Se spune că aptitudinea de a fi concis este sora talentului sau cel puțin în această categorie de idei am fost crescuți noi, cititorii tineri. Suntem obișnuiți să parcurgem un volum imens de informație cu doar câteva click-uri și să ne petrecem ore în șir rulând texte pe diagonală. Evident, această aptitudine e un adevărat cal troian, deoarece ne supune riscului imens de a fi superficiali. Cred că anume pentru noi, cei avizi de informație, de senzație, de emoție dusă la maximum, a fost inventată proza scurtă și ferice de cel care reușește să mânuiască narațiunea în cuvinte puține, dar care efectiv să te lase mască. [Citeste tot Articolul]
„Complezență - Faptul de a fi complezent; serviabilitate, amabilitate.” Asta ne spune atotputernicul Dicționar Explicativ al Limbii Române când încercăm să înțelegem fenomenul complezenței. Această stare, care pare a fi inoculată poporului român de secole, este provocarea care ne deturnează din fața progresului, ne stârnește porniri teribiliste și ne face victimele perfecte ale discriminării, violenței, oprimării. Suntem gata să ne facem luntre și punte în fața celor mai puternici, indiferent dacă o merită sau nu. Probabil, complezența este tot atât de firească spiritului nostru, ca și ospitalitatea. Totuși, recunoașterea acestui fapt nu este ușoară și cere o anumită maturitate, o pregătire, dacă vreți spirituală, și o acceptare tacită. [Citeste tot Articolul]
Ce aș putea să scriu despre iubire și nu să nu sune clișeic, gol sau fals? Mai ales atunci când Morcheeba și al lor „The sea” se aude pe fundal într-o buclă menită să mă facă să mă adun, să-mi adun cuvintele și să scriu ceva frumos pentru cea mai marketată sărbătoare a iubirii.
Nu cred că sunt singura care consideră că iubirea nu are nevoie de dată pentru a fi sărbătorită, dar după plata tributului pe 2020, care ne-a taxat nu glumă, simt că e nevoie de o zi care să adune toată energia pe care altfel am folosi-o ca să nu ne pierdem mințile în casă și să o direcționeze spre ceva care să ne salveze, pentru că în fond asta face iubirea, ne salvează de multe. [Citeste tot Articolul]
Cartea „Întâmplări mărunte cu pictori mari” este un mijloc foarte bun de a-i introduce pe copii în lumea picturii. Arta vizuală poate fi considerată un domeniu destinat adulţilor care se documentează despre curente artistice şi despre stilul pictorilor în aşa fel încât operele lor să fie înţelese şi interpretate corect. Însă cele două doamne, Monica Bătrânu, prin poveştile create şi Roxana Iacoban, prin ilustraţiile cu care a înfrumuseţat cartea, reuşesc să ofere o portiţă accesibilă către lumea picturii pentru copii. Foarte interesant şi ingenios mi s-a părut faptul că ilustraţiile respective sunt realizate în stilul fiecărui pictor în parte. Mai exact, este vorba despre trei poveşti care vorbesc despre trei pictori în felul următor: [Citeste tot Articolul]
Cel mai amuzant roman citit în ultima vreme. Surprinzător, un roman greu, încărcat de înțelesuri, cu personaje care mai de care mai trăsnite și cu un limbaj luxuriant, bogat și alambicat, în care lucrurile se desfășoară pe repede înainte și-n care ai timp să răsufli abia când personajul principal se așază la taclale, în pat, cu iubita de la momentul respectiv, prilej de ample introspecții și rememorări ale unor întâmplări petrecute cu muuultă vreme în urmă. [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro