Autor: Andrei Kurkov
Rating:

Parcă am mai spus că vreau să citesc numai cărţi despre care nu ştiu nimic, să las destinul să hotărască în locul meu. Ei bine, aşa am făcut şi când am luat de pe raft Moartea pinguinului, chiar în momentul în care scriitorul Andrei Kurkov era acolo şi dădea autografe. Scria câteva cuvinte şi desena un pinguin. Asta mi s-a părut sublim aşa că am vrut să am şi eu o carte cu un pinguin desenat pe prima pagină, chiar de autorul ei.

Racoritoare, linistitoare

Am citit cartea asta cu un gheţar pe copertă în mijlocul verii, în mijlocul oraşului când este atât de cald încât trebuie să fii atent mereu la cât de multă apa bei şi la ce ore te plimbi. Aşa că, fiind vorba despre Rusia, despre Ucraina, despre iarnă şi pinguini, a fost o lectură cu totul răcoritoare. Moartea pinguinului este o care care mi-a plăcut foarte mult, prin toate detaliile ei. Începând cu pinguinul care apare aici, până la toate situaţiile complet neobişnuite care se întâmplă.

Moartea pinguinului este o carte liniştitoare. De la un capăt la altul induce o stare de relaxare, de mirare în faţa realităţii, însă de completă detaşare. Aştepţi parcă să se construiască ceva, o intrigă, o acţiune, aştepţi un punct culminant obişnuit fiind cu ele, însă nu simţi nici o tensiune. Şi până la urmă, chiar nimic nu se construieşte. Toate lucrurile par aşezate orizontal, într-o stare de plăcută somnolenţă.

Mi s-au părut delicioase anumite secvenţe. Cum pinguinul păşea lipa-lipa prin casă, cu ochii trişti şi din când în când se freca cu pieptul de piciorul stăpânului căutând afecţiune. Cum se bucura când i se servea peste congelat sau când i se dădea drumul la apa rece în cadă să se poată bălăci. Sau când mergea cu stăpânul şi prietenul lui pe un lac îngheţat şi putea să se arunce într-o copcă şi să înoate, în timp ce oamenii stăteau pe o pătură, mâncau sau beau ceva şi işi povesteau viaţa.

"Pinguinul sunt eu"

La început, când am citit titlul, am crezut că pinguinul este un simbol. Încă am impresia asta, însă nu mi-am dat seama ce simbolizează. Cert este că apare în toate episoadele cărţii, este dintr-un anumit punct de vedere o figură centrală. Când stăpânul său, Viktor, scriitor de meserie, începe să scrie necrologuri, aşa-numitele "cruciuliţe", el va fi invitat la câteva înmormântări ale oamenilor ale căror "cruciuliţă" apăruse în ziar. Iar pentru că este un animal neobişnuit, în alb cu negru, sobru şi pretenţios, primea o grămadă de bani pentru fiecare apariţie.

Încă un indiciu despre faptul că pinguinul ar fi un simbol este faptul că este trist, mereu deprimat şi la un moment dat se îmbolnăveşte, având nevoie de un transplant de inimă. În acel moment, apare mafia post-comunistă, "baieţii", cei care apar în mai multe momente în carte, mereu în legătură cu moartea cuiva, care se vor implica acum pentru însănătoşirea pinguinului. Ei fac rost de o inimă pentru transplant, o inimă de copil de trei ani. Lucru iarăşi cred simbolic, deoarece nu poate fi real.

Încă un indiciu mai este afirmaţia lui Viktor de la final. "Pinguinul sunt eu" spune el, deşi într-un context în care chiar lua locul pinguinului. Unul după celălalt indiciile parcă nu se completează deloc şi Moartea pinguinului rămâne un mister pentru mine. Simt că mi-a scăpat ceva. Că nu am înţeles chiar esenţa romanului. Este un roman ce te îndeamnă să te gândeşti la el şi să îl reciteşti.

Prea multa cafea

Un detaliu care mi-a rămas pregnant în memorie, ce accentuează starea de somnolenţă plăcută care mi-a fost transmisă pe toată perioadă lecturii, este faptul că în această carte se bea cafea. Multă cafea. La fiecare pagină, în fiecare moment. Şi totuşi această cafea nu agită cu nimic atmosfera, nu surescita simţurile, doar le menţine treze la un nivel minim. Poate este şi asta un simbol. Chiar voi reciti acest roman. Poate vara viitoare. Până atunci vă invit şi pe voi să îl citiţi şi să îmi spuneţi dacă aţi înţeles care este mesajul, fiindca simt că are unul şi nu îl pot identifica decât vag. Sau poate ar trebui să ştim mai multe înainte despre contextul social-politic actual în acea parte a lumii. Oricum, Moartea pinguinului este o carte intrigantă.

Scrisă de Gia Codrescu