Cum a făcut idiotul ăsta de s-a îmbogăţit şi eu nu?
Scris de Silviu Man • 15 October 2009 • in categoria Managm./Marketing
Titlu: Cum a făcut idiotul ăsta de s-a îmbogăţit şi eu nu?
Autor: Robert Shemin
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Ianina Marinescu
Numar pagini: 278
ISBN: 978-973-724-221-1
Autor: Robert Shemin
Rating:
Editura: ALL
Anul aparitiei: 2009
Traducere: Ianina Marinescu
Numar pagini: 278
ISBN: 978-973-724-221-1
"Şcolarul: Şi eu şi cu taica eram culcaţi, şi când a intrat mama în casă şi ne-a spus să ieşim afară să vedem, taica n-a vrut. [...] Zice taica: "Nu ies din plapumă pe gerul ăsta, să ştiu de bine că plouă şi cârnaţi..." (Şcolarii râd.)
Profesorul (foarte impacientat): Tată-tău este un azin, carele nu ştie să-ţi ghea o educăţiune zolidă." (I.L. Caragiale - Despre cometă. Prelegere populară)
"Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. " (Matei, 23;23)
"Iar când vei ajunge sus, pe ultima treaptă, o să te prezinţi impecabil într-un costum de firmă, având la braţ o domnişoară drăguţă, în jur o întreagă orchestră cântând, şampanie peste tot, bancnote de 100$ curgând din tavan, iar în final focuri de artificii." (Robert Shemin - Cum a făcut idiotul ăsta... )
Într-o lume marcată de amprenta economicului supraabundent, apariţia cărţilor de self-help e la fel de normală cum sunt instrucţiunile de folosire ale echipamentului şi manualul scafandrului pentru amatorul de scufundări. Ce e mai greu de înţeles este de ce oamenii care scriu astfel de cărţi nu se rezumă la a explica la rece, tehnic, pragmatic, felul în care s-au îmbogăţit, ci se apucă pătimaş să te cheme pe tărâmul celor putred de bogaţi, să-ţi dea lecţii de viaţă, morală şi chiar religie, cum vom vedea mai jos. Pe scurt, de ce oamenii care scriu self-help-uri nu se mulţumesc să-ţi dea un simplu impuls sau nişte simple sfaturi, ci vor să-ţi impună un punct de vedere implacabil?
Tot gândindu-mă de ce am senzaţia neplăcută că, odată deschisă cartea, autorul mă ia de gât şi mă trage în universul lui, cu o insistenţă de copil răsfăţat, cred că am identificat două puncte de plecare, două premise.
Premisa nr. 1 - - Cartea se adresează tuturor: "îţi vei da seama că aveai deja în tine sămânţa de Idiot Bogat" - cu alte cuvinte, toţi putem fi Bill Gates, numai să vrem. În această viziune, nu există săraci sau modeşti, cu atât mai puţin oameni care pur şi simplu nu vor să aibă un Porsche în curte, există numai oameni care nu s-au îmbogăţit încă, oameni uşor înapoiaţi care nu şi-au descoperit adevăratul sine, în care sămânţa prosperităţii nu a dat rod încă. Şi aici intervine salvator Shemin, pentru că"
("Premisa nr. 2) - El, autorul-mentor, te cunoaşte. Mai bine şi mai profund decât ai crede vreodată. Ştie toată viaţa ta, dramele prin care ai trecut, problemele pe care le-ai avut cu profesoara de chimie şi parcă lasă de înţeles că nici subitul deces al pisicii tale birmaneze nu îi e necunoscut. Nu contează că el a trăit în Nashville şi tu la Sângeorz-Băi, că la el, în America, salariul tău pe o lună face cam cât două mese la restaurant. Ceea ce contează în fond este că zeul bogăţiei ne cheamă pe toţi, prin glasul profetic al autorului.
TU EŞTI MIC, TE FAC EU MARE!
