bookblog.ro

---

Fragment din romanul „Roboții și Imperiul” de Isaac Asimov

Scris de • 10 April 2020 • in categoria Altele

„Roboții și Imperiul” de Isaac Asimov

Editura Paladin

Ultimul volum din seria Roboții

FRAGMENT

Gladia nu-și imaginase o navă atât de mică. Pe de o parte, i se părea confortabilă, dar pe altă parte o înspăimânta; confortabilă, într-un fel, dar înspăimântătoare în alt fel. La urma urmelor, era suficient de mică să nu aibă niciun fel de pseudo-gravitație, iar senzația de imponderabilitate, deși o îndemna să se răsfețe cu mișcări de gimnastică distractive, îi și reamintea întruna că se află într‑un mediu neobișnuit.

Era o femeie spațială. În total, erau cinci miliarde de spațiali răspândiți pe cincizeci de lumi, toți mândri de numele lor. Și totuși, câți dintre cei care-și spuneau spațiali chiar erau călători în spațiu? Foarte puțini. Poate optzeci la sută dintre ei nu părăsiseră niciodată planeta unde se născuseră. Chiar și dintre ceilalți douăzeci la sută, aproape niciunul nu călătorise prin spațiu de mai mult de două-trei ori. Fără doar și poate, ea însăși nu era un spațial în adevăratul sens al cuvântului, se gândi ea posomorâtă. O dată (o dată!) călătorise prin spațiu, cu șapte ani în urmă și atunci fusese călătoria de pe Solaria pe Aurora. Acum ajungea în spațiu pentru a doua oară, la bordul unui iaht spațial privat de mici dimensiuni, pentru o scurtă călătorie doar până dincolo de limita atmosferei, la doar câteva sute de mii de kilometri, având drept companie o singură persoană – care nici măcar nu era o persoană.

Îi aruncă încă o privire lui Daneel, aflat în cabina îngustă a pilotului. Nu putea vedea decât o parte din el, în locul unde stătea la comenzi.

Nu se mai aflase nicăieri cu un singur robot care să-i poată răspunde la chemare. Pe Solaria, se aflaseră tot timpul la dispoziția ei sute de roboți, ba chiar mii. Pe Aurora, erau în general cel puțin o duzină, dacă nu chiar câteva zeci.

Aici nu era decât unul singur.

— Daneel! spuse ea.

Robotul rămase în continuare atent la comenzi.

— Da, doamnă Gladia.

— Te bucuri că o să-l revezi pe Elijah Baley?

— Doamnă Gladia, nu sunt sigur cât de bine descrie asta starea mea interioară. Ar putea fi similară cu ceea ce ar descrie o ființă umană drept bucurie.

— Dar trebuie să simți ceva.

— Simt că parcă pot lua deciziile mai rapid decât de obicei; reacțiile par să apară cu mai multă ușurință; mișcările par să necesite mai puțină energie. În mare, aș putea interpreta senzația ca pe o stare de bine. Cel puțin am auzit ființe umane folosind acest cuvânt și consider că starea pe care o descrie este similară cu senzațiile pe care le simt eu acum.

— Și dacă ți-aș spune că vreau să mă văd cu el singură? întrebă Gladia.

— Atunci așa va fi aranjat.

— Chiar dacă asta înseamnă că tu n-o să-l vezi?

— Da, doamnă.

— N-ai fi dezamăgit? Adică, n-ai avea o senzație opusă celei de bine? Deciziile tale ar fi mai puțin rapide, reacțiile ar veni cu mai puțină ușurință, mișcările ar necesita mai multă energie și așa mai departe.

— Nu, doamnă Gladia, pentru că aș avea sentimentul de bine pentru îndeplinirea ordinelor dumneavoastră.

— Propria senzație de plăcere este a Treia Lege, iar îndeplinirea ordinelor mele este a Doua Lege, iar a Doua Lege prevalează. Așa e?

— Da, doamnă.

Gladia încerca să-și înfrâneze curiozitatea. Nu-i trecuse niciodată prin cap să întrebe despre asta un robot obișnuit. Un robot este un dispozitiv. Dar nu-l putea considera pe Daneel un dispozitiv, așa cum cu cinci ani în urmă nu-l putuse considera astfel nici pe Jander. Dar cu Jander nu fusese decât focul pasiunii… care pierise odată cu el însuși. Cu toată asemănarea lui cu celălalt robot, Daneel nu putea reaprinde flacăra. Cu el, nu putea fi vorba decât despre o curiozitate intelectuală.

— Daneel, nu te deranjează că ești atât de îngrădit de Legi? întrebă ea.

— Nu-mi pot imagina nimic altceva, doamnă.

— Toată viața am fost limitată de gravitație, chiar și în timpul primei mele călătorii într-o navă spațială, dar pot să-mi imaginez cum ar fi să nu fiu limitată de ea. Iar aici, de fapt, nu sunt îngrădită de ea.

— Și vă face plăcere, doamnă?

— Într-un fel, da.

— Nu vă incomodează?

— Ba da, într-un fel mă și incomodează.

— Uneori, doamnă, când mă gândesc că ființele umane nu sunt îngrădite de Legi, mă simt prost.

— De ce, Daneel? Ai încercat vreodată să te gândești de ce ideea lipsei legilor te face să te simți prost?

Daneel rămase tăcut o clipă. Apoi spuse:

— M-am gândit, doamnă, dar nu cred că m-am gândit la așa ceva decât în timpul scurtelor mele legături cu partenerul Elijah. Avea un fel…

— Da, știu, zise ea. Își punea întrebări în legătură cu orice. Avea un neastâmpăr care-l făcea să pună tot timpul întrebări despre orice.

— Așa părea. Și încerc să fiu ca el și să pun întrebări. Așa că m-am întrebat cum ar fi fără legi și am constatat că nu-mi pot imagina, în afara faptului că ar fi ca și cum aș fi uman, iar asta m-a făcut să mă simt prost. Și m-am întrebat și eu, așa cum m-aţi întrebat și dumneavoastră, de ce m-a făcut să mă simt stingherit.

— Și ce răspuns ți-ai dat?

— După multă vreme, am decis că cele Trei Legi controlează felul în care se comportă circuitele mele pozitronice. În orice moment, în fața oricăror stimuli, Legile limitează direcția și intensitatea fluxului pozitronic de-a lungul acestor circuite, astfel încât știu întotdeauna ce trebuie să fac. Totuși, nivelul de cunoaștere despre ce trebuie să fac nu este întotdeauna același. În unele cazuri, constrângerea să fac-ce-trebuie este mai mică decât în altele. Totdeauna am observat ceva: cu cât este mai scăzut potențialul motrice pozitronic, cu atât mai departe de certitudine este decizia mea legată de calea de acțiune pe care trebuie s-o urmez. Și cu cât sunt mai departe de certitudine, cu atât ajung mai aproape de suferință. Dacă decid asupra unei acțiuni într-o milisecundă în loc de o nanosecundă, am o senzație care nu-mi doresc să dureze. Și atunci, m-am întrebat cum mi-ar fi cu totul fără Legi, așa cum se întâmplă în cazul oamenilor. Dacă n-aș putea lua nicio decizie clară în legătură cu reacția la un anumit set de condiții? Ar fi insuportabil și nu vreau să mă gândesc de bunăvoie la așa ceva.

— Și totuși, o faci, Daneel, zise Gladia. Te gândești la asta chiar acum.

— Doar datorită legăturii mele cu partenerul Elijah, doamnă. L-am observat în situații când nu era în stare, pentru o vreme, să decidă asupra unei acțiuni, din cauza dificultății problemelor pe care le avea de rezolvat. Se afla în mod evident într-o stare de nefericire din acest motiv și eu simțeam nefericire pentru el, deoarece nu puteam face nimic care să-i ușureze situația. Este posibil să fi înțeles doar o mică parte din ce simțea el atunci. Dacă aș fi înțeles o parte mai mare și aș fi priceput mai bine consecințele incapacității lui de a lua o decizie, aș fi putut…

Ezită.

