Micul Prinţ
Scris de Georgiana Codrescu • 20 April 2008 • in categoria Altele
Autor: Antoine de Saint-Exupéry
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
De mult timp îmi doream să citesc cartea asta, însă doar de curând, după ce am aflat că este cartea preferată a câtorva persoane deosebite pe care le-am întâlnit, am cumpărat-o şi eu. De când am luat-o am simţit că este o mică bijuterie, aşa că am simţit grijă faţă de ea şi dorinţa de a o învăţa, pentru a putea povesti mai departe.
Recunosc că îmi plac foarte mult poveştile; îţi oferă o lume frumoasă şi îţi transmit în acelaşi timp un îndemn, aşa că am fost de la început deschisă în a o accepta. Micul Prinţ este o poveste, scrisă pe limba copiilor şi adresată lor, cu fraze simple şi idei care se repetă, cu adresare directă, cu multe desene făcute chiar de autor şi întâmplări fantastice, dar şi cu surprinderi subtile ale naturii umane, în încercarea de a ne sensibiliza în legătură cu câteva subiecte.
Copiii de obicei pot citi mai uşor o carte despre o lume fantastică, pentru că au imaginaţia încă liberă de reguli şi principii. Adulţii, obişnuiţi cei mai mulţi să se încadreze în stereotipuri, preferă o literatură care descrie o lume cât mai apropiată de lumea lor. Totuşi, sunt şi adulţi care au pastrat o parte din sufletul copiilor care au fost. Şi acestora li se adresează aici autorul. Este o carte frumoasa, colorată, fantastică şi în acelaşi timp tristă, despre cei care şi-au pierdut imaginaţia, punând prea mult accent pe seriozitate.
Este o carte mică, la fel ca personajul ei central şi lumea lui în care nimeni nu poate merge prea departe, în care poţi vedea apusul de mai multe ori, doar făcând câţiva paşi mai încolo. Totuşi, este o carte esenţială, aşa cum o văd, pentru că reuşeşte să concentreze esenţe tari ale ceea ce suntem, vorbind despre imaginaţie, sistem de valori, prejudecăţi, moralitate, afecţiune, aroganţa de a dori să comanzi, superficialitate, frica de a recunoaşte că greşeşti, lăcomie, frica de a lua decizii, frica de a explora, prietenie, încredere, şi încă altele.
Imaginaţia este acea calitate care te face să vezi ceva dincolo de evidenţă. Spre exemplu, cartea începe cu un desen. Ce vezi prima dată în el ?
O palarie vad cei mai multi adulti, care s-au obişnuit să gândească "corect". Aşa spune autorul că sunt de oamenii de afaceri. Preocupaţi de probleme serioase, de consecinţe, valorificând mai mult cifrele decât oamenii, au uitat de copilul care au fost.
Primul desen este a unui boa constrictor ce a înghiţit un elefant, iar al doilea este explicaţia pentru cei care nu au înţeles. Prin urmare, ce vrea Antoine de Saint-Exupéry să ne transmită? Cred că vrea în principal să ne sensibilizeze în legătură cu pericolul de a începe să trecem cu vederea lucrurile frumoase din viaţă, simple, fantastice, cele care se adresează sufletului nostru. Cele care ne fac să visăm.
Am detaliat ce înseamnă pentru el imaginaţie şi sistem de valori. Celelalte subiecte pe care le-am enumerat mai sus, esenţe tari ale ceea ce suntem, se regăsesc fiecare în câte un capitol, ca într-o mică parabolă. Aş vrea acum să mai detaliez doar încă unul dintre aceste subiecte, deoarece este o idee foarte dragă mie.
Este vorba despre prietenie. Micul Prinţ povesteşte cum a întâlnit o dată pe cineva care a vrut să-i fie aproape. S-a dus la el, au vorbit şi au vrut să devină prieteni, însă ca o condiţie, acesta i-a spus "îmblânzeşte-mă". Iar acest mic cuvânt exprimă, aşa cum văd eu lucrurile, esenţa tuturor relaţiilor dintre oameni.
Să "îmblânzeşti" înseamnă să creezi legături, să îl legi cumva pe celalalt de tine. Modul în care faci asta depinde de fiecare, însă trebuie să fie treptat, cu răbdare şi fără vorbe, deoarece "vorbele sunt o sursă de neînţelegeri". Apoi, prin faptul că oferi grija, atenţie, ceva din viaţa ta, pentru că împărtăşeşti momente, acea persoană devine unică pentru tine.
Micul Prinţ este o carte care m-a făcut să simt. Totodată, să mă gândesc la multe lucruri, să zâmbesc, să vreau să mă schimb pe alocuri, să îmi dau seama cu adevărat cât este de importantă imaginaţia, sinceritatea în recunoaşterea lucrurilor de care ţi-e frică pentru a găsi apoi soluţii şi mai ales răbdarea pe care trebuie să o avem pentru a crea prietenii frumoase şi de lungă durată.
Scrisă de Gia Codrescu
Citeste cele 14 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Gia spune:
Da, in romana are un pic alte conotatii cuvantul “imblanzi” decat cel din engleza “tame”; am citit cartea in engleza. Oricum, mi-a placut foarte mult ideea :) nu se refera numai la relatia dintre o fata si un baiat. In carte Micul Print vorbea de o floare, pe care a ingrijit-o si a devenit astfel diferita de tot restul florilor ca ea :) E un simbol frumos
-
ileana spune:
este o carte… este o carte. dar totusi, sa nu uitam ca… este o carte.