Nefiind o excepţie printre alţi autori de cărţi de gen, Shemin se exprimă atât de facil încât ajungi să te întrebi dacă nu cumva te crede nerod. Te împinge de la spate, strigă la tine ca Victor Piţurcă la Naţionala de fotbal, apoi îţi spune că de fapt eşti cel mai tare, îţi toarnă pe gât scheme, statistici, modele de cec-uri de completat, îşi întrerupe discursul pentru a-ţi spune câte o poveste de succes cu vărul Jimmy care într-un an a ajuns proprietarul unei platforme de exploatare a cărbunelui din Siberia după ce dezvoltase o mică afacere cu seminţe de floarea-soarelui etc. Totul cu o exaltare şi cu o încredere nebună în viitor. Îţi zice de trei ori acelaşi lucru, ca la şcoala ajutătoare, şi are - şi el, ca şi alţii - numere preferate : şapte secrete, cinci principii pe care le urmează cu sfinţenie, treizeci de reguli pe-care-dacă-le-respecţi-vei-fi-şi-tu-mogul-mă-amărâtule. În plus, are simpaticul obicei de a te supune, pe parcursul lecturii, la teste de mentalitate. Iată una din întrebările mele preferate" I"™ll make you an offer you can"™t refuse:
"Eşti la unul dintre seminariile mele. În jurul tău sunt mii de aspiranţi la statutul de Idioţi Bogaţi. Deodată, îmi întrerup prezentarea şi scot zece bancnote de 100 de dolari. Le flutur în faţa tuturor şi întreb: «Cine vrea aceste bancnote? Să vină aici.» Ce faci?
1. Rămâi pe scaun.
2. Aştepţi până se ridică altcineva şi apoi te ridici şi tu.
3. Te hotărăşti că e momentul perfect pentru o cafea, pentru a merge la toaletă etc.
4. Vii pe scenă."
Dacă cumva nu ai ales varianta nr. 4, e bine să ştii că eşti un FÎS (prescurtare de la "Formidabil Însă Sărac").
În plus, Shemin mai are un fel de a vorbi cvasireligios. La începutul lecturii credeam că doar mi se pare că autorul nostru se crede un fel de mesia (cam grăsun, ce-i drept) care cheamă blând în împărăţia abundenţei oile rătăcite printre datorii şi ipoteci (vezi pagina 41: "Trebuie să crezi că întreg universul - întreaga creaţie, dacă vrei - doreşte ca tu să te îmbogăţeşti şi să împarţi şi altora").
Însă lucrurile, de la un punct încolo, devin explicit religioase. Nu degeaba am pus la începutul articolului, după replica trăznită şi neîncrezătoare din Caragiale, citatul din Matei. Pentru a te convinge că trebuie să ai bani, Shemin aruncă în joc, laolaltă, pe Evanghelistul Luca, pe Maica Tereza (dată ca ideal de pricepere economică) etc. Te sfătuieşte prieteneşte ca înainte de a te apuca de afaceri să îi ierţi pe ceilalţi şi să te ierţi şi pe tine (nu prin spovedanie, cum am fi tentaţi să credem, ci prin simpla scriere a unui bilet de iertare sau autoiertare pe care nu le expediezi niciodată, nicăieri). Te învaţă că trebuie să-ţi schimbi prietenii dacă miros a sărăcie, pentru că mirosul se va lua şi nu vei mai ajunge un "Idiot Bogat". Te învaţă că trebuie să "primeşti pentru a oferi", să "vrei întotdeauna mai mult ca să poţi oferi mai mult" - binele funcţionează pe post de morfină spirituală. După un tun imobiliar, dă 10% din sumă pentru copiii sărmani şi te vei simţi mai bine. Nu dai în numele lui Dumnezeu sau al moralei, dai pentru a te împăca cu tine şi pentru a primi din nou, însutit.
Bogatul, să-i zicem, "clasic" e o specie diferită de mogulul care-şi justifică succesul cu ajutorul unor citate-bombă din Mark Twain sau Emerson, de mai că-ţi vine să crezi că pe vremea când nu arunca cu bani în oamenii adunaţi la seminariile sale, Shemin mânca parizer şi roşii pe ziar cu susnumiţii şi discuta despre literatură. Nu am nimic împotriva celui avut (cinste lui dacă banii nu l-au schimbat), dar a invoca Geneza şi Talmudul pentru a-ţi putea conduce fără remuşcări Rolls Royce-ul şi imperiul imobiliar e un obicei pe cât de răspândit, pe atât de contradictoriu. Nu ştiu de ce, dar cruciuliţa de la mânăstire agăţată de oglinda BMW-ului care costă cât un apartament nu îmi inspiră chiar pioşenie.
