bookblog.ro

Poveștile fantastice de altădată

Scris de • 15 September 2021 • in categoria ,

Titlu: Homeric
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2019
Numar pagini: 336
ISBN: 978-973-46-7911-9

Ca o piesă de teatru începe acest superb roman al Doinei Ruști apărut la editura Polirom în colecția Fiction.Ltd. Cum altfel, cu asemenea personaje: Despina, o femeie de o frumusețe răpitoare din Bucureștiul de secol XIX care se irosește în mahalaua Gorgani de la marginea pădurii Cotroceni, urmată de Mărmănjica, pretinsă doftoriceasă, aducătoare de leacuri băbești adunate de prin pădure și rămasă orfană încă de mică, alături de fratele Mutu, și de Pantelimon Iorga, zugrav talentat și pictor căutat mai apoi de toți cei cu stare, cunoscut însă îndeosebi pentru aventura sa cu un personaj de pomină al poveștii, dar și de ghicitoarea Ciptoreanca, de destinul ei se leagă cele ale personajelor mai sus-menționate, dar și al multor altora.

Povestea e spumoasă și cu nenumărate fire care se desfac și se încheie într-un mod extrem de surprinzător. Începe o narațiune, din ea se desprinde alta, din aceea se ramifică alte trei și tot așa, făcând arc peste timp, sărind de la o perioadă la alta, încât amețești dacă nu ești atent sau dacă iei cartea cu tine la metrou, citind câteva pagini între stații. Nu-i chip, oameni buni, să o dai gata astfel, cum n-a fost chip nici pentru mine să o termin cum îmi propusesem inițial, în maximum o săptămână, căci urmau alte câteva teancuri la rând (a durat două sau trei, până la urmă).

Ce încearcă și izbutește de minune să facă Doina Ruști în această carte este pur și simplu să readucă la viață o mahala din Bucureștiul de secol XIX stăpânit de fanarioți lacomi, unde timpul pare încremenit în loc la o primă vedere, dar în care zilnic se întâmplă drame mai mari sau mici, în funcție de cât de tare te-ai atașat de unul dintre personaje.

Despinei Băleanu, domniță din flori și femeie fatală, îi place să învârtă bărbații pe degete și să se joace așa cum poftește cu ei. A călătorit prin toată Europa, a avut aventuri peste aventuri, a cunoscut italieni focoși și a ajuns să se îndrăgostească de un amărât de zugrav cu droaia de copii după el, care n-a mai răbdat să o aștepte și s-a căsătorit cu cine nu se aștepta nimeni. Însă iubirea pentru Despina îl face să-și părărsească și casa, și nevasta, și copiii, și mândria de om.

Ciptoreanca nu e bucureșteancă get-beget, însă de nurii ei au ajuns să se bucure toți bărbații cu stare din bordelul lui Manciu, căpitan de agie în timpul liber și proprietar de chiramele în restul timpului, care îi face la un moment dat felul celei care începuse să-i strice apele – ghicitoarea cu reale talente în a citi metehnele, calitățile și dorințele cele mai ascunse ale oamenilor, interpretându-le năzuințele și ideile netrebnice și amețindu-i cu profețiile ei (reale sau închipuite, naiba știe, cert e că tot ce prevestește ea se-adeverește).

Nici Pantelimon nu e vreo ușă de biserică, așa cum am mai spus mai sus, în fapt, e un afurisit de om în care nu poți avea încredere, îndrăgostit lulea de cine nu trebuie și care pare în stare să facă moarte de om, așa cum i se profețește la un moment dat Despinei, în cazul în care este luat de prost (nu că n-ar fi).

Mărmănjica, ciudată până peste poate, săracă lipită pământului și cu un frate Mut care se ține scai după ea, a moștenit un dar bizar, însă extrem de util: știe să adune cele mai ciudate buruieni de prin codru și să prepare leacuri pe care să le vândă bucureștenilor cei cu frică de Dumnezeu și spaimă de tot ce nu înțeleg. Personaj tragic, de mila căruia ți se rupe inima când îi auzi povestea, exploatat cu asupra de măsură de Doctorul cel cinic, ea este singura care se poate împotrivi grozăveniei care stă la pândă.

Dinspre codru pornesc, când și când, miasme ciudate, ce poartă pe undele lor o fantomă care începe să curme vieți. Oamenii încep să dispară rând pe rând, lăsând în urma lor doar hainele cu care fuseseră îmbrăcați în clipa dispariției și o grămăjoară de cenușă la fel de bizară, al cărei rol nu îl cunoaște nimeni. Cine și cum îi alege pe cei care trebuie să piară? Și ce se întâmplă cu cadavrele lor, de se transformă în cenușă? Cum se leagă destinele tuturor și, mai cu seamă, cine este misteriosul narator care pare că le știe pe toate, dar care stă doar și observă toate mișeliile oamenilor acestora cu dorințe mărețe, dar cu caractere minuscule? Dar, mai ales, de ce numește cartea „Homeric”? Să fie vorba doar de o himeră? Să fie o referire și la cartea pe care o primește Despina și pe care, mai apoi, i-o dăruiește în chip misterios Mărmănjicăi?

Povestea Doinei Ruști este un carusel de întâmplări ce se succed, se întrepătrund și se încheie mai apoi apoteotic, dar nu într-o ordine anume, și în care realismul se împletește cu fantasticul, în care oamenii interacționează cu creaturi fantastice fără să-și dea măcar seama de ceea ce se întâmplă și în care locurile încărcate de istorie sunt martore ale unor întâmplări ieșite din comun de pe urma cărora cititorul are numai de câștigat. Recomandată!

    Categorie: , | Autor: | Editura:



    Lasa un comentariu

    Adresa de email nu va fi facuta publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

    Citeste si

    Copyright ©2011 Bookblog.ro