2013 a fost un an foarte bun pentru citit în care am reușit să bifez vreo 50+ de cărți, dar asta nu înseamnă că mi-am epuizat cele nșpe mii de liste cu cărți de citit pentru că, așa cum bănuiesc că știți și voi, so many books so little time!

Pentru 2014 mi-am propus neapărat să citesc:

Life de Keith Richards pe care o am de prin 2012, cred, dar pe care nu am reușit să o termin deși am citit de vreo două ori primele 30-40 de pagini. Keith Richards e un om fascinant care are în spate o poveste de viață și mai și, dincolo de magia proprie de care beneficiază ca parte componentă a formației Rolling Stones, având în plus și un mare talent de povestitor și o pasiune pe măsură pentru cărți.

Pe locul doi aș pune Led Zeppelin – Stairway to Heaven Uncensored de Richard Cole (managerul de turneu al trupei timp de 11 ani). Nu știu ce aș putea să spun despre cartea aceasta dincolo de faptul că mă dau în vânt după biografii necenzurate și după muzică rock, iar cum Led Zep a fost un monstru de formație care a dominat lumea muzicii la un moment dat, mă întreb cui nu i-ar place o poveste despre monștrii sacri ai rockului?

Locul trei în această listă e un fel de 3-în-1 pentru că nu mă pot decide ce să aleg, așa că le-am băgat pe toate trei pe podium și anume biografia lui Helen Mirren – In the frame, Storycraft-ul lui Jack Hart și Winter’s Tale de Mark Helprin. Helen Mirren e genul de om spre care aspir să ajung „când am să fiu mare” – o profesionistă apreciată în domeniul ei, cu familie, echilibrată și cu umor. „Storycraft” face cinste cărților care te învață să scrii. Știu că pe undeva e mai degrabă ceva ce furi, nu înveți din cărți mot-a-mot, dar am auzit din atât de multe locuri de ea încât trebuie să o citesc. La Mark Halprin și romanul lui am ajuns pentru că în februarie o să iasă și ecranizarea acestuia și nimic nu mă convinge să citesc o carte ca un trailer bun :). Povestea promite multe și eu sunt nerăbdătoare să văd câte dintre promisiuni le îndeplinește!
Călina Matei

O listă cu toate titlurile pe care vreau să le citesc în 2014 ar ieși prea lungă pentru un singur articol și v-ar plictisi cu siguranță. Așa că vă voi spune doar patru titluri care au venit sub forma unei provocări. Din vorbă în vorbă, am ajuns să stabilesc un fel de joculeț cu două bloggerițe de carte. Pentru că fiecare dintre noi are o listă de cărți care ne-au plăcut enorm și încercăm de ceva timp (fără succes până acum) să le convingem pe celelalte să le citească, am creat următoarea provocare: fiecare dintre noi va da două titluri celorlalte două fete. Așadar, fiecare vom avea de citit patru cărți la începutul anului 2014, două de la una dintre bloggerițe și două de la cealaltă.

Romanele pe care le-am primit eu sunt următorele:
Mizerabilii de Victor Hugo - Titlul acesta vine la fix. Sunt câteva romane clasice pe care nu am apucat să le citesc în adolescență și pe care acum le tot amân datorită zecilor de titluri noi și tentante care apar zi de zi. Așa că mă bucur cu adevărat că acum voi ajunge în sfârșit să îl parcurg și nu voi mai avea voie să îl tot pun în coada listei.

Ochiul lumii (vol. 1 din seria Roata timpului) de Robert Jordan - Nu am citit prea multe recenzii ale acestei serii, însă cele câteva peste care am dat au fost extrem de entuziaste. Mă sperie puțin cele aproape 1000 de pagini ale primului volum, dar sper să fie îndeajuns de fascinantă povestea încât să nu îmi dau seama când ajung la finalul poveștii.

Dune (vol. 1) de Frank Herbert - E aproape rușinos că încă nu am citit cartea aceasta. Evit de obicei genul SF pentru că mi se pare prea „tehnic” pentru preferințele mele și din acest motiv am și stat departe de Dune, în ciuda celebrității de care se bucură. Am primit totuși asigurări că nu este așa cum mi-o imaginez eu și urmează să descopăr în următoarele luni dacă am judecat-o greșit sau nu.

Urzeala Tronurilor (vol. 1 din seria Cântec de gheață și foc) de George R. R. Martin - Absolut toată lumea laudă seria aceasta. În același timp, peste tot se menționează câte mii de pagini are, câte zeci (sute?) de personaje are, cât de încâlcite sunt intrigile și cât de multe personaje mor. Toate aceste informații m-au făcut destul de refractară în privința ei, chiar dacă sunt convinsă că este cu adevărat atât de bună pe cât spun cititorii. Ținând cont că am primit-o în cadrul provocării, de data aceasta nu mai am cum să o amân iar :)

Ați fost vreodată în situația de a încerca la nesfârșit să convingeți un prieten să citească un roman pe care voi l-ați adorat? Iar prietenul să nu se simtă deloc tentat de cartea respectivă și să o tot amâne? Dacă da, cum vi se pare soluția pe care am găsit-o? Ați încerca și voi o astfel de provocare?
Roxana Turcitu

Unul dintre motivele pentru care am terminat-o cu şcoala (în cele din urmă) a fost că nu mă puteam bucura nicicum de listele de lectură întinse pe următorii câţiva ani. Citesc haotic şi mă îndoiesc că am să mă satur de „programul” ăsta. Menţionez că, odată ce am trecut de primele 20-30 de pagini, nu abandonez vreo carte. Sper să urmeze:

• Cei dintâi şi cei de pe urmă (Ludmila Uliţkaia)
• Zona sinistra (Ádám Bodor)
• Perla (John Steinbeck)
• Soldaţii. Poveste din Ferentari (Adrian Schiop)
• Viţelul de aur (Ilf şi Petrov)
• The Man Who Mistook His Wife for a Hat and Other Clinical Tales (Oliver Sacks)
• Smoke and Mirrors (Neil Gaiman)
• The Wasp Factory (Iain Banks)
• The Luminaries (Eleanor Catton)
• The Star Factory (Ciaran Carson)
• Pygmy (Chuck Palahniuk)
• MaddAddam (Margaret Atwood)
• The Children’s Book (A. S. Byatt)
Alexandra Găujan