Autor: John Cheever
Rating:

În 1977 scriitorul american John Cheever edita romanul său, Falconer. Se prezintă istoria lui Ezekiel Farragut, un profesor universitar dependent de droguri care este condamnat la închisoare pentru fratricid.

Noua casă a lui Farragut este închisoarea federală Falconer; detenţia acestuia este obişnuită întrucât nu suferă chinurile descrise din timpul sfârşitului anilor "™20 din închisorile Americii. Singura suferinţă adevărată pe care o resimte este nevoia de metadonă prescrisă de medici. Într-o zi "porţia" de metadonă îi este refuzată drept pentru care încearcă să fugă din retenţie şi este bătut. Se împrieteneşte cu Jody cu care va întreţine relaţii homosexuale, mai mult, va ajunge la concluzia că-l iubeşte. Jody evadează, iar Farragut rămâne singur.

Între timp se produce o revoltă într-o altă închisoare ceea ce va alarma gardienii, ducând la confiscarea tuturor aparatelor radio şi televizoarelor. Farragut realizează că a reuşit să depăşească dependenţa sa de metadonă. În final, un coleg bătrân moare şi Farragut preia locul acestuia în sacul mortuar, pentru ca mai apoi să reuşească să evadeze din închisoare.

O parte interesantă a romanului este primul aliniat în care se prezintă intrarea în închisoare, o poartă cu boltă şi blazon, ce creează o imagine de presiune, de greutate sufletească de la bun început. Acest prim aliniat este plin de simboluri: "Intrarea principală în Falconer - de fapt singura intrare pentru deţinuţi, vizitatori şi personal deopotrivă - avea deasupra un blazon înfăţisând Libertatea, Justiţia şi, între cele două, puterea suverană a guvernului. Libertatea purta o bonetă şi ţinea o lance în mână. Guvernul era reprezentat de vulturul federal cu o ramură de măslin şi un mănunchi de săgeţi în gheare. Justiţia era convenţională: legată la ochi, vag erotică în veşmintele-i mulate şi înarmată cu o sabie de călău."

În Falconer se încearcă inducerea ideii că detenţia este şi rea dar şi necesară. În acelaşi timp, în acest roman se prezintă două secvenţe importante ale acestui personaj pe atât de ciudat, pe atât de fascinant, şi anume viaţa dinaintea detenţiei şi acea din timpul închisorii. Viaţa familială a lui Farragut pare la prima vedere ciudată, mai ales datorită relaţiilor cu nevasta sa, relaţii reduse la partide de sex şi discuţii despre digestie ("Aşa se prezenta la data aceea căsnicia lor - nici treapta cea mai de sus a scării, nici susur de fântâni italiene, nici vânt prin măslini exotici, ci doar atât: un bărbat şi o femeie, goi puşcă, discutându-şi problemele de digestie.") Viaţa din închisoare îi rezolvă în mod inevitabil "problemele" vieţii. Din când în când autorul inserează câte o întâmplare din perioada dinainte a personajului, fiecare fiind importantă pentru definirea personalităţii lui Farragut. Copil nedorit, i s-a spus de nenumărate ori de către părinţi că s-a dorit un avort, apoi încercările nereuşite ale rudelor de a-l pierde sau de a-l "omorî". Între personajul Farragut şi autor există multe similarităţi: amândoi împărtăşesc aceeaşi viaţă familiară toxică, bisexualitatea şi dependenţa de droguri. Episodul cu avortul lui Farragut aparţine vieţii personale a autorului.

"Rezidenţii" blocului F unde este "cazat" Farragut contribuie la impresia de neputinţă a lui Farragut prin simplul fapt că de la bun început îl ignoră, iar puţinii care îi vorbesc se află în proximitatea sa şi îl tratează brutal.

Alături de Farragut se împletesc şi vieţile altor deţinuţi, aşa cum ar fi cea a Încornoratului care ajunge să-şi ucidă nevasta infidelă, deşi pe parcurs recunoaşte că şi el la rândul său, a înşelat-o, chiar şi cu un bărbat. Un personaj care se doreşte haios, terminând prin a fi în final doar singur şi tragic este Puiu Număru"™ Doi. Gardianul cel mai uman prin faptul că se preocupa de deţinuţi este Micuţul, o namilă de om care îl ajută pe Farragut să îşi învingă viciul. Aceste personaje sunt importante pentru a descrie tipologia deţinutului, cel care ucide, jefuieşte şi continuă să se considere nevinovat. De asemenea, romanul lasă impresia că personajele aflate în detenţie nu au dorinţa de a fi liberi datorită situaţiei sociale şi economice critice de la sfârşitul anilor 1920 din America.

Falconer începe cu un blazon cuprinzând pedeapsa şi iertarea şi se încheie cu o evadare chestionabilă din punct de vedere moral. Se prezintă nevoia de detenţie a unor oameni, cât şi costul uman pentru acest lucru, în timp ce se exploră circumstanţele care îi conduc pe bărbaţi să facă rău şi să devină ceea ce sunt în închisoare. Romanul este fascinant şi parcă cere empatie din partea cititorului. De asemenea, prin imaginile create de autor dă impresia de implicare directă a cititorului în evenimentele din Falconer.

Falconer este un roman superb pentru că examinează detenţia în America contemporană. Practic există două părţi importante şi anume prima în care Cheever descrie "misterul" detenţiei concentrându-se asupra experienţelor lui Farragut din viaţa obişnuită din închisoare. Mutându-se dintre închisoare înspre detenţie, romanul prezintă viaţa dinainte de încarcerare a lui Farragut. În viaţa sa s-ar putea spune că personajul cunoaşte atât iubirea umană, cât şi cea divină. Practic se prezintă o viaţa de zi cu zi a americanului, o viaţă complet neopoetică, frustră, deviantă.

Este una din acele cărţi pe care nu o poţi lăsa din mână prin intensitatea descrierii fruste a istoriei lui Farragut şi a alor oameni ca şi acesta.

Reviewer: Cristina Teodorescu (Woodisor)