Fructele maniei
Scris de Jen • 19 November 2006 • in categoria Laura Magureanu
Autor: John Steinbeck
Rating: 
Un roman de un puternic realism, Fructele maniei prezinta fara ocolisuri si fara ascunzisuri, soarta unei familii americane din Oklahoma, in timpul Marii Depresii, soarta ce poate fi considerata emblematica pentru alte sute de mii de familii care urmeaza aceeasi cale spre miraj. John Steinbeck anunta prin acest roman o revolutie. O revolutie care nu va avea loc.
Celebra Route 66 nu este altceva in vremurile tulburi din roman decat un drum al foamei, al celor nedreptatiti, fortati sa ia drumul pribegiei cu toata agoniseala in spate si cu sperantele in suflete. Dupa ce ferma pe care o administrau in regim de arenda este desfiintata, ramasa pe drumuri, familia Joad, eroul colectiv din Fructele maniei, este silita sa se imbarce intr-o masina veche, inclusiv cu cele cateva animale care au mai ramas dupa ce totul a fost vandut. Toti membrii familiei viseaza sa gaseasca un trai mai bun in California, iar ca ei sunt toti cei pe care ii intalnesc in drumul spre taramul fagaduintei.
Tom Joad, cel mai mare dintre copiii familiei, este eliberat conditionat din inchisoare, dar cand ajunge acasa, descopera doar pamantul pustiit si salbaticit si casele lasate de izbeliste pe un pamant al nimanui. Un alt personaj interesant al romanului este fostul preot Jim Casy, cel ce va incerca sa devina, la un moment dat, glasul celor napastuiti. Cei doi aleg sa mearga impreuna in cautarea familiei Joad.
Familia sufera un continuu proces de disolutie, pe rand, membrii sai dispar sau pleaca, singura figura constanta ramanand cea a mamei care se straduieste din rasputeri sa ii tina pe toti in jurul sau. Personalitatea ei este redata cu iubire de autor, ea este singurul principiu care sta in picioare in timp ce ceilalti isi pierd capul, iar relatiile umane se deterioreaza.
Mirajul se destrama, pamantul fagaduit este guvernat de exploatatori si populat de saraci si amarati, nu este altceva decat un domeniu al raului social, al violentei si al nedreptatii. Finalul romanului este insa, o promisiune. Cu putinul ramas, cu toti cei care inca o mai formeaza, familia Joad isi continua drumul. Mai departe.
Reviewer: Laura Magureanu
Citeste cele 15 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
wwolf spune:
Pentru cei carora le-a placut cartea, ascultati “The ghost of Tom Joad” a lui Bruce Springsteen . Merg mana in mana.
-
ade spune:
Mi-a placut enorm de mult mai ales din cauza sfarsitului. Intercapitolele au fost o idee stralucita de a preconiza viitoarele probleme alea familiei Joad.
Desi este in esenta o carte trista si dureroasa, din fiecare propozitie razbate speranta. -
tili_pasha spune:
O carte extraordinara. Felul in care se sfarseste nu anunta de fapt sfarsitulunei familii. Finalul este deschis si lasa loc sperantei ca personajele vor razbate si de data aceasta. Tot romanul este un exercitu al sperantei.
-
joadist spune:
Steinbeck este MAMA, care ne-a infiiat pe toti in aceasta mare calatorie pe route 66, facandu-ne martori unui final resuscitant prin apartenenta la capodopera lui Michelangelo din Basilica San Pedro, Vatican… Iisus coborat de pe cruce in bratele Maicii nu este altcineva decat copilul mort si batranul flamand hranit din nlaptele Trandafirului….
-
tili_pasha spune:
O carte extraordinara. Felul in care se sfarseste nu anunta de fapt sfarsitulunei familii. Finalul este deschis si lasa loc sperantei ca personajele vor razbate si de data aceasta. Tot romanul este un exercitu al sperantei care este infiata de cititor.
