Cartea „O dimineață de iubire pură” de Yukio Mishima este o colecție de povestiri scrise de un autor japonez foarte apreciat. Încântător la acest volum este faptul că fiecare narațiune are parcă o viață a sa, de parcă ar fi fost scrisă de un autor diferit, iar acest lucru este cel puțin interesant. [Citeste tot Articolul]
Serotonină este al șaptelea roman al lui Michel Houellebecq și a fost așteptat cu multă înfrigurare de cititori din diverse colțuri ale lumii, de critica literară și de mass-media. Ca toate așteptările și aceasta a părut să aibă acea combinație de „hai să vedem ce mai poate produce un scriitor deja consacrat”, „sigur acest roman nu va fi la fel de bun ca celelalte” și „abia aștept să îl citesc”. Părerea mea este că așteptarea a meritat și cartea se remarcă prin tristețea (deja marca Houellebecq), forța și tandrețea unui univers narativ pe care autorul îl construiește cu migală, dăruire și un stil devenit inconfundabil. [Citeste tot Articolul]
Asemeni basmelor rusești, Nikolai Leskov țese povestea lui Ivan, călugărul-coneser care a trăit 10 vieți și a deslușit tainele destinului.
Recunosc faptul că am o relație complicată cu literatura rusă, care mă fascinează și provoacă în egală măsură. Poate că de aceea am și ales să-l citesc pe Leskov, pe care l-am descoperit cu această ocazie și pe care îmi doresc să îl aprofundez, pentru că m-a surprins. [Citeste tot Articolul]
Rar, poate niciodată, am întâlnit o biografie a unui autor celebru în care să se regăsească o sinceritate atât de dureroasă cum se regăsește în volumul de față. Pur și simplu nu îmi venea să-mi cred ochilor ce scria pe acele pagini, cât de sincer, de realist, s-a descris acest autor premiat totuși cu Nobel. Paginile sunt multe, foarte multe, lucru explicabil de altfel când te gândești că este totuși vorba de un omnibus în care autorul a adunat trei romane autobiografice: Copilărie, Tinerețe și Miezul verii. Iar povestea se citește cam greu, experiența nu e chiar plăcută de la un capăt la altul (cel mai mult mi-a plăcut volumul de mijloc), proza e densă și încărcată, însă la final ajungi să exclami: ce poveste, ce autor, ce tărie de caracter! [Citeste tot Articolul]
Rebeca este altfel. Spre deosebire de sora ei, care face lucrurile ca la carte, ea le face… altfel. Nu se poate obişnui cu normalitatea şi cu ceea ce „trebuie făcut”. Poate tocmai de aceea va alege să scrie lucrarea de doctorat despre o scriitoare puţin cunoscută, Emily J. Parker, care avea doar două cărţi publicate şi care dispăruse în condiţii suspecte. [Citeste tot Articolul]
O femeie care alege să își trăiască viața conform propriilor dorințe și nevoi, care nu se teme să își exprime opiniile și ideile, care se înconjoară de personaje de prim rang ale vieții culturale și sociale ale vremurilor sale și care are puterea să nu facă compromisuri, este întotdeauna un personaj interesant, despre care merită să scrii o carte bună. Atunci, când, din întâmplare, ea nu este numai femeie, ci și regină, este cu atât mai interesant și provocator. [Citeste tot Articolul]
În ultima perioadă de timp, am citit extrem de puțină ficțiune. Nu am un motiv elocvent pentru care am făcut-o. Probabil pentru că această goană continuă spre alte realități mă obosește sau poate că aveam nevoie de un respiro. Cert e că, atunci când am revenit la treburi livrești, am ales cartea lui Nicole Krauss cu un titlul sugestiv Pădurea întunecată. [Citeste tot Articolul]
Copyright ©2011 Bookblog.ro