Când am început să citesc „pe bune” (adică mai mult de o carte pe lună, cum obișnuiam să fac până acum 2-3 ani), mi-am propus să descopăr cât mai mulți autori... exotici, ca să le spun așa – deși cred că termenul „non-americani” s-ar potrivi mai bine. Primii pași i-am făcut anul trecut, prin intermediul cărților lui Ernesto Sábato (Abbadon exterminatorul) și Kenzaburō Ōe (17), iar acum am avut inedita ocazie de a cunoaște o părticică din cultura chineză mulțumită lui Ma Jian și a culegerii sale de povestiri intitulată, sugestiv, Tăiței chinezești. [Citeste tot Articolul]
(ediţia în limba engleză)
Se spune că cu cât stai mai departe de munte, cu atât acesta se vede mai bine. Cărţile fiindu-i interzise mult timp în China natală, Ma Jian continuă să scrie şi din Hong Kong şi, mai recent, şi din Londra adoptivă, pentru că, spune el, scriitorii chinezi au responsabilitatea de a se revolta împotriva represiunii libertăţii de exprimare a opiniilor.
Acţiunea din Tăiţei chinezeşti se întâmplă în China moralei comuniste, şi se învârte în jurul a doi prieteni, un scriitor de propagandă şi un donator de sânge profesionist. Scriitorului i s-a dat misiunea de a scrie o nuvelă despre un Lei Feng (soldat în armata comunistă chineză, simbol al lealităţii şi modestiei) modern, dar scriitorul nu numai că nu are nici cea mai vagă idee cine ar putea să-i fie punct de plecare, dar mai mult, el nu se poate gândi decât la poveşti ale oamenilor pe care-i cunoaşte şi pe care i-ar descrie dacă ar avea libertatea artistică să o facă.
[Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro