Liliana Corobca

Imperiul fetelor bătrîne

Editura Cartea Românească

192 p.

ISBN: 978-973-23-3131-6

- fragment -

În fiecare an, de Sfântul Andrei, era mare agitaţie. Dacă doreai să‑ţi afli ursitul, trebuia să aduni apă cu gura de la nouă izvoare, într‑o farfurie, în care topeai o lumânare, descântând. Izvoare au devenit în căminul nostru nouă robinete de la etaje diferite. Ne umfla râsul, înghiţeam apa sau împroşcam fetele care ne făceau să râdem, imitând obrajii noştri gata să crape, ca la hârciogi. În cele din urmă, adunam cantitatea necesară de apă, stingeam lumina şi aprindeam lumânările. Mai urmau câteva etape vrăjitoreşti, apoi fiecare trebuia să stea cu o lumânare aprinsă deasupra farfuriei şi lăsam să cadă trei picături care formau o literă sau ceva care semăna cu o literă, a iniţialei ursitului, adică. Mai era o vrajă, tot cu picăturile de ceară, de data asta o picătură erai tu, alta el, apa trebuia rotită, făceai un cerc mare cu degetul, dacă picăturile se întâlneau repede şi se lipeau una de alta, te căsătoreai în curând, dacă nu, te căsătoreai mai greu, în câţiva ani, iar dacă rămâneau la distanţă una de alta, altul era ursitul, nu acela la care te gândiseşi. Uneori tu vei umba după el, alteori el va umbla după tine. Că nu vei avea niciodată nici unul, nu se punea problema. Această situaţie nu exista. Se spune că numai la Rafira picăturile de ceară se comportau ciudat, adică se duceau la fund şi nimeni nu a găsit explicaţia.

În căminele noastre, trei la număr, băieţii erau, în general, la mare preţ. Când agăţa una pe cineva, imediat aflau sute de fete care discutau, bârfeau, se certau dacă se potrivesc cei doi fericiţi ori nu, pariau dacă e serioasă relaţia şi se vor căsători sau e numai de‑o seară, dacă o va bate sau nu, dacă el se teme de femei, e băieţelul mamei şi trebuie îmblânzit sau se culcă şi pe urmă fuge ; o invită în oraş ori se sărută în cameră... Amănunte aflam de la martorii oculari; măcar una dintre colegele privilegiatei avea neapărat darul de a povesti frumos şi ştiam cu lux de amănunte cum evoluează povestea amoroasă.

Uneori fata cu pricina povestea şi singură, lăudându‑se ori văitându‑se. Dacă la cineva venea un verişor sau un frate, era distribuit repejor, se făcea rând, în funcţie de relaţia de prietenie cu fata preţioasă şi de pretenţiile şi preferinţele rudei. Dar asta se întâmpla rar şi cele mai multe dintre noi erau condamnate la o implacabilă singurătate. Câte un băiat mai dezgheţat din căminele îndepărtate curta zeci de fete, un etaj, apoi altul şi dispărea, de obicei, fără a alege pe cineva. Ne era greaţă de acel trai în comun, când ştie toată lumea tot ce faci şi nu există niciun secret. Niciun drept la intimitate.

Unele fete se lăsau sărutate, mângâiate, le permiteau câte ceva cavalerilor, voiau să se mărite, dar nu toate. Exista şi categoria mândrelor, a inaccesibilelor care se lăsau seduse foarte greu sau deloc. Să cedezi e o artă. Multe ajunseseră foarte rele şi cinice, viaţa de cămin le‑a făcut aşa şi lipsa totală de intimitate, probabil. Unele au învăţat să sărute, să‑şi aranjeze, chipurile, rochiţele cârpite şi să arate câte ceva, mai în glumă, mai în joacă, un genunchi rotund şi ispititor, un boboc de sân ţuguiat, alungând apoi, după caz, pretendenţii nepotriviţi şi nefericiţi. Altele s‑au izolat în aşteptarea bărbatului ideal, cu care să nu fie nevoite să se pupe şi să se joace în văzul tuturor. Unele se considerau atât de potrivite pentru măritat, încât nu acceptau micile şi nevinovatele compromisuri pe care le făceau tinerele fete ca să atragă cavalerii.

În timp ce bărbaţii se plâng că nu mai există fete bune, că nu mai există virgine pe faţa pământului, se căsătoresc totuşi cu nişte ţoape care‑şi desfac picioarele la primul pocnet de deget sau cu fete prostuţe care au fost seduse, amăgite de cine ştie câţi bărbaţi şi vor fi cu atât mai supuse şi mai amăgite de acum înainte. Le convine să aibă o femeie care a greşit şi ţine umilă nasul în pământ, care nu iese din cuvântul bărbatului şi, dacă primeşte o palmă, consideră că‑i pe bună dreptate, că o merită. Pe când unei femei virtuoase, cu zestre, cu pretenţii, care a aşteptat până la nuntă, ce‑i poţi reproşa ? Sigur că e uman să greşeşti, că poate ar fi mai bine să învăţăm a ceda şi noi, pur şi simplu, ca toate femeile. Nu, de dragul cedatului, niciodată. Un singur bărbat ne dorim. Virginitatea noastră sfântă şi pioasă e tot ce avem, tot ce merită să fie păstrat.

De ce ne zic fete bătrâne? Căminul fetelor bătrâne sau, am mai auzit, locul, casa, tărâmul fetelor bătrâne? Când tărâmul gândacilor de bucătărie ar fi mult mai adecvat! E foarte cald, dar noaptea, când mă culc, nu‑mi prind părul, ba am grijă să‑mi acopere urechile. Părul este un remediu natural eficient contra pătrunderii gândacilor în ureche. Ei adoră tot felul de orificii. I‑a intrat Auricăi într‑o zi de vineri. Ne‑am speriat, Aurica ţipa, c‑o să‑i intre în cap şi va muri, îl simţea dând din picioare şi afundându‑se tot mai adânc în ureche. A doua zi, s‑a dus la spital şi i s‑a spus: aşteaptă până luni, azi nu avem specialist, n‑avem ce‑ţi face. Ce mai zi a găsit şi gândacul ca să exploreze noi teritorii. Între timp, gângania îşi dăduse duhul în urechea Auricăi şi ea se gândi să‑l scoată cu un beţişor. Ne‑am pus toate dopuri în urechi după această întâmplare. Nu le suport, parcă‑s surdă, parcă‑s mâţă îmbrobodită. Nu, voi dormi mai bine cu părul peste urechi şi chiar peste faţă. De câte ori, pieptănându‑mă dimineaţa, nu mi‑au căzut din cap gândăcei, ţânţari şi muşte! Când eram copil, mă urcasem o dată într‑un dud care era plin de omizi. Am simţit, la un moment dat, că mi se mişcă ceva prin cap. Pentru omizi n‑am nici cea mai mică simpatie. Copiii de la sat nu se tem de omizi, nici de şerpişori, râme, cărăbuşi, vietăţi la vederea cărora orice copilaş orăşean poate leşina de frică. Ţipând, am alergat la bunica: „Scoate‑mi animalele din cap!”. Bunica îmi scotea câte‑o omidă şi o strivea cu piciorul, strângând buzele cu dezgust.

***

Romanul va fi lansat la Târgul de Carte Gaudeamus 2015, duminică, 22 noiembrie, ora 14.30, la standul Editurilor Polirom & Cartea Românească (parter, Romexpo).

Invitați: Radu Aldulescu, Marius Miheţ

Moderator: George Neagoe

Programul complet de evenimente Polirom & Cartea Românească, aici.