Şi mai Shemin are un sfat excelent pentru cei care vor, cu sau fără cruciuliţă, un BMW nemuncit: pe fiecare factură plătită, să scrii "mulţumesc" - "pentru că de fiecare dată când fac un mic gest ca acestea, Universul mă răsplăteşte pentru mulţumirile mele, uneori cu sume ieşite din comun". Aşadar, români, scrieţi mii de mulţumiri pe facturile de la providerul de internet care vă taie conexiunea din două în două zile, de la compania de telefonie care iar v-a trecut în factură convorbiri inexistente cu Angola în valoare de 400 de euro şi de la regia de distribuţie a energiei termice care nu dă căldură în calorifere până în luna ianuarie" Mă mir cum de nu s-o fi gândit Shemin să-i mulţumim şi statului pentru frumoasele taxe şi impozite cu care ne răsfaţă.
BASME MODERNE...
De altfel, nu numai deraierile prezentate mai sus fac din cartea lui Shemin o lectură fascinantă. Există un episod relatat în această carte care sintetizează perfect o întreagă mentalitate. Autorul povesteşte cum, pe la cincisprezece ani, se angajează picolo într-un restaurant. Pentru a câştiga mai mult, Shemin nu se străduieşte nici un moment să-şi facă treaba mai bine sau mai repede ci, ingenios, îşi schimbă numele job-ului de pe insignă în "Specialist în aranjarea mesei", urmând ca, fiind promovat chelner, să se autointituleze "Specialist în servirea mesei". Rezultatul? "... respectul a crescut, dar şi bacşişurile". Nici că se poate găsi o mai bună ilustrare a importanţei acordate imaginii în zilele noastre. O funcţie cu nume pompos va putea umple orice gol de incompetenţă. Un titlu imaginar îţi va aduce o grămadă de beneficii, precum "fiilor locotenentului Schmitt", răspândiţi prin toată Uniunea Sovietică a lui Ilf şi Petrov. Prea puţin contează seriozitatea în muncă. Important e să ştii "să te învârţi", să-ţi faci loc, să-ţi vinzi marfa...
Se va spune, cu o uşoară indignare: "asta este, a fost dăştept, s-a descurcat!" Sigur că da. Robert Shemin e un tip foarte deştept, se vede asta chiar şi numai din felul în ştie să te ţină prins în lectură. Inteligenţa lui mercantilă nu este însă una autonomă: ea depinde de existenţa naivă a proştilor din jurul lui. Un om cu adevărat inteligent, realist, i-ar fi spus micului şmecher să-şi dea porcăria aia jos de pe piept şi să aranjeze masa mai repede. Între timp, micul şmecher s-a făcut şmecher mare şi acum scrie cărţi în care le transmite celorlalţi că "cel care învaţă cele mai multe lucruri în şcoală este cel care are cele mai multe probleme, pentru că el este cel care trebuie să înveţe să le rezolve". Cu alte cuvinte: nu învăţaţi, că vă vin idei şi până apucaţi să vă lămuriţi ce-i cu ideile, trec toate oportunităţile de afaceri.
" ALTE Cí‚TEVA DERAPAJE
Altminteri, îmi vine să zic şi eu pe un ton mândru, a la Viorel Ilişoi: Shemin "mă cunoaşte, îmi apreciază munca şi ştie mai bine decât oricine altul că mi se cuvine mai mult ... respect pentru asta". Şi pentru că mă respectă, uite ce îmi spune, făcându-mi cu ochiul:
"Am să-ţi încredinţez secrete pe care nu le-am spus nimănui până acum - nici sutelor de mii de oameni care au dat năvală la seminariile mele, nici sutelor de mii de oameni care mi-au citit cărţile anterioare. Toate acestea sunt lucruri pe care le-am ţinut doar pentru tine." (Pătruns de această emoţionantă invitaţie cu tentă ezoterică, mă uit din nou pe coperta I, unde scrie mare, incitant: "BESTSELLER Wall Street Journal & New York Times". Deci nu doar eu sunt privilegiatul care va avea acces la tainele business-ului spiritual. De fapt, Shemin nu vrea să fumăm numai noi doi trabucurile groase în timp ce eu îi explic detaliat, printre vălătuci, planul meu de afaceri pentru zona Pipera - Bucureşti, România...)
