De ce fierbe copilul in mamaliga
Scris de Cristina Teodorescu • 17 noiembrie 2006 • in categoria Cristina Teodorescu
Autor: Aglaja Veteranyi
Rating: 
De ce fierbe copilul în mămăligă este povestea unei familii de circari care se află mereu pe drumuri. Acţiunea romanului se desfăşoară în perioada comunistă. Se prezintă viaţa acestei familii prin ochii unui copil care nu cunoaşte dragostea sau mila, a cărei existenţă se învârte în permanenţă în lumea circului, singura pe care o cunoaşte. Fetiţa trăieşte cu frica permanentă ca mama sa va muri într-o zi căzând de la mare înălţime, iar când aceasta cade (dar nu moare), practic întreţinerea familiei îi revine copilei care se prostituează încurajată de mama ei. Titlul cărţii este marcat de întrebarea care revine mereu pe parcurs: "de ce fierbe copilul în mămăligă?", care conduce la o sumedenie de răspunsuri ciudate.
Încă dinainte de a citi această carte mi s-a spus că este o carte despre incest, relaţii sexuale perverse şi pedofilie. Însă în spatele titlului spectacular se ascunde totuşi teama de viaţă, de vis şi de multitudinea posibilităţilor pe care ni le oferă viata. Închistată în lumea circului, fetiţa naratoare nu cunoaşte altă lume, dar se întreabă totuşi dacă exista mai multe circuri, mai multe tipuri de oameni, mai multe ceruri. Nu este lăsată să gândească singură, mereu înspăimântată de mama şi tată cu poveşti despre lumea din România pe care au părăsit-o, o lume cenuşie, ternă.
Viaţa fetiţei este ciudată tocmai pentru că nu are sentimentul stabilităţii prin faptul că este mereu pe drumuri, casa ei fiind una internaţională. De asemenea, scopul acesteia este să deservească în permanenţă când pe mama sa (înainte ca aceasta să sufere accidentul care a lăsat-o fără slujbă), ca mai apoi să-şi întreţină familia ştirbită de plecarea tatălui împreună cu fiica vitregă, când pe tatăl său care "fabrica" în permanenţă filme de groază cu fetiţe omorâte, păpuşi înecate, topoare şi cuţite însângerate.
M-a intrigat în mod deosebit relaţia fetiţei cu mama, o relaţie de obedienţa dusă la extrem, în care faptul că îşi pune copilul să se prostitueze nu creează probleme de conştiinţă nici unui personaj. Mama consideră că face tot posibilul să îşi protejeze copilul de pedofili, însă acest lucru este fals. Mai mult, în mod tacit încurajează relaţiile cu bărbaţi maturi sau o părăseşte închisă în camere de hotel cu interdicţia de a ieşi, moment în care fetiţa are accese de isterie.
În acelaşi timp firul narativ se împleteşte viaţa paralelă a surorii vitrege care întreţine relaţii incestuoase cu tatăl ei, o fată imbecilă şi totuşi docilă care inventează poveşti de groază pentru sora ei.
Stilul romanului-liric De ce fierbe copilul în mămăligă este unic tocmai prin brutalitatea şi frusteţea evenimentelor descrise, ducând cu gândul la dadaism, Salvador Dali şi puţin Hitchcock. Lumea este vie, fremătătoare, plină de primejdii care aşteaptă oricând să o pervertească, să-i distrugă inocenţa. La originea romanului se află experienţa autoarei, romanul liric configurându-se ca şi un bildungs-roman, o modalitate de explicare a unei existenţe tulburate, de a exprimare a strigătului existenţial, acel schrei al unui copil cu minunate capacităţi nedescoperite.
Ofer cărţii 5 steluţe pentru originalitate, mesaj şi nu în ultimul rând pentru reuşită de a scrie o carte care te ţine cu sufletul la gură, o modalitate ingenioasă de a scrie despre viaţa banală.
Reviewer: Cristina Teodorescu (Woodisor)
Citeste cele 15 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Woodisor spune:
Ai enuntat foarte bine starea care ti-o dau astfel de carti… o oarecare jena, discomfort, rusine, simti parca ca (scuze cacofonia) regulile morale au fost incalcate.. etc… etc…
Pentru mine a fost “is a must book” pentru simplul motiv ca trebuie sa explor cat mai multe fete ale livrescului. -
puck spune:
hmm eu am citit cartea asta atrasa tocmai de faima ei si a autoarei. cred ca stiti ca s-a sinucis, pana la urma, si sub acest semn trebuie citita. partea asta cu sexul, pedofilia nu mi-a sarit deloc in ochi, poate pentru ca e un aspect minor al cartii. si , apropo, viata ei nu a fost deloc banala :) merita 5 stele pentru stilul original, in primul rand. ‘raftul cu ultimele suflari’ este cu adevarat apasatoare caci vorbeste numai si numai despre moarte, carte nefinalizata pentru ca…
-
Claudia Darian spune:
S-a aruncat in rau intr-o buna dimineata. Oricum, daca prindeti punerea in scena facuta de Radu Afrim la Odeon, nu o ratati….este un spectacol de teatru excelent.
-
aglaja spune:
Da, si eu am vazut o punere in scena excelenta ..
Si din fericire am mai apucat sa cunosc autoarea, “un suflet” de fata, cu niste ochi mari in care te pierdeai. Pe-atunci era debutanta in proza (ea era f. activa si apreciata in domeniul teatrului alternativ, avea parca o trupa proprie in Elvetia), tocmai isi prezenta printr-o miniinscenare cartea prezentata mai sus. Nu au lipsit, bineinteles mamaliga si Maria Tanase … -
ionuca spune:
Si luciat a scris ceva despre aceasta carte: http://luciat.wordpress.com/2007/01/25/cind-cititoarea-se-teme-de-cosmaruri/
ionuca spune:
17 noiembrie 2006 | 1:27 pm
Aceasta este o carte pe care cu siguranta nu o sa o citesc. Am eu ceva cu aceste povesti atipice. De aceea nu mi-au placut nici “Gradina de ciment” – McEwan si nici “Pianista” – Jelinek. Ele exploreaza laturi ale umanului si redau situatii care imi dau o anumita stare de disconfort. Pur si simplu nu pot sa ma simt bine citind o astfel de carte :(