Titlu: Femei cu bărbați
Autor: Richard Ford
Rating:
Editura: Vellant
Anul aparitiei: 2018
Traducere: Vali Florescu
Numar pagini: 266
ISBN: 978-606-980-025-6

Un american căsătorit, trecut de prima tinerețe, sosește la Paris, unde cunoaște o femeie pe cale să divorțeze după ce soțul i-a surprins infidelitatea și apoi a transformat-o pe toată într-o carte plină de amănunte. Un adolescent pleacă din casa în care locuiește alături de tatăl său, urmând să străbată America pentru a petrece nițel timp cu mama care i-a părăsit; pe drum băiatul are parte de tot soiul de peripeții și află o seamă de aventuri mai mult sau mai puțin fascinante din tumultuoasa viață a atrăgătoarei sale mătuși, tovarășul de drum, totul culminând cu o scenă sângeroasă într-un bar. A treia și ultima poveste este despre un cuplu de americani sosiți la Paris pentru o minivacanță, numai că lucrurile nu se desfășoară așa cum plănuiseră ei inițial.

De fapt povestea finală este mai amplă și mi s-a părut cea mai interesantă dintre toate cele trei povești care alcătuiesc acest volum al scriitorului american Richard Ford. Lui Ford parcă îi place să-și chinuiască  personajele. Îi place să creeze personaje complexe, să le adauge strat după strat, să le ofere noi și noi însușiri, și izbutește să realizeze acest lucru doar prin ideile, prin gândurile și prin faptele lor, prin dialoguri și frânturi de spuse.

Ce iese? Păi, ies povești complexe prin fapte puține, ceea ce scade ritmul acțiunii. Nici nu prea este loc de acțiune, de fapt, în poveștile lui Richard Ford. Un cuplu sosește la Paris pentru ca el, care scrisese un roman despre viața alături de fosta soție, să poarte o discuție cu editura pariziană care se hotărâse, din senin, să-i traducă romanul nu foarte gustat de publicul și de criticii americani. Așadar, ce-o fi descoperit editorul francez la cartea lui, pe care nici măcar iubita sa cu care vine la Paris n-o citise? Numai că patronul editurii îl anunță, imediat după ce cei doi sosesc la Paris, că planurile sale s-au schimbat și că trebuie să plece cu familia în vacanță, lăsându-i pe cei doi americani să se consoleze cu o întâlnire cu traducătoarea romanului în franceză, o cucoană nițel cam bizară, bonomă și excentrică, ce se lăsa greu convinsă să mai accepte să traducă.

Așa se trezește cuplul în Paris, în prag de iarnă, fără să știe încotro s-o apuce și ce e de făcut în continuare. El este fost profesor de literatură, ea i-a fost la un moment dat studentă și amantă. El a fost părăsit de soție, care a plecat cu tot cu fiica lor de-acasă, ea s-a vindecat de cancer. Ea pare plină de viață și dornică să profite de cel mai vizitat oraș din lume, dacă tot sunt aici, el pare mai degrabă dispus să stea și să se holbeze cât e ziulica de lungă pe geamul încăperii minuscule în care s-au cazat.

Bărbații imaginați de Richard Ford în cele trei povestiri par că sunt înconjurați de dragoste și de femei dispuse să li se ofere pe tavă, iar ei dau cu piciorul, senini, la aceste oportunități. Pe unul îl așteaptă acasă o soție iubitoare, dar el se îndrăgostește fulgerător de o pariziancă un pic sărită de pe fix. Pe celălalt îl iubește o femeie ce pare dispusă să-l tragă mereu în pat lângă ea, nu doar ca să-i țină de cald în cămăruța cea rece, dar el stă și rumegă idei năstrușnice ce-i tot vin în minte și nu știe ce trebuie să facă mai departe. Cu adolescentul din povestea de mijloc încă nu m-am lămurit pe deplin care-i treaba, el este doar la început pe drumul vieții și mai are încă multe de învățat. Dar primii pași au fost făcuți deja, odată ce s-a suit în mașina mătușii sale, de care pare că se simte, în secret, atras.

O atmosferă apăsătoare, tulbure, sumbră și rece răzbate din cele trei povestiri ale lui Richard Ford care alcătuiesc volumul de față. Bărbați cuprinși de dileme, care nu mai știu încotro să o apuce, care parcă ar gândi cu picioarele, bărbați care trec prin criza vârstei mijlocii, au ajuns la saturație, au intrat într-o rutină și doresc o schimbare, dar care să nu fie de fapt o schimbare esențială, ci doar așa, cât să se cunoască. Dialoguri în doi peri, ce vrei să faci cu faci viața ta? păi, nu știu, nimic, văd eu mai încolo, sau mâine. De multe ori discuția lâncezește, acțiunea trenează, pagina nu se mai termină, nu se mai ivește nimic, nu se mai întâmplă nimic notabil. Singurele care salvează situația sunt finalurile surprinzătoare, chiar șocante, care răstoarnă, exact ca într-o carte polițistă, tot ce credeai că știi până atunci. Sau schimbă la o sută optzeci de grade direcția în care credeai că se îndreaptă povestea, pe când considerai că ai ghicit finalul.