0
Autor: Paul Auster
Rating:
Editura: Univers
Anul apariţiei: 2010
Traducere: Cristiana Vişan
256 pagini
ISBN: 978-99931-13-07-2
(ediţia în limba engleză)

Înainte de a ajunge să citesc cartea, auzisem că prin Invizibil Paul Auster s-a întors la arta povestitului (ca şi cum ar fi uitat-o în ultima vreme), oferind o istorie emoţionantă de dragoste, pasiune şi mister, departe de căutările autofage din ultimele trei cărţi. S-ar prespune că în acest roman Auster a scris din nou despre oameni, mai puţin despre personaje sau despre sine. Însă cum vechile obiceiuri mor greu, şi Invizibil poate fi citit ca o meditaţie asupra scrierii şi vieţii livreşti sau ca o demonstraţie tehnică. În plus, autorul sugerează într-un interviu că l-am putea citi printre rîndurile romanului pe el însuşi, în versiunea "tînăr şi naiv" şi în cea de "narator experimentat". Pe la jumătatea romanului, vom vedea că nici una dintre acestea nu este de încredere...

Invizibil este un Bildungsroman, în centrul său se află Adam Walker, a cărui evoluţie o putem citi din patru perspective narative. În prima dintre ele - Primăvara - Adam este student la Columbia, în 1967, are ambiţii literare pe măsura celor sexuale, iar acestea din urmă pe măsura timidităţii. La o petrecere întîlneşte un cuplu care îi va schimba viaţa: Rudolf Born, un seducător sociopat, îi propune să îi finanţeze revista literară pe care o visează, iar Margot îl atrage într-o aventură erotică. Situaţia în care este prins poetul aspirant se sfîrşeşte brusc cu un accident care nu e accident, dar nici crimă nu pare, eveniment care îl urmăreşte de-a lungul vieţii, tot aşa cum Born nu-l va elibera prea curînd de sub influenţa sa.

Partea a doua este narată de către Jim, care primeşte, după cîteva decade de la anul fatidic '67, un pachet de la prietenul său din studenţie, Adam Walker. Vara este, aşa cum ne putem aştepta din titlu, povestea fierbinte a unei iubiri care încalcă tabu-uri şi se situează, strălucitoare şi inocentă, în centrul cărţii, răspîndindu-şi tentaculele atracţiei, provocării şi perversiunii. Este, în acelaşi timp, o poveste de familie, un ceremonial de doliu şi un index afectiv care invită la meditaţie.

În Toamna, Walker pleacă la Paris, pe urmele lui Margot şi poate cu dorinţa secretă de a-şi demonstra dreptatea în cazul Born. Ce se întîmplă de fapt este că răzbunarea pe care o pregăteşte, încîntat de sine, se întoarce împotriva lui. Tot aici le cunoaşte pe Helene şi Cecile, fiica ei, de care se îndrăgosteşte.

Aceasta din urmă finalizează anul şi istoria lui Walker, prin a patra parte, Iarna. Are loc o întîlnire între Cecile şi Jim, care ar trebui să fie lămuritoare şi să rezolve misterele din cele trei poveşti anterioare. Nu există însă cheie pentru fiecare dintre acestea, ele se află în permanentă construcţie şi deconstrucţie, astfel că Invizibil este romanul pe care ai vrea să îl reciteşti imediat după terminarea lecturii. E provocator, captivant şi, bineînţeles, prelungeşte senzaţia că trebuie să-ţi fi scăpat ceva, că undeva e piesa magică din puzzle.

Construit astfel, Invizibil nu se îndepărtează nici de stilul lui Auster, nici de cel al multor autori contemporani, care încă mai intră în jocul instanţelor auctoriale. Spre deosebire de alte romane ale sale, aici sunt previzibile schimbarea vocilor, circularitatea şi tensiunea enigmei. Ceea ce distrage atenţia este structura fluidă, răsturnările de sens şi, nu în ultimul rînd, povestea în sine. Cred că aceasta din urmă este bine construită, atractivă, captivantă, deşi mi se pare şi o demonstraţie literară. În spatele ei se ascund...vizibil psihanaliza lacaniană, obsesiile autorului referitoare la scris şi memorie, cîteva clişee bune de activat (seducătoarea franceză, studentul naiv etc.). Ce e invizibil, în schimb? Aceasta este, într-adevăr, provocarea.

Scris de Mihaela Butnaru