Top 5 cărți greu de citit
Scris de Calina Matei • 15 April 2014 • in categoria Top 5
Aș vrea să pot minți și să spun că nu am întâlnit până acum o carte pe care să o cuceresc ca pe un castel de nisip, dar nu e cazul. Au fost destule cu care m-am luptat și care mi-au alimentat somnul dulce pentru că erau greoaie sau plictisitoare sau pur și simplu nu reușeam să mă raportez la ele și atunci cititul devenea o corvoadă. Dintre toate acestea îmi amintesc clar de Salman Rushdie și al său Pământul sub tălpile ei care și acum mai are vreo cincizeci de pagini restante. Întorsura frazei, abundența detaliilor și construcția în sine a romanului care părea să se lungească și mai mult de la un capitol la altul m-au făcut să abandonez lupta de multe ori și să nu îl mai deschid decât în anul următor, când chinul lecturii era mai puțin viu.
Apoi aș menționa romanele de dragoste, cele de duzină și nu, aici nu mă refer la cele ale mamei, care raportate la cărticelele din ziua de azi par adevărate capodopere. M-au scos și încă mă scot din sărite eroinele care nici măcar nu se pot lega la șireturi fără ajutorul unui playboy multimilionar, arogant și posesiv. Și ca să nu închei lista doar cu dezamăgiri complete am să numesc și o iubire cu năbădăi în ale lecturii, și anume Anne Rice și Cronicile Vampirilor care pe cât de mult m-au bucurat cu poveștile lor, pe atât de mult m-au stors de energie și de răbdare în parcurgerea micilor cărămizi literare.
Ultimele două locuri le rezerv lecturilor din generală și liceu. Le știți și voi, acelea care trebuiau citite pentru Bacalaureat sau pentru Capacitate și care îmi furau din timpul de leneveală în fața televizorului sau din vacanța de vară. Probabil că acesta ar fi momentul în care ar trebui să mă rușinez că nu m-a prea interesat ce a făcut Ștefan Gheorghidiu pe front și am pus punct după Ultima noapte de dragoste, Întâia noapte de război fiind și acum o necunoscută.
La fel am pățit și cu Moromeții lui Preda. De atât de multe ori am adormit după scena cu tăierea salcâmului, încât până și visele ajungeau să se termine cu sunetul grav al unui arbore pus la pământ. Așa că cele două volume sunt mai degrabă o brodeală de capitole citite pe sărite și multe comentarii literare, decât vreo călătorie în linie dreaptă prin viața satului și Poiana lui Iocan.
Voi cu ce cărți v-ați luptat de-a lungul anilor?
Citeste cele 29 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
Calina Matei spune:
M-am chinuit si cu Teatrul lui Sabbath de la Roth, iar Pamantul sub talpile ei mi-a placut (atat cat am citit din ea adica vreo 600 si ceva de pagini) ca poveste, constructia in schimb mi-a pus piedici asa cum ziceam si mai sus.
-
-
Ema spune:
O singura carte nu am reusit sa o termin de cand am invatat sa citesc: Aleksandr Soljeniţîn – O zi din viata lui Ivan Denisovici. Descrierea unei singure zile din viata unei persoane intr-un lagar … pe de o parte mult prea descriptiva, pe de alta mult prea deprimanta. Oricum, am incercat de doua ori, apoi m-am oprit.
-
Calina Matei spune:
Ema inteleg ce zici :)) orice minune tine doua trei zile si orice carte merita 2 incercari de lectura pana o las moarta
-
-
Lexie spune:
Nu as putea spune ca nu sunt de aceeasi parere in ceea ce priveste vol 2 din “Morometii”, dar “Cronicile vampirilor” au fost atat de captivante incat timpul zbura cand le citeam. Anne Rice este o scriitoare impresionanta si cartile ei te tin mereu cu “sufletul la gura”. Singurul volum care mi s-a parut cu adevarat plictisitor a fost “Incest” de Anais Nin si pe care l-am abandonat dupa aproximativ 100 pagini.
-
Calina Matei spune:
Lexie si mi-au placut nespus de mult primele volume din serie. Tin minte ca era vacanta de vara, lumea era pe afara sau la strand si eu refuzam sa ies din casa doar ca sa vad ce se intampla cu Lestat. Pe undeva pe la Blackwood Farm deja eram satula si obosita de stilul care parea sa se dilueze.
