După ce vă spun ce-am mai citit pe bloguri zilele astea, vă provoc la un concurs, vedeţi detaliile la finalul acestei postări.

Ovidiu Baron a scris în cîteva fraze despre Arta romanului, de Milan Kundera.

Pe blogul Însemnări din subterană am citit despre Enrique Vila-Matas, un scriitor care "procedează ca un expert al mecanismelor de deziluzionare care vrea să ne lecuiască pentru totdeauna de boala ficţiunii, de butaforia scriiturii" şi a sa Asasină cultivată.

Ce înseamă să fii normal? - întrebare de la Biblioteca Babel. Vedeţi aici despre ce carte scrie.

Arana a scris despre Requiem for a Dream, din perspectiva film versus carte. Dacă, de obicei, criticăm ecranizările, de data asta, cartea a fost dezamăgitoare.

Nici roman bun, nici eseu bun este părerea Adinei despre cartea lui Maalouf, Primul secol după Beatrice, şi tind să o cred, nici pe mine nu m-a convins autorul.

Capricornk13 a citit Moarte pe credit, şi concluzionează: "E categoric un mare scriitor, însă nu pot să cred în fructele imaginaţiei lui - mi se pare că sunt fructele mâniei""

Despre Dulcea lume de după scrie Moonlightblues, o carte pe care o recomandă pentru toamnă.

Jean Bică a scris despre o carte de Mihai Alexeev, Bătăuşii.

Mihnea ne recomandă un interviu cu Maclean J. Storer. Îl puteţi citi aici
.

Mă pregătesc să scriu despre o carte citită recent, care m-a tulburat, emoţionat şi încîntat, este vorba despre Prins, de Petru Popescu. Ideea concursului vine de la această carte, care este şi nu este pe măsura stereoptipurilor despre literatură română. Prin urmare, vă întreb, există cărţi scrise de români pe care le-aţi citit şi v-au dat peste cap ideile pe care le aveaţi despre literatura română? Care vi se par altfel, unice, care au ceva al lor, care, dacă ar fi traduse, ar impresiona orice cititor. Aştept răspunsurile voastre pe adresa mihaela[at]bookblog[punct]ro pînă duminică, 4 octombrie. Descrieţi aceste cărţi, argumentaţi, convingeţi-mă :)