Gia, mi-as dori sa citesc in recenziile tale fraze slefuite (eventual sidefate). Intalnirea cu o carte taiata in felii ce sunt apoi analizate matematic si rece – “Prin urmare, ce vrea Antoine de Saint-Exupéry să ne transmită?” si “Am detaliat ce înseamnă pentru el imaginaţie şi sistem de valori.” – mi-a provocat instantaneu o cefalee.
Nu vreau sa te jignesc sau sa te supar in vreun fel (cu toate ca-mi dau seama de asprimea si duritatea cuvintelor de mai sus), dar aplauzele si felicitarile nu te vor ajuta niciodata sa cresti (si nu ma refer aici la orgoliu).
Apoi, “Micul print” nu este o carte care sa merite o astfel de recenzie… Ba chiar as putea spune ca este o carte pe care orice recenzie ar distruge-o. -
Gia spune:
Ileana, ai dreptate, exact frazele alea mi-au sarit si mie in ochi cand am mai citit apoi recenzia, sunt analitice si puteau fi spuse altfel.
In rest insa am scris foarte mult din suflet, cu drag, pentru ca este o carte… si mai mult decat atat. Nu cred ca am despartit-o in feliute, doar am ales doua momente ale ei care m-au impresionat si am vorbit despre ele.
Iar cand spui ca este o carte pe care orice recenzie ar distruge-o, asta mai poti spune inca despre multe altete. Eu nu vad lucrurile asa, cred foarte mult in recenzii – pentru mine sunt un cadou pe care-l fac, simbolic, scriitorului dupa ce si el mi-a facut cadou ideile lui, apoi amintesc sau indemn si pe altii sa citeasca, creez o legatura. -
Pingback: Little Prince « Gia Codrescu
-
Anca aka acea persoana verde spune:
as completa la sintagma ‘carte pentru copii’…si pentru oamenii mari care au fost candva copii…dupa cum spune chiar autorul in dedicatia de la inceputul cartii…”copiilor le cer iertare ca am inchinat aceasta carte unui om mare.[…]Toti oamenii mari au fost candva copii.(dar putini dintre ei isi mai aduc aminte)…lui Leon Werth pe cand era baietel”.
A fost si este cartea copilului din mine…cartea pe care am invatat sa citesc dupa ce bunica mi-o citea in multe seri…
Nu ma asteptam sa gasesc recenzie la aceasta carte, dar ma bucur ca tu ai realizat-o ^_^ps.poate avem ocazia sa o discutam mai pe indelete la un ceai in cluj :P
-
Iulia spune:
Micul Print e o carte “smechera”. Antoine de Saint Exupery a scris-o(asa cum se scuza, de altfel) pentru un om mare, pentru partea aceea speciala din omul mare. Dar, odata cu asta, isi selecteaza cititorii. Oamenii mari nu au timp de povesti. Nici nu-si imagineaza ca e o poveste pentru ei. Asa ca ea, povestea, se daruieste tot copiilor. Dar nu e o carte pentru copii.
Am citit-o cand eram mica. Dar am citit-o si cand am crescut. Si a fost altceva. Am recitit-o iar si iar si iar si continui sa o recitesc de cate ori am nevoia sa-mi amintesc ca exista atat de multe lucruri frumoase si ca pana si banalul se poate transforma in extraordinar atunci cand marcheaza un “ceva” din viata unui om. Stiti de ce sunt surprinsa? La fiecare noua lectura descopar ceva nou in cartea aia mica. Un cuvant, o fraza, un gest. Nou. Si iarasi am o tresarire. -
Iulia spune:
“- Este ca şi cu floarea. Dacă iubeşti o floare care se află pe o stea, este reconfortant să priveşti noaptea cerul. Toate stelele află pe ele flori.
– Bineînţeles…
– Tu vei privi noaptea stelele. A mea este mult prea mică pentru a-ţi putea arăta unde este. E mai bine aşa. Pentru tine, steaua mea va fi una dintre stele. Şi atunci îţi va face plăcere să le priveşti pe toate… Ele îţi vor fi toate apropiate. Şi să ştii că vreau să îţi fac un cadou…
Rîse din nou.
– Ah! Omuleţule, omuleţule drag, ce mult îmi place să-ţi aud rîsul!
– Exact ăsta va fi cadoul meu… va fi ca şi apa…
– Ce vrei să spui?
– Oamenii au stele care nu înseamnă acelaşi lucru pentru toti. Pentru unii, care călătoresc, stelele sunt călăuze. Pentru alţii nu sunt altceva decat nişte luminiţe. Pentru alţii care sunt savanţi ele reprezintă nişte probleme. Pentru omul de afaceri ele erau ca aurul. Dar toate aceste stele sunt lipsite de glas. Tu vei avea stele cum nimeni altcineva nu are…
– Ce vrei să spui?
– Cînd vei privi cerul, noaptea, pentru că eu voi locui pe una din ele, pentru că eu voi rîde acolo, atunci pentru tine va fi ca şi cum toate stelele ar rîde. Tu vei avea stele care vor şti să rîdă! ”e o carte sadita in sufletul unui copil care a crescut. o carte in care fiecare cuvant poarta cu el ceva. o stare. un suflu. o tresarire. ceva. daca as incerca sa explic aceasta carte in cuvinte mi s-ar parea prea putin. pentru ca tot ceea ce reprezinta aceasta carte e doar in sufletul meu si a altor milioane de oameni.
-
Iulia spune:
E cartea mea de suflet. Stiu, e mica. Si nu e o capodopera. Dar pentru mine e totul.
Ovidiu Miron spune:
20 April 2008 | 5:50 pm
Imaginatia este motorul progresului :) . Chiar si impertinenta :) . Dorinta de a fi original.
Gia, multe fete isi propun sa-i imblanzeasca pe baieti :) .