-
Pingback: Capriciile succesului literar. Cazul Margaret Mitchell « bibliodevafiliala3
-
iirulan spune:
“Nu ce s-a intamplat in viata Joadilor este important, caci chiar daca ei ar muri, raman altii destui in urma lor cu ceeasi soarta si aceeasi menire. Cartea lui Steinbeck este perfect incheiata, pentru ca ceea ce si-a propus el sa dovedeasca apare in cele din urma limpede si convingator: la sfarsitul cartii familia Joad a izbutit sa evadeze din zidurile stramte ale conceptiei individualiste si a capatat sentimendul solidaritatii cu oameni de aceeasi conditie cu ei.(…) Fructele maniei nu vrea sa fie insirarea intamplarilor prin care trece o familie de okies, ci imaginea artistica a unui foarte important fapt de viata, profund tipic pentru vremea noastra si pentru mediul social respectiv, si anume spargerea constiintei inguste familiale si trecerea pe o treapa superioara, aceea a constiintei de clasa. Iata de ce, atunci cand Trandafirul din Saron – si prin tot ce a mai ramas din familia Joadilor – hraneste la sanul ei, pentru a smulge din ghearele mortii, un om cu totul necunoscut, frate de suferinta, caruia ii insufla simbolic, viata din propria-I faptura, romanul este pe drept cuvand incheiat, si autorul nu trebuie sa mai adauge nimic celor spune pana atunci.” – D Mazilu
-
dragdelectura spune:
Si pe mine m-a impresionat acest roman (cum se poate vedea din comentarii). Recunosc ca eu nu l-am citit in romana, dar ma uimeste ca Marea Criza Economica a fost tradusa cam stangaci dupa parerea mea “Marea Depresie”. E drept ca multi oameni erau deprimati in acea perioada grea, dar “Marea Depresie” mai ca suna a o claca imensa de taiat venele ;-)
-
ion spune:
Zici ca ai citit cartea in alta limba decat romana, sugerezi ca in original, dar atunci cum suna Marea Depresie in engleza?
-
dragdelectura spune:
The Great Depression.
Da, am citit-o in original si m-a surprins traducerea stangace “Marea Depresie” pe baza similitudinii fonetice care, dupa parerea mea, ignora sensul. Marturisesc ca nu am citit traducerea in romana si nici nu stiu ce l-a facut pe traducator sa aleaga aceasta optiune nefericita in opinia mea.
-
-
-
Cristina Paraschivescu spune:
Cartea ridica multe semne de intrebare. Constati ca dintotdeauna oamenii s-au luptat pentru existenta, pentru drepturi, pentru un maine mai bun decat azi. Speranta si nadejdea dau puteri nebanuite, oamenii inteleg ca doar impreuna pot ajunge la mal si pot obtine CEVA…
Sincera sa fiu, eu sunt un om optimist, de aceea ma asteptam la un alt sfarsit, vroiam sa citesc ca dupa atatea incercari si obstacole s-a putut ajunge la casuta aceea alba inconjurata de portocali. Voiam sa citesc ca Tom a devenit un leader ascultat si respectat, ca oamenii s-au unit si au reusit sa isi faca glasul ascultat.
Daca privim lucrurile prin prisma momentului e clar ca au reusit ca sistemul s-a autoreglat, sistemul a inteles ca este vorba de oameni, ca nu te poti juca cu destinul lor dupa bunul tau plac…-
ion spune:
Cred mai degraba ca iti plac solutiile facile, cartile si filmele comerciale care au final fericit si te fac sa mamamnci un hamburger si sa bei o cola , apoi sa dormi linistita si cu burya plina, Aceasta este o carte adevarata , cu urias succes de public si de critica iar autoru este unul din marii artisti ai lumii, care n-a facut niciodata compromisuri.
-
-
-
dragdelectura spune:
Da, e usor de gasit pdf-ul in engleza. O cautare cu titlul urmat de mentiune pdf te va duce rapid la un site de profil.
-
Fritz spune:
25 December 2006 | 8:44 pm
I’ll be all around in the dark. I’ll be everywhere – wherever you look. Wherever there’s a fight so hungry people can eat, I’ll be there. Wherever there’s a cop beatin’ up a guy, I’ll be there.