-
-
darie ruxandra spune:
m-am oprit la ultima noapte de dragoste…..pe Ion l-am lasat doar cu glasul pamantului,iar de morometii ce sa mai zic…..dupa primele pagini am zis pas:):D
-
Calina Matei spune:
de-a mea esti! :)) desi pe Ion l-am citit integral, mai cu sughituri, dar l-am citit pentru ca aveam in minte satul bunicilor mei si am avut in ce sa il ancorez.
-
-
Simona Ro spune:
Volumul 2 din “Morometii” nici eu nu am reusit sa-l termin… mi s-a parut mai greoi decat primul volum, la vremea respectiva; pana si modul in care a fost scris nu reusea, parca, sa ajunga la mine!
Apoi mai este un vol. 2 (inceput) si al 3-lea din “Mizerabilii”, pe care iar le-am lasat in asteptare; acestea sper sa le continuu + sa le termin cel tarziu in vara :)-
Calina Matei spune:
Volumul doi din Morometii ar trebui sa vina cu atentionarea “roman horror(de plictisitor)”
-
-
-
Calina Matei spune:
Slava domnului ca asta nu a fost pe lista obligatorie de lecturi pentru BAC sau teza ca probabil as fi bocit in pumni pe langa jderii lui Sadoveanu
-
-
-
Calina Matei spune:
Coffee cand simti ca te lasa cheful de Rushdie incearca un motivator audio https://www.youtube.com/watch?v=sZfBR5G8FZ8 (versurile sunt luate aproape integral din carte, mai putin o strofa care a fost sarita si care e preferata mea “She was my ground, my favorite sound, my country road, my city street, my sky above, my only love, and the ground beneath my feet” ) sau daca nu incepe cu ceva mai subtirel de la el si progresezi incetisor spre “caramizi”
-
-
Alexandra spune:
Și mie mi-a fost foarte greu să citesc Moromeții, dar nu m-am lăsat și am terminat-o… până la urmă a ajuns să-mi placă. Iar legat de Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, mi-a fost foarte greu să termin prima parte, iar a doua, culmea, mi-a plăcut mult mai mult!
O carte pe care am început-o și tind să cred că nu o să o termin vreodată este Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda. În schimb, sunt sigură că o să termin până la urmă Dune de Frank Herbert, chiar dacă, deși primele 5 volume le-am citit foarte repede, la ultimul mă chinui deja de vreo 3 luni. -
Cati spune:
“Fraţii Jderi”, dumnezeule.
“Ciocoii vechi şi noi”, am citit jumătate din ea, apoi am rugat o coleagă să îmi povestească.
Şi “Anna Karenina”, însă sunt de abia în clasa a X-a şi cred că o să ajung să o duc până la capăt…la un moment dat, mai de voie, mai de nevoie.-
Simona Ro spune:
Anna Karenina merita citita, chiar daca vei face asta mai incolo; cred ca ajungem sa citim cartile bune atunci cand e momentul – cand le putem simti si intelege cu usurinta, ca si cand ne-ar fi povestite fata in fata. Cu foarte multe mi s.a intamplat asa, poate ca in acest fel vei descoperi si indragi si tu multe carti de acum inainte. Ciocoii vechi si noi… au ramas si pentru mine o enigma, de cand eram de varsta ta – iar acum nici n-as mai avea dispozitia pentru asa o carte. Dar pentru tine timpul nu-i pierdut, vei trece peste aceste “hopuri” din timpul liceului :) Bafta!
-
-
diana spune:
mie mi-a pus probleme mari Orbitor – Aaripa stanga a lui Cartarescu, nici acum n-am reusit sa trec la cea dreapta :) decat pe sarite, poate pt. ca mi-e lehamite de ce-a fost inainte dar si mai lehamite mi-e de ce este acum
foarte greu mi-a fost si cu Ulysses si-mi mai e si acum :)
profit insa de ocazie sa va propun un viraj de moment spre poezie
mai ales ca este o stare de urgenta, aceasta sora mica a prozei sufera aproape cot la cot cu ea azi de
lipsa de iubire
http://ratzone.wordpress.com/2014/04/14/cenaclu-de-urgenta-scoatem-poezia-din-anonimat/ -
Alina spune:
Cu Morometii m-am descurcat; desi am crescut la bunici la tara cartea a fost tare greu de citit, au fost multe hopuri dar am dus-o pana la capat totusi.
