Autor: Lucian Blaga
Rating:

Este cu atat mai greu sa faci o recenzie cu cat numele autorului inseamna mai mult pentru tine. Desi la inceput poeziile lui m-au fermecat, dramaturgia lui Blaga nu este cu nimic mai prejos. De fapt, intalnim mai degraba o forma de teatru in versuri, incarcate de o incredibila putere creatoare, de percepte filozofice cristalizate si de o melodicitate pura.

Pentru cei ce cauta sa defineasca tematica dramaturgiei lui Blaga, consider ca piesele ar putea fi impartite in mod grosolan in doua categorii: pe de o parte cele cu tematica religioasa, si pe de alta parte cele cu tematica istorica. Dar, mai degraba, as prefera sa le vad ca o opera unitara, ce ramane indivizibila, citita in intregime, sub sceptrul creativitatii lui Blaga.

In Zamolxe, Tulburarea apelor si Arca lui Noe suntem transpusi intr-o lume mistica, unde zeii sunt umanizati, credinta se simplifica, dogma este combatuta. Blaga scoate in evidenta filonul tracic al crestinismului traditional romanesc, fie prin povestea lui Zamolxe, prin pilda mosneagului din Tulburarea apelor sau prin transpunerea lui Noe intr-un timp «preistoric» lipsit de credibilitate si tradarea voita a randuielilor satelor traditionale romanesti.

Mesterul Manole si Ivanca trateaza tematica geniului creator si al sacrificiului cerut de arta. Desi in Mesterul Manole este respectat firul epic al baladei, Blaga ii ofera o profunzime surprinzatoare si dramatica. Opera de arta realizata inceteaza sa ii mai apartina creatorului ei si devine o forta de sine statatoare. Astfel, in pofida sacrificiului sau, opera nu ii mai apartine lui Manole si tocmai aceasta inversare a raporturilor de forte este ceea ce da o nota aparte piesei.

Desi au un caracter prevalent istoric Cruciada copiilor si Avram Iancu pastreaza aceleasi caracteristici mistice ce definesc opera lui Blaga, la care se adauga un limbaj arhaic fermecator. Nota discordanta face piesa Daria, in care Blaga se concentreaza pe tratarea in maniera freudiana a dramei femeii care este obligata sa isi suprime sexualitatea.

Dezavantajul pieselor scrise de Blaga consta in faptul ca ele fie nu pot fi transpuse pe scena, fie este foarte dificil sa se faca acest lucru. De aceea, cel mai probabil, le putem savura numai in forma lor scrisa, care este cu siguranta maniera in care putem simti cel mai complet forta talentului lui Blaga.

O recenzie de: Ana-Maria Petritan