Şi unul din secretele nemaipomenite puse în carte este că un Idiot Bogat - categoria pe care el o reprezintă şi o venerează - gândeşte astfel: "" mă simt în siguranţă că venitul meu nu depinde de un singur angajator, ci de o serie de proprietăţi, acţiuni şi obligaţiuni, fonduri mutuale şi de propria mea afacere". Mă întreb dacă de aceeaşi părere sunt sute de mii de afacerişti - până mai deunăzi dovezi vii ale American Dream - ce descoperă, de voie, de nevoie, beneficiile economiei de tip rural în faţa blocurilor din Los Angeles.
Tot din categoria "perle" mai cităm:
- "" tot de spiritual ţin şi siguranţa financiară, o casă frumoasă, haine bune şi o maşină la volanul căreia să-ţi crească adrenalina" (Randy Gage, citat de Shemin în încercarea lui de a ne convinge că şi sifonul de la chiuvetă are ceva metafizic în el")
- " A greşi e omeneşte. A ierta te poate face bogat."
- "Când sunt la cumpărături, întreb personalul magazinului dacă produsul la care tocmai mă uit şi pe care mă gândesc să-l cumpăr nu intră curând la reduceri. N-o să-ţi vină să crezi de câte ori mi s-a răspuns: «Ba da, de săptămâna viitoare, dar pentru că sunteţi aici acum, am fi onoraţi să vi-l oferim la preţ redus»" sau "Îmi dau seama că pentru mulţi dintre voi nu va fi uşor, dar te asigur că poţi face o groază de bani doar punând mâna pe telefon şi cerând o reducere, fie a sumei datorate, fie o reducere a dobânzii care ţi se percepe, fie ambele" (deci, cei care v-aţi făcut credite la bancă pentru locuinţe sau nevoi personale, sunaţi acum şi rugaţi-o frumos pe tanti de la Relaţii cu publicul să-i spună ea lu' domnu' director că deocamdată nu mai aveţi chef să plătiţi aşa de mult pentru garsoniera aia cu igrasie din cartierul Balta Albă).
VREI SÄ‚ FII MILIARDAR?
La final, după atâtea sfaturi şi secrete, cred că se impune un mic exerciţiu de bun-simţ. Dacă Shemin şi mulţi alţi "Idioţi Bogaţi" trăiesc foarte relaxaţi, spre deosebire de milioane de "FÎS" care sunt robi în firme, blazaţi, obsedaţi de gândul pierderii locului de muncă, se pune următoarele întrebări strâns legate între ele, cu fir roşu:
1. Cui aparţin firmele în care lucrează pe brânci milioanele de "FÎS"?
2. Pe cine îmbogăţesc milioanele de "FÎS" prin munca lor?
Celor care nu ştiu răspunsul, le ofer, cu ironică tandreţe, un premiu de consolare - Citizen Kane.
Citeste cele 21 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
-
Silviu Man spune:
Nici o muncă, o adevărată plăcere. Ciudat cum calitatea (sau lipsa de calitate) a unei cărţi nu are nici o legătură uneori cu cantitatea ideilor care se pot scoate din ea (sau de pe urma ei)…
-
-
-
B. M. Popescu spune:
Cred ca idiotul care s-a imbogatit a urmat one golden rule: never read self-improvement books ;))
-
Radu Iliescu spune:
Trei stele – ce risipa.
Un prekin pe care n-am indraznit niciodata sa-l contrazic zicea de la un anumit numar de beri in sus: “Decat batran si sara, eu zic ca e mai bine sa fii tanar si bogat.”
Totusi, tautologicului meu amic nu i-ar fi trecut niciodata prin minte sa se viseze “idiot bogat”. Avea studii publicate in Gazeta matematica, era campion la sah si arte martiale, iar in studentie se intretinuse regeste din poker. Nu stiu daca a devenit bogat, stiu cu certitudine ca n-avea stofa de idiot.
