„Trupuri subversive: o istorie secretă a femeilor și tatuajelor”

Margot Mifflin

Ed. Hecate, 2015

trad. Ana-Maria Datcu

- fragment -

Într‐o cultură în care suprafaţa contează, pielea – cel mai mare organ – este ecranul pe care ne proiectăm cele mai excentrice fantezii şi cele mai profunde temeri legate de trup. Dacă expui prea mult din corp, fundamentaliștii religioşi vor avea de comentat. Fă‐ţi un piercing sau un

tatuaj şi astfel îţi vei asuma uniforma contraculturii. Scobeşte‐ți sau îndeasă‐ți corpul prin chirurgie plastică şi vei bea din fântâna tinereţii sau vei arunca banii pe mitul frumuseţii veşnice.

Pielea găzduieşte rețeaua de terminaţii nervoase care ne leagă de plăcere şi durere, fiind şi scutul care ne protejează de bacterii şi de boli. Simţul tactil locuieşte la suprafaţa ei fină, epiderma, iar un al doilea strat, derma, păstrează inscripţionată în sine cerneala şi cenuşa pe care oamenii tatuaţi le folosesc de mai bine de 5 000 de ani pentru a se decora. Pielea este expresivă: ea ne poartă configuraţiile unice de pori şi amprente digitale şi înregistrează temperatura (prin fiori şi bufeuri) şi emoţiile (prin îmbujorare, paloare şi piele de găină).

Pentru noi, femeile, pielea este o adevărată operă de artă în continuă transformare, prin care deopotrivă ne celebrăm şi ne denigrăm: ne epilăm picioarele pentru a obţine o piele fină ca de bebeluş şi ne machiem pentru a ne accentua sexualitatea matură; ne decolorăm şi ne smulgem părul facial şi cumpărăm creme scumpe pentru a „repara” pielea şi pentru a „inversa” efectele îmbătrânirii. Femeile albe se dau cu loţiuni bronzante; femeile de culoare vor să‐şi albească pielea; femeile tinere şi‐o taie şi şi‐o umplu cu cicatrici ca modalitate de a‐şi controla durerea sufletească.

Mai ales în cazul femeilor, nicio altă formă de modificare a pielii nu este la fel de plină de semnificaţii precum este tatuajul. Femeile tatuate din secolele al XIX‐lea şi XX luau în derâdere idealurile victoriene referitoare la puritatea şi buna‐cuviinţă feminine, eliberându‐se treptat de ele ca de nişte inutile desuuri scrobite. Tatuajul stârneşte interesul femeilor din prezent atât ca marcă a puterii într‐o eră a succeselor feministe, cât şi ca semnalizatoare ale autodeterminării într‐o vreme în care controversele asupra dreptului la avort, violul săvârșit de un cunoscut şi hărţuirea sexuală le‐au determinat să se gândească mai mult la cine le controlează trupul – şi de ce. Pentru astfel de femei, semnificaţia unui tatuaj poate sta chiar şi în simplul fapt de a se picta (o formă de rebeliune sau o manieră de a‐şi reclama dreptul asupra propriului trup după un viol sau un abuz sexual) sau în sincronizare (pentru a marca scurgerea anilor de căsnicie

sau încheierea divorţului, dar şi comemorarea unei rude sau a unui prieten decedat).

Pentru prima oară în istorie, este posibil ca, în Statele Unite, numărul de femei tatuate să‐l depăşească pe acela al bărbaţilor: 23% dintre femei poartă deja cel puţin un tatuaj, comparativ cu numai 19% dintre bărbați, conform unui sondaj Harris din 2012.

„Vreau să am pe trup un semn pe care fostul meu soţ meu nu l‐a văzut niciodată”, declară o

femeie care s‐a hotărât să renunţe la identitatea de soţie după divorţ. „L‐am făcut pentru că voiam să‐mi exprim identitatea”, explică o tânără lesbiană care şi‐a făcut primul tatuaj după ce şi‐a recunoscut public orientarea sexuală, în cancer la vârsta de 4 ani.

***

Albumul fotografic Trupuri subversive, realizat de Margot Mifflin, prima istorie a artei tatuajului feminin occidental este și prima carte a Editurii Hecate. Cartea, apărută inițial în 1997, este editată de Hecate într-o versiune revizuită și adăugită, care include 50 de imagini noi.

Construit ca o incursiune fascinantă într-o subcultură ce își are originile în secolul al XIX-lea, volumul gravitează atât în jurul femeilor tatuate, cât și al artistelor tatuatoare și cuprinde repere istorice inedite și un capitol care analizează tatuajul feminin în contemporaneitate și influența reality show-urilor asupra culturii tatuajului. De asemenea, valoarea psihologică și terapeutică a tatuajelor în situații traumatizante este și ea urmărită cu atenție.