Cu Salman Rusdie insa n-am reusit: de cateva ori am inceput Rusinea si acum a trecut de la stadiul de reinceputa la abandonata. Dupa incercarile esuate cu Rusinea, n-am mai indraznit sa ma apuc de Copiii de la miezul noptii desi mi-i le-am cumparat deodata. Cine stie, poate peste ani voi mai face o incercare. -
Ovidiu Leonte spune:
Teatrul… Nu l-am putut digera niciodată. În rest, cu toate celelalte, nu pot spune că am avut probleme, deși am abandonat și eu câteva, pe care însă, mai apoi le-am reluat și le-am terminat.
-
Alexandra spune:
Primele care imi vin in minte: ” Castelul” de Kafka si întreaga serie ” In căutarea timpului pierdut” de Proust. M am chinuit cu primul volum câteva luni, insa cel de al doilea m a facut sa renunt
-
Alexandra spune:
Primele care îmi trec prin minte sunt, bine-nţeles, lecturile pentru bac: Ion şi Moromeţii, care pur şi simplu nu mi-au plăcut, şi Ultima noapte de draoste, întâia noapte de război, în care atât l-am urât pe Gheorghidiu încât am luat-o personal. De terminat le-am terminat pe toate trei, însă le-am “citit” sărind adesea rânduri, pagini sau chiar capitole…
În afară de astea, am abandonat Cocoşatul de la Notre-Dame după vreo 10-20 de pagini. Iubesc Mizerabilii, ar fi pe locul 2 în topul meu, şi îi iubesc tocmai pentur stilul de a scrie a lui Hugo, însă cred că pentru a-l citi pe Hugo ai nevoie de răbdare, ceea ce nu aveam în acea perioadă. Pe Hugo trebuie să-l savurez în vacanţele de vară:) -
Ana spune:
M-am apucat de două ori de “Bîlciul deșertăciunilor”-W.M.Tackerray.Prima dată m-am oprit la 210 pagini,a doua pe la 400,citisem într-o zi 150 de pagini de acolo doar ca să termin primul volum,apoi a dispărut temporar personajul meu preferat,și astfel a dispărut și dorința de a termina.De literatura română nu m-am apucat,sunt în a 6-a,mai am timp pînă la BAC.”Momo” de Ende nu am putut s-o citesc,nu i-am găsit rostul.”Război și pace” traducerea era praf,și am hotărît s-o citesc în rusă peste vreo 3 ani.De vreo 6 ori m-am apucat de “Rațiune și simțire”,dar era așa plictisitoare că nu depășeam 4 pagini.”Nimic nou pe frontul de vest” am început-o de două ori,am terminat-o,iar acum e pe locul 3 în topul meu.Iar cînd am ajuns la descrierea familiei lui Scarlett,nu m-am atins de “Pe aripile vîntului” 3 zile,dar mama mi-a spus că așa carte nu-mi dă voie s-o las necitită.Al II-lea volum la bibliotecă nu era,am plîns atît,apoi l-am găsit la o expozițit(atunci cumpărasem vreo 8 cărți),și am plîns și mai mult la sfîrșit.”Dama cu camelii” mă oprisem cînd mai aveam vreo 50 de pagini,apoi mă mustra conștiința că nu am terminat-o și m-am reapucat de ea.”Procesul” lui Kafka nu puteam să-l termin,chiar dacă am citit “Metamorfoza”,se simte diferența.Gata,nu mai am idei…
-
Cristina C spune:
Kafka si Umberto Eco… Insa din ambitie am reusit sa termin Kafka – Castelul si Procesul, insa la varsta pe care o am acum… in timpul facultatii nu am avut rabdare…
Umberto Eco – Cimitirul din Praga m-a incercat un pic. Actiunea se desfasoara pe mai multe planuri, este indicat sa cunosti ceva istorie a Italiei, dar, oricum, merita citita!
Acum am cumparat Sotron – Julio Cortazar. Am incercat dar mi-a fost imposibil…O sa mai incerc peste cativa ani. Trebuie sa iti placa, chiar daca este o carte mai grea… Mi-am impus sa termin orice carte incep; poate, la un moment dat, ajungi sa o intelegi altfel.
ady spune:
15 April 2014 | 10:47 am
Volumul 2 din Morometii. N-am reusit niciodata sa-l termin.
Pastorala americana, Philip Roth,am abandonat-dupa vreo treime. N-am de gand s-o termin.
Catch 22, abandonata dupa 22 de pagini.
Cam orice de Walter Scott a intrat cu noduri si chin.
Pamantul de sub talpile ei mi-a placut la nebunie. Chiar am adorat intorsaturile de fraza si stilul oarecum in spirala (mi s-a parut mie) al povestii. N-am reusit s-o termin pt ca a trebuit s-o returnez la biblioteca.