Civilizația spectacolului-Llosa non-fiction

Titlu: Civilizația spectacolului
Autor: Mario Vargas Llosa
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2017
Traducere: Marin Mălaicu Hondrari
Numar pagini: 197
ISBN: 978-973-50-5867-8

„Ce înseamnă civilizația spectacolului? Civilizația unei lumi în care primul loc pe scara valorilor îl ocupă divertismentul și în care a te distra, a scăpa de plictiseală, e pasiunea generală. Acest ideal de viață e perfect legitim, desigur. Numai un puritan fanatic le-ar putea reproșa membrilor unei societăți că vor să dea puțină culoare, amuzament, umor și distracție unor vieți închistate de obicei într-o rutină deprimantă și, uneori, abrutizantă. Dar să faci din tendința naturală de a te simți bine o valoare supremă are consecințe neașteptate: banalizarea culturii, generalizarea frivolității și, în sectorul informativ, proliferarea unui jurnalism iresponsabil dedicat bârfelor și scandalului.” [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

În amintirea unui dictator

Titlu: Sărbătoarea Ţapului
Autor: Mario Vargas Llosa
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2014
Traducere: Gabriela Ionescu
Numar pagini: 472
ISBN: 978-973-50-44

Un scriitor plin de forță, un artist încununat de farmec, aşa după cum ni se înfăţişează în celebrele-i interviuri în care susține constant frumosul rol subversiv al literaturii. Convingerea lui este aceea că lumea nu poate exista în afara ficțiunii și că ea, imaginaţia creatoare, este vectorul care ne determină să progresăm. O formă de progres devine însăşi literatura angajată, cea care nu ne lasă să uităm erorile trecutului făcându-ni-le cunoscute mai detaliat decât o carte de istorie, câteodată schematică.

Cumpără titlul în engleză

[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

Conversație la Catedrala

Titlu: Conversație la Catedrala
Autor: Mario Vargas Llosa
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Mihai Cantuniari
Numar pagini: 616
ISBN: 978-973-46-4358-5

O discuție la Catedrală devine pretextul unui roman sinuos despre drame familiale și sociale, despre politică și corupție, despre istoriile mici și mari care scapă subtilităților. [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Discursuri politice ale lui Mario Vargas Llosa

Titlu: Arme și utopii. Viziuni despre America Latină
Autor: Mario Vargas Llosa
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Marin Mălaicu Hondrari
Numar pagini: 404
ISBN: 978-973-504-146-5

„De când am părăsit Peru, în 12 Iunie 1990, la două zile după ce pierdusem alegerile în favoarea celui ce acum trădează democrația care l-a adus la putere, mi-am promis să nu mă mai pronunț asupra politicii peruane și să nu mă mai las vreodată dus de o iluzie ca aceea care m-a făcut să candidez. Acum încalc prima parte a promisiunii din motive ce țin de principiile mele, pentru a-mi dovedi statornicia în a condamna ceea ce mi se pare o crimă împotriva unuia dintre puținele lucruri bune care mai rămăseseră în țara mea – libertatea – și pentru a-mi exprima tristețea și rușinea de a ști – dacă dovezile nu sunt mincinoase – că autorul crimelor are atât de mulți complici.” [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Elogiul celor O mie şi una de nopţi

Titlu: O mie şi una de nopţi
Autor: Mario Vargas Llosa
Rating:
Editura: Humanitas Fiction
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Luminiţa Voina - Răuţ
Numar pagini: 152
ISBN: 978-973-50-4033-8

,,Am fi mai răi decât suntem fără cărţile bune pe care le citim, am fi mai comformişti, mai puţin neliniştiţi şi răzvrătiţi, iar spiritul critic, motor al progresului, nici măcar n-ar exista. Scrisul, ca şi cititul, e o formă de protest împotriva neajunsurilor vieţii. Căutând în ficţiune ceea ce ne lipseşte, afirmăm – fără a fi nevoie s-o spunem, şi nici măcar s-o ştim – că viaţa, aşa cum e ea, n-are cum să ne astâmpere setea de absolut, esenţa condiţiei umane, şi că ar trebui să fie mai bună. Inventăm poveşti pentru a putea trăi cumva nenumăratele vieţi pe care ni le-am dori, când de fapt noi, oamenii, abia dispunem de una singură.” (Mario Vargas Llosa) [Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Conversație la Catedrala

0Autor: Mario Vargas Llosa
Rating:
Editura: Rao
Anul apariţiei: 2004
Traducere: Mihai Cantuniari
603 pagini
ISBN: 973-576-474-1


