„Nimic nu este mai periculos decât adevărul într-o lume care minte…”. Scriitori de partea Adevărului.

Cairo a fost întotdeauna unul din marile centre culturale ale lumii. Și asta nu pentru că au spus-o generații întregi de artiști, scriitori sau oameni de cultură ori pentru că au promovat-o politicieni prin discursuri naționaliste…este evident pentru oricine ajunge la Cairo că orașul are o prezență culturală care nu seamănă cu niciun alt loc.

La Cairo, totul este cultură…toate gusturile sunt satisfăcute, toate orientările și curentele sunt prezente și nu țin cont de un regim politic sau altul, de o perioadă mai fericită sau mai complicată a țării sau a lumii. Cultura face parte din fibra orașului, din construcția sa intimă și nimic nu poate schimba acest fapt. De-a lungul unei istorii zbuciumate și atât de puțin înțelese, singurul spațiu stabil și coerent a rămas cel cultural, iar valorile adevărate au reușit, uneori printr-un miracol, să se impună și să reziste timpului, ideologiilor și oamenilor.

Citesc literatură araba și egipteană de mai mulți ani și multe dintre cărțile mele preferate aparțin unor scriitori contemporani egipteni, unii dintre ei puțin cunoscuți în afara spațiului arab. De câte ori termin o asemenea carte mă încearcă un sentiment de frustrare legat de faptul că mesajele complexe și valoroase ale acestor scriitori nu trec de multe ori granița unei limbi, văduvind cititorii din lumea întreagă de posibilitatea explorării și înțelegerii unor lumi fascinante.

În acest articol, mi-am propus să aduc în fața cititorilor câteva nume care fac deja istorie în spațiul literar egiptean și arab, în speranța mărturisită și asumată că se vor găsi edituri din România care să demareze proiecte de traducere a acestor autori. Menționez de la început că lista nu este exhaustivă și include mai degrabă preferințe personale, nefiind neapărat rezultatul unor analize literare structurate sau a unor cercetări extinse. Ea reprezintă doar experiența unui cititor pasionat.

Ibrahim Eissa

Este o personalitate controversată în Egipt, având un număr aproape egal de suporteri și detractori. Binecunoscut publicului ca realizator al unui talkshow  televizat care a stârnit valuri de indignare sau aprobare în Egipt, Eissa s-a impus ca una dintre vocile progresiste într-o societate intrată în ultimii ani în spirala extremismului și a intoleranței. Romanul său The Televangelist (în limba arabă: Mawlana – Stăpânul nostru) descrie lumea contradictorie și complexă din spatele puterii politice și religioase din Egipt. Personajul principal, Hatem El Shenawi este un predicator musulman, care intră în universul emisiunilor de televiziune și își asumă o misiune aproape imposibilă – aceea de a educa oamenii, respectând preceptele religiei sale, dar și interesele puterii politice și mai ales, propria conștiință. Rezultatul nu este neapărat eșecul acestei misiuni, ci dezvăluirea unui sistem corupt, care se construiește pe crime, ignoranță, șantaje politice și neputința celor slabi. Cartea a intrat, în 2013, pe lista scurtă a pretigiosului International Prize for Arabic Fiction  și a fost tradusă în limba engleză de către Jonathan Wright. Este considerată o mărturie importantă a epocii contemporane a Egiptului.

Youssef Zeidan

Este un specialist respectat în domeniul studiilor culturale arabe și islamice, profesor universitar și consultant pentru importante instituții internationale (UNESCO, Liga Arabă) în proiecte de conservare a patrimoniului cultural arab. În 2009, a stârnit controverse aprinse în cercurile intelectuale, politice și religioase ale societății egiptene, publicând romanul Azazeel, cu care a câștigat și International Prize of Arab Fiction. Memoriile unui călugăr-doctor in secolul al V-lea, Hypa, descriu călătoria spirituală a unui om în căutarea sensului vieții, morții și iubirii. Îndoiala, naivitatea, eșecul și slăbiciunea sunt parte din călătorie, în egală măsură cu înțelepciunea, credința și iubirea. Este importat de menționat faptul că în Egipt, Azazeel s-a vândut într-un milion de exemplare. De notat este și faptul că romanul a fost tradus și în limba română de către Dumitru Chican, în 2010, la editura Trei.

