bookblog.ro

---

11 cărți (sau mai multe) care te vor transforma în fan SF

Scris de • 2 May 2017 • in categoria Recomandari, Top 5

De ce să te apuci să citești Science-Fiction? Hmmm! Grea întrebare. Sau nu. De fapt, de ce să te apuci să citești o carte, nu neapărat SF. Chiar, de ce, când există atâtea alte moduri plăcute de-a-ți petrece timpul liber? Păi eu aș putea spune că m-am apucat să citesc din ambiție, provocat, în clasa a doua, de o fetiță cu un an mai mică decât mine, care deja citise Cuore a lui Edmondo de Amicis.

De ce citesc eu SF? Pentru că lumile create de scriitorii de SF sunt din ce în ce mai provocatoare. Pentru că mă minunez de fiecare dată când cineva, de exemplu Hannu Rajaniemi, apare de nicăieri și scrie o poveste inovatoare așa cum e Hoțul Cuantic. Sau un chinez ia premiul Hugo cu un roman excepțional, primul roman tradus care ia un asemenea premiu. Nu vreau să fac o istorie a SF-ului, cine au fost primii scriitori de SF (secolul nouăsprezece, mergând chiar mai departe, dacă e să exagerăm un pic) și cum a început Hugo Gernsback să publice povestiri SF în revista Amazing Stories încă din 1926. Ci vreau să vă spun că am început să citesc SF după ce am citit aproape 30 de cărți scrise de Jules Verne, apoi profesoara de fizică din gimnaziu mi-a pus în brațe Eu, Robotul a lui Isaac Asimov. Restul a venit de la sine. Firește, citesc cam toate genurile de beletristică, dar SF-ul a rămas marea dragoste. Și n-am să mă opresc niciodată.

1 Ken Grimwood – Replay (Replay, 1986), editura Nemira, 2007, trad. Antuza Genescu. Un roman despre un bărbat care moare și o ia de la capăt, retrăindu-și viața, perfecționându-se, cunoscând noi provocări, noi dureri, noi plăceri. O poveste superbă, o meditație asupra timpului, asupra felului în care acesta ne modelează viața, o poveste care încearcă să găsească răspunsuri la întrebări pe care oricine și le pune măcar o dată în viață: ce-ar fi dacă aș avea o a doua șansă? Ce-aș schimba? Cum aș schimba? Cum aș reacționa într-o situație dacă știu deja că am greșit o dată? PS: căutați filmul Ziua cârtiței (Groundhog Day), dacă încă nu l-ați văzut, e o completare extraordinară a poveștii din Replay.

 

2 Kate Wilhelm – Unde cândva, suave păsări cântătoare... (Where late the sweet birds sang, 1976), editura Pygmalion, 1994, trad. Mihail Samoilă. Probabil cel mai frumos și mai poetic roman care s-a scris vreodată despre clonare. Despre implicațiile acesteia, despre modul în care ar putea aceasta să influențeze societatea umană, o poveste cu oameni, despre oameni, pentru oameni.

 

 

3 Elizabeth Moon – Viteza Întunericului (The speed of dark, 2002), editura Millennium Books, 2008, trad. Ona Frantz. Ultima carte din top trei personal spune povestea unui tip ce suferă de autism congenital care încearcă din greu să se adapteze într-o societate ce încă nu pare dispusă să-l accepte așa cum e. Însă ambiția acestuia este infinită, iar lecțiile de scrimă pe care le ia pentru a-și îmblânzi problema îl ajută enorm. Tipare peste tot și, în final, șansa de a deveni un om normal. Dar oare asta este tot ce contează, să fim la fel ca ceilalți? Ce înseamnă normalitatea? Și nu cumva îți pierzi identitatea încercând s-ajungi la fel ca ceilalți? Poetică, dramatică, sensibilă și superb de umană.

4  Daniel Keyes – Flori pentru Algernon (Flowers for Algernon, 1958), editura YoungArt, 2015, trad. Dan Rădulescu. Dacă plângi citind povestea lui Charlie și a șoarecelui Algernon să știi că nu-i nicio problemă cu tine, înseamnă că ești pur și simplu om. Emoționantă, captivantă, dureroasă și tristă, captează atâtea nuanțe ale psihicului uman încât trebuie să te oprești la fiecare câteva pagini pentru a-ți aduna gândurile. Citiți-o și recitiți-o, este una dintre cele mai frumoase povești care au fost scrise vreodată.

 

 

5 Isaac Asimov – Roboții sau seria Fundația (I, robot sau Foundation, Second Foundation, Foundation and Empire), Editura Paladin, 2013-2017, trad. Antuza Genescu și Mihai-Dan Pavelescu. Cine n-a citit o poveste de Isaac Asimov nu se poate considera cititor de SF, iar cine vrea să înceapă să citească SF, trebuie să înceapă cu Isaac Asimov. Asimov este unul dintre cei mai populari scriitori de SF, părintele celor trei legi ale roboticii și autorul uneia din cele mai celebre serii SF, Fundația. Modele de organizare socială din viitor, impactul mașinăriilor în viața noastră de zi cu zi, felul în care trebuie să-i acceptăm pe cei care încearcă să se adapteze printre noi, povești extrem de actuale, chiar dacă au fost scrise cu aproape șaizeci de ani în urmă. Lecturi aparent lejere, fără multe înflorituri, însă destul de profunde la o analiză mai atentă.

6 Arthur C. Clarke – Sfârșitul copilăriei (Childhood’s end, 1954), editura Nemira, 2016, trad. Cristiana Vișan. Un alt titan al literaturii SF, fiind considerat, alături de Isaac Asimov, Frederik Pohl și Robert A. Heinlein, unul din cei patru mari ai perioadei de aur a SF-ului american. Contactul cu o specie extraterestră atotputernică, venită aparent cu intenții pașnice, schimbă omenirea din temelii. Profetică, inovatoare, te pune pe gânduri și acum, la peste șaizeci de ani de la publicare.

 

 

7 Ray Bradbury – Fahrenheit 451 (Fahrenheit 451, 1953), editura Paladin, 2016, trad. Petre Solomon. La fel de bine aș fi putut menționa și Cronicile marțiene sau Omul ilustrat și nu s-ar fi supărat nimeni. Ray Bradbury este un alt clasic al genului, iar romanul profetic (și extrem de actual) Fahrenheit 451 descrie o societate în care cultura este privită ca un factor nociv, într-o societate consumeristă, în care valorile individuale trebuie anihilate, oamenii, spălați pe creier și cărțile, arse. Metaforic și sumbru, te face să-ți privești cu groază biblioteca la gândul că volumele tale iubite ar putea sfârși pe un rug uriaș. Oribil, știu.

8 Theodore Sturgeon – Nestemate visătoare (Dreaming jewels, 1950) sau Mai mult decât oameni (More than human, 1953), editura Leda, 2005, 2016 trad. Nicolae Baltă. Aici am trișat un pic, trecând două cărți ale aceluiași autor, pentru că sunt aproape la fel de bune. Poetice, ridică întrebări despre societate, despre rolul omului în societate, despre cum este omul modelat de către societate, despre putere, despre individualitate și multe altele. Sturgeon a fost unul dintre cei mai poetici scriitori de SF, iar poveștile sale merită să ajungă la cât mai mulți cititori.

 

9 Alexandru Lamba – Sub steaua infraroșie (2016), editura Tritonic. Știu, probabil vor sări mulți în sus, că ce caută un scriitor român în acest top, însă este una dintre cele mai frumoase și mai dureroase povești SF împletite cu o poveste de dragoste. Și trebuie ca și scriitorii români de SF să fie cunoscuți de cât mai multă lume, iar Alexandru Lamba este un nume despre care se va vorbi mult și bine de-acum înainte.

 

 

 

10  Alfred Bester – Destinația mea: stelele (The stars, my destination, 1955), editura Leda, 2010, trad. Mihai-Dan Pavelescu sau Omul demolat (The demolished man, 1953), editura Nemira, 2007, trad. Mihai-Dan Pavelescu. Ambele sunt la fel de frumoase. Prima este o poveste despre răzbunare în spațiu, a doua este o poveste polițistă SF despre pierderea identității. Superbe și la fel de actuale la mai bine de șaizeci de ani de la apariție.

 

 

 

11 Orson Scott Card – Jocul lui Ender (Ender’s Game, 1985), editura Nemira, 2013, trad. Mihai-Dan Pavelescu. O poveste despre război, despre pierderea inocenței copilăriei, despre sacrificii în numele binelui suprem. Un clasic al genului, ecranizat de curând, care trebuie să fie descoperit de orice cititor care vrea să citească SF.

 

 

 

 

 

Ar merita menționate alte câteva zeci de volume, dar voi enumera doar câteva (unele sunt destul de „grele” și nu chiar pe gustul oricui, așa că nu sunt neapărat recomandabile chiar de la început): Seria Războiul bătrânilor (John Scalzi), 1984 (George Orwell), Mâna stângă a întunericului (Ursula K. LeGuin), Timp al schimbărilor (Robert Silverberg), Dune (Frank Herbert), Abația (Dan Doboș), Povestea slujitoarei (Margaret Atwood), Rendez-vous cu Rama (Arthur C. Clarke), Enemy mine (Barry B. Longyear), Stea dublă sau Infanteria stelară (Robert A. Heinlein), Poarta (Frederik Pohl), Mașina timpului și Războiul Lumilor (H.G. Wells), Cantică pentru Leibowitz (Walter M. Miller Jr.), Hyperion (Dan Simmons), aproape orice de Philip K. Dick, dar mai ales Visează androizii oi electrice? sau Omul din castelul înalt, Halta (Clifford D. Simak), Nemuritorul (Roger Zelazny), Ritual de trecere (Alexei Panshin), Natură moartă cu timp (Gregory Benford), aproape orice de Alastair Reynolds...

 

Citeste cele 7 COMENTARII si spune-ti parerea!

  1. Zina spune:

    Am citit o parte dintre cărțile citate, menționez doar câteva: Roboții, Fahrenheit 451, Flori pentru Algernon, 1984, Dune. Totuși, cel mai drag inimii mele a rămas Jules Verne, cel care mi-a încântat copilăria și adolescența.

    raspunde

  2. “Sfârșitul copilăriei​” este recomandarea mea pentru oricine îmi cere un titlu pentru a se apuca de SF… bună listă

    raspunde

  3. Cristian spune:

    Helliconia – Brian Aldiss – tot ciclul

    raspunde

  4. Cristian spune:

    Picnic la marginea drumului – fratii Strugatki

    raspunde

  5. Cristian spune:

    The Stand – s. King

    raspunde

  6. Liviu Szoke spune:

    @Cristian: pe listă pot apărea oricare din titlurile propuse de tine, la fel cum și alte persoane ar putea veni cu idei. Totuși am încercat să pun titluri cât mai accesibile, nu de calibru ceva mai greu, cum ar fi cele menționate de tine și multe altele (de asta lipsesc clasice precum Dune și lista poate continua).

    raspunde

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro