Auzisem de festival încă de anul trecut și m-a atras ideea de a îmbina câteva zile de stat la munte cu muzică bună ascultată live. Un concert în inima muntelui. Perspectiva de a dormi la cort nu m-a descurajat, ci din contră. Acum patru ani am avut ocazia să merg la Exit, în Serbia și la Sziget, în Budapesta, iar la ambele festivaluri am campat, ceea ce s-a dovedit o experiență foarte faină. Pe care am căutat să o regăsesc într-o măsură și la Padina.

Festivalul

S-a întins pe patru zile, de joi până duminică (eu am ajuns vineri dimineață). Am găsit ușor loc de parcare și loc de pus cortul, ne-am luat brățările și am plecat în explorare. Prima oprire a fost la cortul cu mâncare, unde puteai să alegi între mici, cârnați sau varză cu afumătură și fasole cu ciolan.

Vineri seară a fost răsfăț muzical, pentru că i-am auzit pe Firma, Luna Amară, Robin and the Backstabbers și Alternosfera, în această ordine. Sâmbătă le-au urmat Niște Băieți, Naked și Firkin, care au făcut atmosferă cu sound-ul de muzică irlandeză, numai bună de dansat, și în încheiere Șuie Paparude, la care publicul a cerut bis de vreo 3 ori. O surpriză plăcută a fost concertul de duminică, susținut de Camerata Muntenia care a interpretat o serie de piese cunoscute chiar și unui ascultător mai puțin avizat.

În timpul zilei, dacă nu mergeai pe munte, puteai să alegi între un atelier de istoria armelor – unde trăgeai cu arcul, pușca și... praștia, o coborâre pe tiroliană, cățărare pe stâncă sau pur și simplu legănat în hamac cu o carte în mână.

Muntele e unul din punctele forte ale festivalului, din punctul meu de vedere. În timpul zilei am reușit să dau o fugă pâna la peștera Ialomiței, proaspăt renovată și pe platou, la Babele. Chiar și cu toată agitația specifică unei adunări mari de oameni, verdele, răcoarea, aerul tare îmi dau alt ritm, mă liniștesc și mă fac să mă bucur mai mult de experiență.

Atmosfera

Pe scurt: Oameni foarte relaxați, civilizați, multe familii cu copii. Hamace de lenevit la soare în timpul zilei. Alergători curajoși care s-au încumetat să fugă până la Omu și înapoi. Adrenalină pe tiroliană. Concerte cu sonorizare bună, public cald și artiști în continuă conversație cu publicul. After party după concerte până pe la 5 dimineața, ceea ce mi-a făcut adormitul un pic mai dificil, dar cu muzică bună. Și totul se savurează mult mai bine cu o gașcă de prieteni lânga tine.

În timpul concertelor, scena așezată între dealuri îmi dădea un sentiment de intimitate și în același timp de libertate. Fără sectoare de public, puteai să stai în primul rând sau să mergi liniștit în spate, unde se vedea și auzea la fel de bine. Mi-a plăcut să dansez pe iarbă, pe pământul moale, unde țopăitul era mult mai ușor.

Apropo de copiii de la festival – am remarcat soluțiile găsite de părinți ca să se bucure de experiența concertelor, care de obicei erau după ora de culcare a copiilor. La concertul celor de la Firkin un cuplu își înfofolise cei doi copii în haine groase și îi lăsase să doarmă nestingheriți, cu muzica tare pe fundal, dansând în jurul lor cu grijă.

A fost o ieșire de weekend reușită, departe de oraș, numai bună de repetat la anul (și poate cu niște saci de dormit mai serioși :-) ).