-
Silviu Man spune:
Ar fi fost si culmea ca autorul sa se prezinte drept Înţelept Bogat. Nu ar mai fi avut aura asta de “pretenu tau $cump $i $impatic” care-ti vrea doar binele, iar tu platesti numai taxele postale…
-
-
Clopoţel spune:
5 întrebări pentru autorul acestei recenzii:
1) ai fost vreodată în America sau într-o ţară din Vest?
2) ai avut vreun prieten sau ai cunoscut vreodată cu adevărat vreun evreu?
3) ce importanţă acorzi scriitorului Mihail Sadoveanu sau acesta nu mai merită nicio importanţă?
4) dacă ai urmărit cu interes în ultimii 20 de ani evoluţia paralelisticii dintre scandalurile din mass-media şi deja celebrele topuri cu 300 sau 500 cei mai bogaţi români?
5) eşti creştin-ortodox, practicant?
Mulţumesc!
1) tot ce scrie în această carte este purul adevăr pentru un american care trăieşte acolo şi asta vede şi aude peste tot. România în devenire nu e undeva foarte departe, deşi există astfel de recenzii şi adepţi. spre exemplu eu unul am fost aici în România la nunţi în care plouă cu bancnote de 100 $, vin vedete şi cântă pentru mii de euro vreo câteva melodii şi artificiile abundă din plin. am fost şi la conferinţe publice în care primele persoane care urcă pe scenă se pot alege cu bani. etc. de fapt, de autenticitatea acestei cărţi în România ne vorbeşte din ce în ce mai bine capitala noastră europeană. poate sunt cerinţe mari şi sunt multe de făcut, dar pe viitor totul se poate contura şi poate căpăta sens. eu unul nu-mi fac griji şi am ceva experienţă.
2) când te referi la un anumit gen de om trebuie să ai în vedere şi mentalitatea care îl defineşte şi particularizează. la evrei, spre exemplu, o să constaţi cu surprindere o caracteristică generală, mania banilor, pe care o deprind de mici din familie. dacă pe români părinţii îi învaţă să muncească pentru a realiza ceva în viaţă, evreii vor învăţa cum să-i muncească pe alţii, să se folosească de banii, timpul şi inteligenţa celorlalţi în scopuri proprii. cunoaşte un evreu şi studiază-l. nu vei mai avea nevoie de cărţi ca să faci recenzii, vei avea materialul viu şi autentic care a fost turnat în această carte.
3) din punctul meu de vedere Sadoveanu se poate asemăna foarte uşor cu un medic neuro-chirurg care a operat pe creier mentalitatea poporului român, corijând derapajul unui mit aşa-zis fundamental la noi prin deja celebra, monumentala operă, demnă de întins pe pâine, Baltagul. până în momentul în care acest autor cu spirit critic şi viziune nu va fi pus la loc de cinste pe firmamentul scriitorilor autohtoni, pot veni 1.000.000 de Robert Shemin în România cu cărţi, precum cea în discuţie, sau cu tot felul de conferinţe publice că românul, biet, săracul, îndărăt va da ca racul.
4) mass-media românească a tot tras tot felul de semnale de alarmă cu privire la îmbogăţirea rapidă imediat după ’90, care continuă şi astăzi, cam îndoielnic, ce-i drept, a tot felul de personaje obscure, care, probabil, au profitat de poziţiile şi funcţiile pe care le ocupau, sau făceau parte din mafia ceauşistă, sau lucrau în securitate, sau, ca să fim şi puţin mai decenţi, deţineau o perfectă mentalitate evreiască, de înmulţit banii fără de număr. cum pentru mulţi în ziua de azi doar cea din urmă opţiune le rămâne la îndemână din toate celelalte, ei bine, iată că există pe piaţă o carte care îi poate ilumina în această direcţie, ceea ce este cu adevărat un real câştig.
5) sincer să fiu dacă ar fi vorba de pioşenie şi de aruncat bani, nu i-aş da nici preoţilor creştin-ortodoxi care pentru harul pe care îl invocă şi îl posedă, zice-se, nu îşi iau răspunderea înfăptuirii decât a unei singure mari lucrări divine pe an precum în parabola de la lacul Vitesda, în rest toţi banii pe care îi înfulecă din mâna sărmanilor aninaţi şi animaţi în viaţă de o amărâtă de speranţă le umflă burţile aşa mişto…, că toţi sunt graşi, nu i-aş da nici psihologilor care se hrănesc cu durerile oamenilor tot pentru un căştig material, ci aş cumpăra, pur şi simplu, această carte, care este un doctor mult mai bun, şi pentru mine, şi pentru un întreg popor.
