Autor: Dai Sijie
Rating:

Revoluţia culturală chineză a însemnat în anii "™70 moartea a peste 20 de milioane de oameni, "dusmanii poporului" fiind ucişi în masacrele ordonate de liderul communist Mao Zedong. De pe urma acestor atrocităţi au suferit şi artiştii de toate felurile: scriitori, pictori, muzicieni, care au fost condamnaţi la tăcere, mutilaţi, trimişi la muncă silnică sau încarceraţi în lagăre. Cultura occidentală a fost combătută cu violenţă, mii de oameni intrând la închisoare, vinovaţi fiind de citirea unui roman apusean.

Dai Sijie este regizor de film, stabilit în Franţa în 1984. Primul lui roman, Balzac şi Micuţa Croitoreasă chineză, a fost adaptat pentru film, care nu a putut fi difuzat în China communistă, cenzura continuând să fie prezentă într-o ţară ce se doreşte modernă, dar care nu se dovedeşte decât inflexibilă.

În anul 1971, naratorul şi prietenul lui cel mai bun sunt trimişi pe Muntele "Fenixului Ceresc", în vederea reeducării. Trebuie spus că "reeducarea" tinerilor intelectuali însemna în viziunea lui Mao întoarcerea la traiul simplu, de la ţară. Ţăranii săraci vor fi cei care vor da naţiunii un nou tip de oameni, o generaţie de oameni "îmbunătăţiţi". În satul de lângă Tibet, unde vioara este nu este nici mai mult, nici mai puţin decât o jucărie occidentală, numai bună de pus pe foc, cei doi protagonişti suferă de pe urma şirurilor de munci înspăimântătoare la care sunt supuşi de către ţăranii comunişti, cea mai teribilă dintre ele fiind "cărarea rahatului cu spinarea". Singura armă în stare să-i ţină feriţi de tipul acesta ingrat de muncă era reprezentat de poveştile pe care unul dintre personaje le spunea primarului satului, mare amator de istorisiri frumoase.

Prin intermediul acestor poveşti fac cunoştinţa unui croitor vestit şi a fiicei lui, Prinţesa Muntelui Fenixului Ceresc. Micuţa croitoreasă se dovedeşte însă nedemnă de afecţiunea lui Luo, povestitorul, care o găseşte prea puţin civilizată pentru gustul lui. Întâmplarea face ca cei doi prieteni să afle de existenţa unui alt tânăr, aflat la reeducare într-un sat apropiat lor, posesor al unui geamantan secret, unde sunt cel mai probabil cărţi interzise, adica scrise de autori occidentali. Luo şi naratorul îşi apropriază geamantanul prin diverse tertipuri şi în zilele imediat următoare se delectează cu romane de Balzac, Stendhal, Romain Rolland sau Gogol. Romanele sunt apoi repovestite Micuţei Croitorese.

Viaţa de vis pe care cei doi o trăiesc prin intermediul cărţilor citite compensează urâtul cotidian. Lectura impregnează, de fapt, realul, şi schimbă viaţa Micuţei Croitorese. Impulsionată de cele auzite din cărţi, ea decide să-şi schimbe traiul, exemplu de bovarism tipic, "boală transmisibilă pe cale textuală". Şi aici, lectura este asociată erotismului feminin; iniţiată de bărbat, femeia va zbura cu nonşalanţă din braţele lui, convinsă de Balzac că "frumuseţea unei femei este o comoară nepreţuită". Astfel, poate apărea ca evident faptul că orice lectură pe care o întreprindem ocupă un loc important în formarea caracterului nostru.

Scrisa de Ioana Ristea