— Să-ți încetezi funcționarea? Să fii dezactivat? întrebă Gladia, gândindu-se în treacăt și cu durere la Jander.

— Da, doamnă. Incapacitatea mea de a înțelege ar putea fi un element de protecție integrat, împotriva deteriorării creierului meu pozitronic. Dar apoi am observat că, indiferent cât de dureroasă i s-ar fi părut partenerului Elijah nehotărârea, continua să facă eforturi ca să rezolve problema. L-am admirat mult pentru asta.

— Deci poți să simți admirație, nu?

Daneel răspunse grav:

— Folosesc cuvântul așa cum l-am auzit folosit de ființele umane. Nu știu care este termenul potrivit care să exprime reacția pe care au provocat-o în interiorul meu aceste acțiuni ale partenerului Elijah.

Gladia dădu din cap și apoi spuse:

— Și totuși există și reguli care controlează reacțiile omenești; anumite instincte, porniri, precepte.

— Așa crede și prietenul Giskard, doamnă.

— Nu, zău?

— Dar le consideră prea complicate pentru a fi analizate. Se întreabă dacă într-o bună zi va fi dezvoltat un sistem de analiză a comportamentului omenesc în detalii matematice și, de aici, să fie derivate Legi incontestabile ale acestui comportament.

— Mă îndoiesc, zise Gladia.

— Nici prietenul Giskard nu este optimist. Crede că va trece multă vreme până să fie dezvoltat un astfel de sistem.

Foarte multă vreme, aș zice eu.

— Și acum, rosti Daneel, ne apropiem de nava pământeană și trebuie să efectuăm procedurile de andocare, și nu sunt simple.

***

Lipsa schimbării înseamnă declin! Un paradox? Nu există declin fărschimbare în rău. Lipsa schimbării este o schimbare... în rău.

Pământul este la un pas de distrugere, iar dispariția planetei-mamă înseamnă izbucnirea războiului între spațiali și coloniști. Singurii care pot salva omenirea sunt robotul umanoid R. Daneel Olivaw și R. Giskard, robotul cu abilități telepatice. Însă tocmai cele Trei Legi ale Roboticii, cu care au fost programați și care au ca scop protejarea ființelor umane, îi împiedică să-și ducă misiunea la bun sfârșit. Singura modalitate de a evita haosul este Legea Zero a Roboticii. 

Deoarece emoțiile sunt puține, iar argumentele logice sunt multe, comportamentul unei mulțimi poate fi mai ușor anticipat decât comportamentul unei singure persoane.

„Cel mai mult îmi place că Asimov a împletit cele trei serii ale sale: Roboții, Fundația și Imperiul.“ www.scifi-review.net

„Dilemele de natură etică ating cote maxime în această carte.“ www.foseti.wordpress.com

„Roboții și Imperiul anunță un nou punct de referință major în marea galaxie asimoviană a SF-ului. Nu numai că prezintă o continuare palpitantă a best-sellerului Roboții din Lumea Zorilor, dar întrețese ingenios cele trei serii clasice: Roboții, Fundația și Imperiul. Aceasta este opera pe care fanii lui Asimov au așteptat-o – intrigă interstelară și aventuri ce creează noi așteptări în lumea literaturii SF.“ www.asimovreviews.net

„O poveste care satisface toate așteptările.“ www.kirkusreviews.com


„Când Asimov scrie despre viitorul omenirii, exprimând nevoia de a părăsi această planetă și a călători printre stele (așa cum a declarat și Stephen Hawking), este o lectură obligatorie.” www.criminalelement.com


„Un roman enorm de ambițios.“ duanemiller.wordpress.com

„O poveste minunată, relatată prin intermediul roboților lui    Asimov.“ www.ossuslibrary.tripod.com





Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright ©2011 Bookblog.ro