Autor: Frederic Beigbeder
Rating:

Nascut si crescut intr-o familie instarita, Frederic Beigbeder intra la varsta de 25 de ani in multiple domenii: literatura, publicitate, cronica literara si mondena.In 1994, creeaza "Prix de la Flore" (dupa numele celebrei cafenele din Paris) care recompenseaza in fiecare an un artist promitator, printre laureati aflandu-se si Michel Houellebecq si Virginie Despentes.
Titlul acestei carti imprumuta numele pe care Scott Fitzgerald l-a dat intaiului sau roman si redenumit ulterior "Reversul paradisului".

Cartea ni se infatiseaza ca un jurnal tinut de narator intre 2000 si 2002. Pe langa jurnal intim (Oscar Dufresne, alter-egoul lui Beigbeder, isi povesteste delirurile amoroase si goana permanenta dupa femei), avem parte si de cronica mondena (Dufresne participa la fiecare dezmat public), insemnari de calatorie, jurnal de lectura si de creatie sau inventar de termeni deocheati.

Aflam ca naratorul este un blazat, un cinic, un adept al "modei noctambulismului trash", un dandy ce traieste pe ritmuri (iggy) popiene de "Nightclubbing", discotecizarea, clubizarea lumii ocupand un spatiu larg in insemnarile lui. Ca si corespondentul sau din realitate (Beigbeder), Oscar Dufresne scrie literatura, are emisiuni la televizor, este DJ de ocazie. O parte insemnata din note se concentreaza asupra consumului de droguri, alcool, aventurile de o noapte si, totusi, cautarea frenetica a iubirii pure "Ceea ce vroiam eu era doar sa ma doara stomacul cand ma gandeam la cineva.Sa intalnesc o femeie care sa-mi scape si de care sa nu vreau sa fug". Acest hedonist, mereu in cautare de senzatii, se recomanda el insusi ca " un mitocan indragostit de absolut, un marlan tandru, un macho cu suflet solitar, un juisor catolic." Spiritul gregar al diaristului reiese si din asa-zisele "vorbe de duh", aici sub titulatura de "fraze ale saptamanii", dintre care remarcam: "n-am sa fiu niciodata un mare playboy atat timp cat ma va excita dragostea" sau "ok, sunt inacrit, dar in sufletul meu e o curva care plange".

Lumini si umbre in acest personaj cu limbaj colorat care se analizeaza pe sine cu aceeasi franchete pe care o afiseaza in raport cu viata pe care o duce. Jurnalul prezinta diferite ipostaze ale petrecaretului universal care te incanta, te socheaza, te intristeaza, te revolta, te inveseleste, te face sa visezi sau te pune pe ganduri. Si la un asemenea spectacol nu poti ramane indiferent!

Reviewer: Ioana Ristea