Acum ceva timp am citit Tropicul Capricornului și recent am început Tropicul Cancerului. Nu pot spune că îl cunosc foarte bine pe Henry Miller - autorul celor două Tropice, din punct de vedere literar, dar persoana din spatele cărților m-a intrigat suficient de mult ca să încerc să aflu mai multe despre el.

Mi-am dat seama din primele pagini că scrie despre experiențe, gânduri, sentimente personale. Și mi-a atras atenția ritmul haotic în care părea că trăiește - fără să-i pese de consecințe, uneori ca un vagabond, împrumutând bani fără jenă, culcându-se cu soțiile amicilor, înșelându-și propria nevastă, parcă mereu flămând, mereu în căutare.

Dar să o luăm cu începutul:

Henry Miller s-a născut în 1891, în New York, într-o suburbie din Manhattan, având părinți de origine germană. Pe scurt, primii 30 de ani de viață sunt marcați de job-uri mărunte și încercări eșuate de a scrie. Dorința puternică de a se afirma ca scriitor l-au determinat să travereseze Atlanticul, astfel încât în 1930 a fugit de New York-ul pe care ajunsese să îl deteste și s-a stabilit în Paris. Acolo s-a împrietenit cu scriitori ca Lawrence Durrell sau D.H. Lawrence și a cunoscut-o pe scriitoarea Anais Nin, care i-a devenit amantă și l-a întreținut financiar.

Întâmplarea face că tocmai în perioada când începusem să citesc Tropicul Capricornului am primit o carte scrisă de Anais Nin, numită Henry și June. Îmi alesesem cartea pentru că îmi suna similar cu un nume de film, dar nu eram conștientă de identitatea personajelor din titlu. Am fost foarte plăcut surprinsă să descopăr povestea din spatele poveștii - că e vorba de Henry și June Miller (cea mai interesantă dintre cele 5 soții ale lui Miller), că Anais Nin descrie începutul relației amoroase cu Miller (și a pasiunii puternice pentru June) și că ea este cea care a finanțat apariția primului roman - Tropicul Cancerului, considerat de George Orwell cel mai bun roman al anilor ’30.

După publicarea primei cărți, numele lui Miller a fost legat de controversă, prin natura conținutului erotic. A fost nevoie de 27 de ani ca Tropicul Cancerului să poată fi publicat în Statele Unite, fiind considerată ”prea obscenă” pentru publicul american. La fel s-a întâmplat și cu Primăvară Neagră și Tropicul Capricornului, cele trei romane fiind permise inițial doar în Franța. Cărțile lui deveniseră obiect de contrabandă în State.

Tropicul Cancerului a fost publicat și în SUA în 1961, eveniment care a declanșat un proces de mare notorietate. Miller a fost acuzat de pornografie, dar a câștigat procesul, marcând un precedent în legislația americană - Tropicul a fost declarat ”operă cu valoare literară”, fiind absolvit de cenzură.

Din punctul de vedere al lui Miller, cel mai valoros roman al său este Colosul din Maroussi, inspirat din perioada pe care a petrecut-o în Grecia, la prietenul său Laurence Durell. Henry afirmă într-un interviu că ceea ce îi place la această carte este faptul că ”e veselă – exprimă bucurie și oferă bucurie”.

Un aspect biografic ce mi-a atras atenția în mod plăcut este felul în care Valentine Miller, fiica lui Henry, își descrie tatăl: ca un om pasionat de mișcare, de plimbări lungi cu bicicleta, iubitor de artă și pictor amator. Valentine povestește cu căldură de un bărbat jovial, generos, înconjurat mereu de prieteni și admiratori. Într-un contrast puternic față de decadența primei jumătăți a vieții sale.

Mărturisesc că mi-a fost greu să mă adaptez la stilul lui Henry Miller de a scrie. Asta pentru că nu părea să se contureze o poveste, iar eu sunt un cititor pasionat mai degrabă de acțiune, de fir narativ complex și personaje prinse în tot felul de intrigi. Iar Miller pare că vorbește prea mult despre el.

Cred că ce m-a făcut să nu las cartea din mână e personalitatea puternică ce emană din fiecare pagină. Și pentru asta merită citit până la final.

P.S. Pentru cei care doresc să guste mai mult din cum și de ce scrie Henry Miller, vă recomand un interviu cu sciitorul, din 1961, pe care îl puteți citi aici .