Dincolo de inventivitatea aplicată formei şi stilului, Mario Vargas Llosa are o concepţie conservatoare cu privire la roman: acesta este oglinda lumii. Spre deosebire de oglinda realismului clasic, cea pe care o construieşte Vargas Llosa în Conversaţie la Catedrala străbate orice suprafaţă, dezgoleşte şi reflectă gîndurile cele mai intime, temerile de neîmpărtăşit şi plăcerile bine ascunse. Altfel, autorul este fidel motto-ului balzacian: „Il faut avoir fouillé toute la vie sociale pour être un vrai romancier, vu que le roman est l'histoire priveé des nations”. Dacă aţi citit pînă acum despre Conversaţie la Catedrala că este o carte monumentală, un roman mare, o scriere complexă, grandioasă etc., aţi citit bine. Autorul nu glumeşte deloc cu acest roman scris cu intenţia de a fi total, de a cuprinde toate faţetele lumii, de la individual, profund intim, la social şi politic.

Pe de-o parte, este un tablou al schimbării sociale: un regim politic - dictatura militară a lui Odria - este înlocuit de altul, trecere care nu e lipsită de evenimente violente. Dictatura odriistă este descrisă în toate detaliile sordide ale oricărui regim politic, totalitar sau nu: contracte economice bazate pe fidelitatea faţă de Preşedinte, şantaj, intrigi, politicieni abili, linguşitori de profesie, cameleoni politici, executanţi slugarnici şi miniştri de formă; apoi petreceri dezmăţate, cheltuieli exorbitante, lux ostentativ, slăbiciuni exhibate, aroganţa celor care se cred nemuritori, de neînlocuit; decenţa pătată a aristocraţiei, a familiilor pentru care bogăţia e o stare de fapt, naturală şi transmisibilă; şi, de cealaltă baricadă, ridicolul revoluţionarilor, grevele abil înăbuşite, credinţa pasională într-o ideologie, tinereţea revoltată, politica din camere obscure de hotel, din cafenele şi baruri studenţeşti...
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 5 COMENTARII si spune-ti parerea!

Caietele lui don Rigoberto

Titlu: Caietele lui don Rigoberto
Autor: Mario Vargas Llosa
Rating:
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2006
Traducere: Gabriela Ionescu
Numar pagini: 314
ISBN: 978-973-50-1472-8

Mă întrebam cum ar putea continua o poveste de dragoste între tată, mamă vitregă și fiu, într-o manieră care să nu fie previzibilă ori kitsch. După deznodământul dramatic din Elogiu mamei vitrege, a cărei urmare este această carte, și în care doña Lucrecia ajunsese să fie dată afară din casă de catre don Rigoberto ca urmare a faptelor mai puțin morale săvârșite cu fiul impuber al acestuia, încărcătura senzorialo-erotică a scriiturii devine aici și mai expresivă, mai densă: voluntar sau nu, cititorul alunecă într-o lume în care dorința este legea primordială, sub imperiul căreia iau naștere fantezii elaborate, care se scurg în real.

Cele trei personaje principale – don Rigoberto, doña Lucrecia și Fonchito – par a fi legate ombilical printr-o înclinație deosebită către plăcerea senzorială. Ca și în Elogiu mamei vitrege, acțiunea se petrece pe mai multe planuri. Pe de o parte îl avem pe don Rigoberto. Bărbat capricios, cu o listă lungă de manii și tabieturi, conștient și mândru de ele, aparent un banal om cu funcție în lumea asigurărilor, în particular însă credincios practicant al ideii de fericire individuală, grație și prin făptura soției idolatrizate – doña Lucrecia. Rămas singur, după plecarea discretă a acesteia, cu impresionanta colecție de gravuri și cu caietele sale. În acestea își notează impresii și pasaje preferate din cărți, dar și diverse scrisori neexpediate, în care își exprimă deosebit de tranșant convingerile și nemulțumirile vis-à-vis de lumea înconjurătoare – reprezentată fie de grupări ecologiste, fie de Rotary Club, de sportivi, feministe, cititori de Playboy șamd. Bântuit de insomnii, le alină hrănindu-se cu amintiri amănunțite și plăsmuiri deocheate al căror personaj principal este, mereu, doña Lucrecia. Ca de obicei, Llosa reușește să valorizeze minunat atmosfera și culoarea personajelor sale prin trimiterile către artă, literatură, filosofie – prezente îndeosebi în monologul interior al lui Rigoberto, ale cărui convingeri mi-au ridicat sprâncenele nu doar o dată.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!