Titlu: Regina zăpezilor
Autor: Joan D. Vinge
Rating:
Editura: Nemira
Anul aparitiei: 2015
Traducere: Dana Pădurariu
Numar pagini: 687
ISBN: 978-606-758-165-2

Este pentru prima oară când citesc un roman space opera, din categoria medical science fiction (https://www.ukmeds.co.uk/) și un pic de fantasy. Şi cumva mi-a fost greu să urmăresc acţiunea şi personajele, şi nu-mi dau seama dacă din cauza termenilor SF sau pur şi simplu din cauza scriiturii pe mai multe planuri spaţiale, care m-a pus de multe ori în dificultate.

Romanul are la bază basmul lui Hans Christian Andersen „Crăiasa zăpezii”. Pe planeta Tiamat locuiau iernaticii şi văraticii, iar o dată la 150 de ani, conducerea era preluată succesiv de Regina Iernii, respectiv Regina Verii. Începutul romanului surprinde perioada de sfârşit a domniei Reginei Iernii, care însă nu vrea să cedeze poziţia de putere…

„Dar Steaua Verii era deja vizibilă pe cerul zilei; primăvara se instalase oficial, Schimbarea era pe drum, lucru de care până și Văraticii trebuie să-și fi dat seama până acum. Planeta intra în sfârșit în miezul verii, vremea când tensiunile nefirești provocate de apropierea lor de gaura neagră determinau o intensificare a energiei Gemenilor, iar Tiamatul devenea insuportabil de fierbinte. Văraticii aveau să fie siliți să avanseze spre nord, părăsind arealele lor din insulele ecuatoriale și afluxul lor va distruge statu-quo-ul Iernaticilor pe măsură ce aveau să umple interstițiile din teritoriile acestora.”

Regina Iernii, Arianrhod, era avidă după putere şi după tinereţe veşnică. Ea va folosi apa vieţii, obţinută prin uciderea mersilor, fiinţe marine a căror descriere duce cu gândul la balene.

„În intervalele dintre expirații ajungeau la ea cântecele mersilor, melodiile de sirene pe care le știa din legende și pe care le auzise doar în vise; o tapiserie de fluierături, vaiete și clincheturi, suspine și țipete… sunete singuratice, uitate, ce se distingeau separat, dar se împleteau laolaltă într-un cor care înălța imnuri de slavă Mării Mamă.”

Arianrhod este prezentată şi ca o fiinţă egoistă şi vanitoasă. Incapabilă să iubească cu adevărat, va ţine aproape câte un amant, pe care îl elimină însă rapid atunci când întâlneşte un alt bărbat care îi stârneşte interesul. Şi pentru că tânjeşte să îşi păstreze poziţia privilegiată cât mai mult timp posibil, va planta clone în pântecele a nouă femei, pe care să le poată manipula ulterior după bunul plac. Însă o singură clonă va supravieţui, pe nume Moon.

Moon va creşte cu Sparks, iar cei doi vor părea de nedespărţit. Însă chemarea Reginei iernii o va face pe fată să plece fără să se uite în urmă, iar Sparks va încerca apoi să o regăsească. O va întâlni însă pe Regina Iernii, a cărei asemănare cu Moon era izbitoare, astfel că ajunge să se îndrăgostească de ea şi să îi devină amant.

„Tu ești aceea. Aceeași, dar nu la fel. Tu ai putea fi ea, ai putea fi Regina… El te-a iubit, dar acum o iubește pe ea – aceeași, dar nu la fel. Întoarce-te… pierderea ta este o rană ce transformă carnea bună într-una amară, aici în inima Orașului… o rană care nu se vindecă… Trecutul devine un viitor continuu, dacă nu întrerupi Schimbarea…”

Moon ajunge astfel să lupte pentru restabilirea echilibrului. Regina Iernii devine din ce în ce mai crudă şi nu ezită niciodată atât timp cât este vorba de păstrarea puterii în mâinile ei. Cine va avea câştig de cauză? Se va mai întoarce vreodată Sparks la Moon?

• Plusuri

  O reinterpretare inedită a basmului Crăiasa Zăpezilor.

• Minusuri

  Acţiunea încâlcită şi scriitura dificilă, cu mulţi termeni science-fiction.

• Recomandari

  Iubitorilor de SF şi space opera.