Ai toata viata inainte
Scris de Jen • 15 octombrie 2006 • in categoria Laura Magureanu, Lit. contemporana
Autor: Romain Gary
Rating: 
""trebuie sa iubesti." Acestea sunt ultimele cuvinte ale romanului Ai toata viata inainte si, in acelasi timp, ele exprima chintesenta cartii. Romain Gary demonstreaza, intr-un adevarat tur de forta, de emotie si de luciditate, importanta iubirii in viata unui om, fie el copil de prostituata, musulman crescut de o "ovreica", fara viitor si fara capatai, asa cum este eroul romanului in cauza.
La vie devant soi este o carte frumoasa. Este o carte superba. Este o carte minunata. As putea enumera o multime de superlative si tot nu as putea demonstra cat este de importanta aceasta carte pentru iubitorul de literatura. Eu am citit-o razand si plangand in acelasi timp. Nu mi-am putut stapani emotiile, pentru ca este un roman care te trage inlauntrul sau, care nu iti permite sa ramai rece si indiferent, care iti demonteaza capacitatea de analiza si te atinge in strafundurile sufletului.
Momo, personajul central al romanului si, in acelasi timp, povestitorul, este un copil orfan, crescut de o mama de convenienta, o batrana evreica de origine poloneza care a cunoscut ororile lagarului de exterminare nazist, fosta prostituata, ce se ocupa, pentru a supravietui, de odraslele nedorite ale altor femei pierdute contra unor sume de bani. Baiatul nu se plange de situatia lui, nu este patetic si nu cade in capcana penibilului niciun moment. El isi priveste soarta cu un realism care ii uimeste si ii sperie pe oamenii maturi din jurul sau.
Dragostea sa pentru madam Rosa este firul rosu al romanului. Chiar daca o vede asa cum este, ca o pe batrana decrepita, "deranjata sus" din cauza ororilor traite in timpul razboiului, urata si grasa, Momo o iubeste pe femeia care are grija de el. Intre ei se creeaza o legatura puternica, nemarcata de efuziuni sentimentale sau de declaratii sforaitoare. Sentimentul care ii lega este infatisat in nuditatea lui absoluta, fara farduri si podoabe, existand dincolo de cuvinte, in viata.
Cartea pe care am citit-o este prima aparitie din Colectia Cotidianul. Ca cititor, nu pot decat sa apreciez efortul lor, al celor de la Editura Univers si al sponsorilor lor, de a face cultura accesibila, prin oferirea, la un pret derizoriu, a unor astfel de capodopere.
Si, daca nu am reusit sa va fac curiosi in privinta cartii lui Romain Gary, deoarece vocabularul meu a fost prea sarac, am sa reproduc, in continuare, cateva citate care, cu siguranta, vor pleda in favoarea sa mai bine decat am putut eu sa o fac.
"Multa vreme nu am stiut ca sunt arab, pentru ca nu ma insulta nimeni. Am invatat asta abia la scoala. Dar nu-mi placea sa ma bat, totdeauna te doare cand dai in cineva."
"Nenea Hamil zice ca omenirea nu-i decat o virgula in marea Carte a vietii si cand un om batran zice asa o prostie, nu vad eu ce-as mai putea adauga. Omenirea nu-i o virgula, pentru ca atunci cand ma priveste madam Roza cu ochii ei evreiesti, ea nu e o virgula, ci mai degraba insasi marea Carte a vietii intregi si nu vreau s-o vad."
"M-am intins pe jos, am inchis ochii si am facut exercitii sa mor, dar cimentul era rece si imi era frica sa nu ma-mbolnavesc. Cunosc o groaza de tipi care se drogheaza in prostie dar, in ce ma priveste, eu n-o sa pup in fund viata ca sa fiu fericit. N-avem nimic in comun. Cand voi fi major dupa lege, poate ca voi face pe teroristul cu deturnare de avioane si luare de ostatici, ca la televizor, ca sa pretind ceva, inca nu stiu ce, dar nu un chitibus. O treaba ca lumea, ce mai. Pentru moment n-as putea sa va spun ce trebuie sa pretinzi, fin"™ca n-am facut pregatire profesionala."
Reviewer: Laura Magureanu
Citeste cele 16 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Andrei Rosca spune:
felicitari, Laura ! Foarte misto recenzia. Pe mine m-ai convins sa o cumpar.
-
Cristims spune:
Am plans razand, dar nu de ras. Nu se poate descrie ce simti, este prea intens.
Extraordinara cartea.
-
Claudia Darian spune:
Paradoxal – sau nu!-, autorul s-a sinucis cu un glont in cap in Paris, suferind de depresie.
-
Alexandru` spune:
Nope, nu mi-a placut. Nu-i genu’ meu. Prea telegrafic pentru a ma fura. Prea fortat pentru a fi verosimil.
-
Pingback: Gary.Romain » Carti
-
Mihai spune:
@Ana-Maria
Mersi.
Am cautat prin librarii la mine in oras (Zalau), am intrebat vanzatoarele dar habar n-aveau despre ce vorbesc. Iar carti din colectia Cotidianul nu aveau. Pe la chioscurile de ziare nu tin carti mai vechi aparute in colectia, anticariate nu avem in oras – oricum am nevoie de ea pentru un cadou, deci imi trebuie un exemplar mai bine intretinut. Stiu ca a aparut cartea prin anii ’90. Ma gandeam ca poate s-a mai reeditat de atunci. -
vanessa7011 spune:
am citit cartea acum un an…superba…recomand, in acelasi stil, la editura humanitas, ciclul raftul denisei, cartile lui eric-emmanuel schmitt
-
kiki spune:
De cartea asta … m-am bucurat ca un copil. M-a dus de multe ori cu gandul la “Micul print” … parca era o continuare cu Printul care-a mai crescut un pic… M-am grabit apoi sa caut si sa mai cumpar autorul si am ales ” Clar de femeie” care pe mine m-a dezamagit … parca a fost un scenariu foarte bun dat unui regizor care nu prea stie ce sa faca cu el, cu actorii care sunt prea multi … poate n-am inteles eu, poate ma asteptam la mai multa… profunzime. O carte cu “maxime si cugetari” foarte faine si cun un titlu excelent , dar … nu mi-a placut!
-
Gheisha spune:
Cartea este superba,profunda, plina de filozofii de viata. Am citit-o pe nerasuflate. O carte pentru toate varstele.
-
Cornel P. spune:
Carte merita citita mai ales pentru temele grave pe care le trateaza prin inocenta unui copil si daca v-a placut sau nu, merita sa vedeti piesa cu acelasi nume care se joaca incepand din aceasta stagiune la Teatrul Nottara cu Laura Vasiliu (Gabita din 4,3,2) intr-un rol de exceptie.
-
alina rece spune:
Iti multumesc pentru consideratii si sper ca spectacolul sa fie vazut de cat mai multi oameni, AU NEVOIE…Alina Rece, regizorul spect. Nott.
-
-
Mihaela spune:
Tocmai am văzut piesa La Nottara..este absolut superba..iar actorii, o MINUNE… Îmi pare extrem de rău ca nu am avut flori, le meritau din plin!!
…si am fost putin dezamagita de public…eu as fi aplaudat pana in zori.. Felicitări!
Cristina spune:
11 noiembrie 2006 | 2:41 pm
Salutari! Tot colectia Cotidianul.
O recomand cu caldura!