Titlu: Douăzeci și patru de ore din viața unei femei
Autor: Stefan Zweig
Rating:
Editura: Humanitas fiction
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Ida Alexandrescu
Numar pagini: 128
ISBN: 978-973-689-519-7

,,Ne-am căsătorit repede şi am dus o viaţă lipsită de griji ca toţi membrii clasei noastre sociale, trei luni la Londra, trei luni pe moşiile noastre, iar restul timpului din hotel în hotel în Italia, Spania şi Franţa.’’ Iată în rezumat care era stilul de viaţă al unei femei din înalta burghezie la începutul secolului XX.

Poate că acest modus vivendi devenea totuşi prea previzibil şi prea repetitiv. Sau poate că dezvoltarea rapidă a psihanalizei şi circulaţia informaţilor sale despre eliberarea prin sexualitate făcea deja adepte printre femei. Cu certitudine, Stefan Zweig le-a avut în vedere pe ambele aspecte precum şi încă altele pe deasupra când a scris Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei. Ne aflăm în fața unei nuvele exemplare, care respectă toate regulile de naratologie specifice acestei specii. În fapt, nuvela este un text epic mai dezvoltat decât o schiță și mai restrâns decât un roman şi care gravitează în jurul unui personaj bine definit. Iar când acțiunea ei este plină de antren și de suspans, fapt ce nu-i reușește chiar oricărui scriitor, atunci avem de-a face cu o voluptate a lecturii.

Douăzeci și patru de ore din viața unei femei pare un titlu un pic frivol. Dar după ce observăm cât de palpitante pot fi aceste ore în viața anumitor femei, înțelegem mai complex semnificația acestor cuvinte. Ne aflăm pe Coasta de Azur la începutul secolului XX într-o stațiune balneară destinată înaltei burghezii. Întâlnirile din restaurant sau de pe terasă ale vilegiaturiştilor respiră acel calm al îndestulării şi al moralei consimţite. Până ce într-o seară, târziu după cină, hotelul răsună de strigătele disperate ale unui francez bogat, tată de familie. Soţia sa dispăruse, mamă a doi copii. Deşi în primă instanţă bănuise un suicid, află repede că Henriette a fugit cu un foarte tânăr şi recent amant.

Nimic nu putea fi mai palpitant decât acest subiect de bârfă la micul dejun de a doua zi. Turiştii se împart în două tabere, cei care o acuză de imoralitate şi de inconştienţă pe năbădăioasa franţuzoaică şi cei care, mult mai puţini, o înţeleg. Printre aceştia din urmă, un tânăr intelectual şi o distinsă englezoaică vârstnică. Şi din acest moment, prin tehnica poveştii în ramă, bătrâna doamnă îi istoriseşte în secret tânărului o aventură a sa de tinereţe. Astfel devenim martorii unei confesiuni despre o noapte de iraţionalitate erotică pe când, pentru a salva un frumos cartofor de la suicid, doamna C… ajunge în patul acestuia şi pe deasupra îi achită datoriile.

Din păcate, pentru bătrâna de-acum englezoaică nebunia se termină prost prin ingratitudinea amantului său. Dar oare pentru Henriette? Desigur că imaginaţia ne este pusă la încercare nu fără o subtilă chemare la raţionalitate: oare cât se poate bucura o femeie la patruzeci de ani de atenţia unui amant de douăzeci? Şi până la urmă care sunt mai iraţionali în dragoste, femeile sau bărbaţii?

• Plusuri

  Este o carte care se citeşte pe nerăsuflate, fapt ce a trezit interesul implicit a numeroşi regizori.

• Recomandari

  Tuturor cititorilor cu probleme de conştiinţă şi de vinovăţie.