Autor: Nick Hornby
Rating:

De Febra stadioanelor auzisem cu ani buni in urma, insa romanul de debut al lui Nick Hornby nu mi-a stimulat curiozitatea decat recent, dupa ce am citit o alta carte a autorului englez, Totul despre baieti. Ceea ce mi-a atras atentia asupra sa au fost comentariile privind comicul scrierilor sale, dar pe care eu nu am reusit sa il identific printre randuri. Are Nick Hornby umor? Desigur. Insa este umorul unui om trist si resemnat, care cel mult mi-a provocat cate un zambet stingher, compatimire si nu in ultimul rand, o strangere de inima privind modul in care privesc propriile pasiuni.

Fever Pitch este un soi de jurnal al autorului care isi relateaza viata incepand cu momentul zero, aparitia pasiunii pentru fotbal si pentru echipa Arsenal, pana in momentul in care isi definitiveaza romanul. Orice moment, oricat de important din viata sa, este strans legat de victoriile sau de esecurile echipei favorite, de tururi si retururi, de transferuri si meciuri plicticoase.

Pasiunea sa este atat de inradacinata, incat povestitorul nu poate separa "viata reala" de cea de microbist. El ajunge sa isi organizeze tot timpul in asa fel incat sa isi protejeze accesul la meciuri, se izoleaza de oameni, devine un om ciudat caruia i se accepta, in cele din urma, mania, de catre cunostinte si familie, ba chiar de catre angajatorii sai sau de studentii carora le preda.
Febra stadioanelor nu este, cum v-ati putea imagina, jurnalul unui hooligan. Nick Hornby este un intelectual pe care il frizeaza si il indurereaza violenta de pe stadioane, injuraturile antisemite si rasiste, episoadele sangeroase, carora le cauta, insa, incurcat, scuze, asa cum ai proceda in cazul unui prieten care a facut ceva impardonabil.

Cartea este un simbol pentru ceea ce inseamna fotbal in Marea Britanie. Obiceiurile suporterilor influenteaza chiar si deciziile politice, meciurile de cupa starnesc frenezie pe strazi, accidentele nefericite duc la schimbarea arhitecturii stadioanelor, iar publicatiile importante, dar care nu au legatura, in principiu, cu fenomenul sportiv, trateaza problemele sale la modul cel mai serios. Citind romanul lui Nick Hornby, ai senzatia ca fotbalul inseamna Anglia, in masura in care inseamna si ceata sau ploaia, familia regala sau Palatul Buckingham.

Pentru mine cartea nu a fost atat de pasionanta pe cat ar putea fi pentru un microbist. Poate ca in lipsa acestei pasiuni pentru fotbal, romanul lui Nick Hornby mi s-a parut, destul de des, plictisitor. Insa talentul cu care isi descrie obsesia este de necontestat, iar modul minutios in care o analizeaza se poate aplica cu succes pentru orice alta pasiune. Aceasta trasatura de "universalitate" aplicabila obsesiilor de care suferim cu totii, in mai mica sau mai mare masura, m-a determinat, totusi, sa citesc cu destul de multa placere aceasta carte.

Reviewer: Laura Magureanu