și să te facă să crezi că toate nenorocirile i se trag exclusiv de la o societate misogină și nu în mare parte de la consecințele propriilor acțiuni.

• Recomandari

  Pasionaților de ficțiune istorică.