-
Silviu Man spune:
Pentru ca vrei sa lasi impresia ca eu as fi dat raspunsurile de mai sus, ma vad nevoit sa te intreb de sanatate (inclusiv mintala).
in plus, eu nu scriu “ortodoxi” :)
-
Clopoţel spune:
ştii ce cred eu despre tine? că ar trebui să consulţi urgent un medic specialist pentru sănătatea ta (inclusiv mintală)…
pentru că nu citeşti în spirit şi nici în literă, pentru că multe există doar în mintea ta… :)
-
-
-
C.SÎRB spune:
Consideraţiile clişeice, de mai jos, despre evrei l-ar vârî, automat şi pe bună dreptate pe autor, în boxa acuzaţilor, într-o ţară normală. Nu pot crede că s-a aprobat acest comentariu antisemit!
În plus: românii sunt, realmente, cunoscuţi în ÎNTREAGA lume ca fiind oameni de o cinste şi corectitudine ireproşabile. Îhâm… Nu ca “ovreii ăia lipsiţi de scrupule”, nu-i aşa? Apoi, şi noi am fi cel puţin la fel de înstăriţi ca evreii dacă am putea specula ca ei, păcat că suntem, cum spuneam, ireproşabil de cinstiţi şi corecţi…
“2) când te referi la un anumit gen de om trebuie să ai în vedere şi mentalitatea care îl defineşte şi particularizează. la evrei, spre exemplu, o să constaţi cu surprindere o caracteristică generală, mania banilor, pe care o deprind de mici din familie. dacă pe români părinţii îi învaţă să muncească pentru a realiza ceva în viaţă, evreii vor învăţa cum să-i muncească pe alţii, să se folosească de banii, timpul şi inteligenţa celorlalţi în scopuri proprii. cunoaşte un evreu şi studiază-l. nu vei mai avea nevoie de cărţi ca să faci recenzii, vei avea materialul viu şi autentic care a fost turnat în această carte.”
!!!-
sarmanul spune:
Interesanta recenzia. Si, de altfel, de asteptat.
In urma cu ceva vreme ma aflam in libraria Humanitas (una din cele doua librarii si singurele din orasul nostru, al parulea cel mai mare din RO) unde imi place sa petrec o ora in weekend la cafeneaua din incinta. Cautand o carte usoara cu care sa imi sorb licoarea am dat peste Idiotul Bogat. Am palmat cartea si m-am retras intr-un colt cu grija sa nu ma vada cineva cu o asa frivolitate intre palme.
PARANTEZA:
In urma cu 15 ani imi dadusem demisia din functia de matelot al flotei maritime romane in curs de atomizare naturala si am devenit matelot pe talazurile economiei de piata sau de iarmaroc.
Inzestrat cu cateva doze de optimism in exces am reusit ca dupa 15 ani sa nu regret decizia luata atunci. Am trecut de la taraba cu covrigi la atomizorul de detergenti si apoi la constructii si imobiliare. In ultimii ani am dat curs unei pasiuni mai vechi si am intrat in productia de sotfware. Una peste ata am facut afaceri din activitati pe care mi-a placut sa le fac eu si apoi angajatii mei. Una peste alta acum locuiesc intr-un apartament (e drept cu 4 camere, dar intr-un bloc si cartier pe care le detest) pentru care platesc 500 eu lunar cu persectiva de a lichida ipoteca peste vo’ 20 de ani. Una peste alta din doi in doi ani am sarit peste concedii in speranta ca la anul va fi mai bine. Acum suntem in 2010 si ghici unde am facut vacanta de iarna!REVENIRE:
Am deschis cartea la intamplare:
Pilda 1: Idiotul Bogat raspunde singur la telefonul personal dar care nu e suficient de bogat ca sa ii raspunda secretara asa cum se petrec lucrurile (greÈ›os!) cu Donald T. Pentru ca sunt in postura FIS ului care nu numai ca raspunde singur la telefon dar care a ramas la servici intre craciun si revelion pentru ca angajatii sa poata merge in binemeritata vacanta, am continuat.Pilda 2: Cum bagi girafa, elefantul in frigider … (stupid!) dar am tocmai o patisem si eu: muncisem in urma cu cateva zile doua ore la o solutie savanta desi exista o alta banala pe care nu vedeam din cauza am tendintei permanente de a gandi mai degraba complicat.