Nawal el Saadawi

Este probabil autoarea modernă egipteană cea mai tradusă, cărțile sale fiind accesibile în douăspreze limbi. Militantă cunoscută pentru drepturile femeilor din țările arabe, Nawal el Saadawi este o venerabilă doamnă de 83 de ani, care nu s-a sfiit niciodată să exprime păreri tranșante și să „deranjeze” abordările și perspectivele oficiale din spațiul public egiptean. Cartea sa cea mai cunoscută este The Hidden Face of Eve care vorbește despre subiecte taboo, cum ar fi agresiunea sexuală, circumcizia feminină, prostituția și divorțul în lumea islamică. În timpul regimului președintelui Anwar el-Sadat, a fost închisă pentru că a criticat politicile acestuia. Nawal a continuat să scrie în închisoare, folosind un creion dermatograf și suluri de hârtie igienică. La ieșirea din detenție, a afirmat: „...erau două drumuri pe care puteam merge. Puteam să devin sclava instituțiilor oficiale, câștingând astfel premii, bani și titlul de mare scriitor. Sau puteam să continui pe drumul dificil care m-a dus la închisoare. Pericolul a fost parte din viața mea, din momentul în care am început să scriu. Nimic nu este mai periculos decât adevărul într-o lume care minte. Nimic nu este mai periculos decât cunoașterea, într-o lume care o consideră un păcat... Dar nu există putere pe lumea aceasta care să îmi ia scrisul”.

Mohamed Rabie

Este un tânăr scriitor egiptean care a ales să își exprime crezul artistic prin intermediul unui gen literar mai puțin practicat în spațiul egiptean – distopia. Cel de-al treilea roman al său, Otared, a pornit de la o idee a unui bun prieten de-al său... aceea că iadul este lumea în care trăim, că asistăm zilnic la transformarea viselor în coșmaruri, a ideilor valoroase în perspective extreme, și, în final, la victoria intoleranței, a opresiunii și a autocrației. Astfel, Rabie vorbește despre Egiptul anului 2025, aflat sub ocupația unui grup de mercenari care își spun Cavalerii de Malta. Cairo a fost împărțit în Vestul liber și Estul ocupat, iar ofițerul Ahmed Otared conduce un grup de rezistență, care luptă pentru a restabili libertatea în Estul Cairo-ului. Autorul imaginează o serie de evenimente politice sângeroase care au urmat Revoluției din 2011 și care transformă Egiptul într-un fel de „casă a ororilor”. Forța romanului stă în abilitatea de a-și determina cititorul să se întrebe dacă nu cumva imaginația scriitorului ar fi putut deveni realitate, într-un moment sau altul din ultimii cinci ani. O întrebare al cărui răspuns poate fi periculos sau eliberator.

Ahmed Mourad

A fost fotograful personal al președintelui Hosni Mubarak, înainte de a deveni scriitor. A cochetat cu studiile filologice, cu cinematografia, iar în 2007, și-a găsit poate, adevărata vocație și a publicat primul său roman, Vertigo, al cărui succes a fost o supriză nu numai pentru publicul egiptean, dar și pentru tânărul scriitor. Dar, confirmarea definitivă a venit în 2012, o dată cu romanul The Blue Elephant, în care personajul principal, doctorul Yehia Rashed se întoarce în spitalul de boli mintale, în care lucrase cu ani în urmă. Aici, este surprins să îl întâlnească pe vechiul său prieten, doctorul Sherif ca pacient, într-una din secțiile spitalului. Romanul este povestea psihanalizei acestuia, cu scopul de a decide dacă pacientul și-a ucis într-adevăr soția și dacă a avut discernământ atunci când a comis acest act. Scriitorul reușeste să creeze o lume șocantă în care rațiunea se împletește cu nebunia, mila cu extrema cruzime și umilința cu demnitatea. O carte de mare forță stilistică, care consacră un scriitor important al epocii noastre.