Esti aici: bookblog.ro » Laura Magureanu, Lit. contemporana » Pianista
Pianista
Autor: Elfriede Jelinek
Rating: 
Autoarea de origine austriaca Elfriede Jenelik, laureata a Premiului Nobel pentru literatura (2004), se remarca printr-o scriere frusta, dar elaborata, prin nuditatea limbajului lipsit de podoabe inutile, dar mai ales prin claritatea obsesiva a motivatiilor personajelor.
“Pianista” este, fara indoiala, o creatie magnifica, cu un limbaj brutal si o actiune ingrozitoare, ce il face pe cititor sa se infioare. Personajul principal are parte de un destin crud, determinat de relatia nesanatoasa pe care o are cu parintele de acelasi sex.
Din cauza acestui complex al lui Oedip invertit, profesoarei de pian Erika Kohut i se pare imposibila desprinderea de mama sa, pe care o iubeste si o uraste cu aceeasi ardoare, dar in fata careia eroina sfarseste intotdeauna dezarmata si invinsa.
Singura ei tentatie de evadare din iadul domestic in care mama conduce este sortita esecului. Relatia cu un tanar student este zdrobita de incapacitatea femeii de a iubi fara constrangeri. Pe un alt plan, pasiunea pentru note perfecte ii mutileaza iremediabil sufletul. In pofida imperativelor mamei, Erika nu se poate consacra in totalitate pianului, de unde si acutul sentiment de vina pe care nu il poate ostoi decat prin experiente sexuale extreme.
Cartea a fost ecranizata in anul 2001, iar filmul a primit numeroase premii printre care, la Festivalul de la Cannes, premiul juriului, premiul pentru cea mai buna actrita (Isabelle Huppert) si premiul pentru cel mai bun actor (Benoit Magimel).
Reviewer: Laura Magureanu
Jelinek e un exemplu de “nu le poţi face pe amîndouă: să scrii şi să trăieşti”, după cum chiar ea spune(şi face).
Ai văzut filmul, Laura?
Da, l-am vazut, de fapt, inainte de a citi cartea, la “Filme soc si filme sic” pe TVR1. Si, daca filmul mi-a placut, cartea m-a impresionat, pentru ca aspectele trecute sub tacere in film, ca de exemplu copilaria ei, in roman constituie fundamentul actiunilor personajului, pe care ajungi astfel sa il intelegi fara a-l condamna.
Nu am citit cartea, am vazut doar filmul la ‘filme soc si sic’. Mi-a placut f mult filmul, chiar e un film soc si sic. Dupa ce am vazut filmul mi-a venit in minte un singur lucru: ‘tocmai am vazut un film foarte bolnav, care mi-a placut’.
Zici ca in carte face referire la copilaria ei, in film nu a aparut nici o referire la acest lucru… poate o sa caut cartea.
Eu tot voiam să îl văd, dar de fiecare dată mi se întîmplă aşa, să citesc cartea, să am o imagine şi filmul să nu se potrivească satisfăcător. Mă bucur că ai scris despre “Pianista”, e o carte teribilă şi lasă urme. Iar traducerea Norei Iuga e foarte bună, mă face să cred că ele două au ceva în comun.
Si eu doresc sa multumesc Laurei pt. aceasta recenzie. Filmul nu stiu cit este de reusit, in aceasta privinta imi merge ca Mihaelei: ma tem sa nu fie doar o copie palida a continutului cartii … Dar cartea mi-a placut grozav (daca se poate spune asa ceva despre o carte a carei continut provoaca dureri) m-a ravasit si chinuit, a lasat urme …
Multumesc pentru aprecieri. Avand in vedere ca eu am vazut intai filmul si apoi am citit cartea, nu ma pot pune in situatia voastra. Dar un lucru este cert, cartea este mai buna, pentru ca te introduce in lumea de dincolo de vizual. Iar Elfriede Jenelik este o scriitoare care scrie cu toate simturile.
Sunt in urma cu lectura asa ca mi-am facut un obicei din a relua niste discutii care au avut loc aici cu un an in urma.
Pianista m-a durut. Fizic. Cred ca tocmai asta face o carte buna: posibilitatea de a o simti. Poate ca nici nu sunt obisnuita cu acest stil.
Vroiam sa intreb cine si ce a mai citit de Elifriede Jelinek.