Dupa o ora de lectura, osciland intre neincredere si amuzament am decis sa cumpar cartea, destul de “ieftina” de altfel. M-am jenat un pic fata de librarul care ma stie de “om serios” dar am mers mai departe.
Dupa 15 ani de afaceri intr-o economie de taraba cum e cea din RO am invatat sa scormonesc printre deseuri ca sa gasesc ce imi trebuie. Astfel am lecturat sarind pasajele care pareau sa ma ofenseze prin famiarismul exagerat ori pretentia de adevar absolut si simplitate cvasi-universala. Si iata ce am notat in fisa de lectura:
1. Gandeste simplu si invata mereu;
2. Nu te bloca in prejudecati;
3. Bogatia nu sunt banii ci timpul liber pe care ti-l permite (banalul “Time is money”);
4. Concentreaza-te pe un singur SCOP clar, unic si apoi actioneaza constant dupa un set clar de pricipii;
5. Economiste 10% din venit, doneaza si nu fi zgârcit;
6. Fa-ti o echipa, deleaga la maxim imparte câstigul cu echipa ta, angajeaza pe cei mai buni;
7. Cum obtii un credit: un plan, o tinuta, un discurs impecabile si o lista lunga de creditori;
8. Cateva principii pe ce si cum sa cheltui banii fara sa risipesti;
9. Nu pune toate ouale in acelasi coÈ™;
10.Orice succes e cladit pe esecuri, fii perseverent, nu ceda dupa primul esec;
11. Nu fi indispensabil afacerii tale si i-ati liber regulat;
12. Cel mai pretios bun al tau esti tu insuti.E adevarat ca autorul, un american cu figura de tractorist mioritic, nu iti poate inspira incredere, e drept ca retorica lui aduce pe alocuri cu predicile exaltate ale unor predicatori neoprotestanti si nu numai … si, fireste, nu are nimic din tinuta academica a cursurilor de management si stiinta afacerilor de la ASE.
Insa dupa 15 ani de afaceri in care nici nu am falimentat niciodata, nici nu am intârziat macar o zi in plata salariilor si mi-am platit cu incapaÈ›ânare funizorii … insa nici de imbogaÈ›it nu m-am imbogatit, dupa 15 ani am intels ca nu e imposibil sa faci cum zice tatal meu “din rahat bici” (un alt fel de a descrie visul american). Dar pentru asta trebuie sa faci lucrurile intr-un anume fel. Multi au reusit insa mult, infinit mai multi au esuat. Daca ii intrebi pe cei care au reusit cum au facut-o, in forme diferite, iti vor spune aceleasi lucruri.
-
-
Ela spune:
E de o stupizenie recenzia asta…fara seaman! Este imposibil de citit pana la capat. Si de fapt arata frustrari puternice ale autorului in domeniul financiar…
Cam are dreptate Clopotel! Totusi nu tine de “sanatate” mintala, cat tine de “minte” sau mai exact de cele ce l-au invatat parintii in copilarie despre bani…-
Radu Iliescu spune:
Draga Ela, daca logica ta privind frustrarea recenzorului ar avea sens, atunci de fiecare data cand medicul ar da un diagnostic de cancer, n-ar face decat sa arate ce invidie adanca il roade in raport cu metastazele…
Ti-a spus cineva pana acuma ca esti o frustrata depedeve intelectual? Nu te descuraja, iti pot explica ce inseamna daca-ti scapa subtextul…
-
-
Alex spune:
Doresc sa cumpar aceasta carte si la toate librariile online stocul este epuizat. Va rog daca are cineva aceasta carte si doreste sa o vanda sa ma contacteze:[email protected].
Multumesc
C. SÎRB spune:
15 October 2009 | 9:58 am
Mother, câtă muncă pentru o carte care, totuşi, “te crede nerod”!