Scris de Andrei Rosca • 22 September 2009 • in categoria Roman de dragoste
(sau cumpără aici ediţia în limba engleză)
Dacă cineva v-ar recomanda filmul "Revolutionary Road", aşa cum şi mie mi-a fost recomandat, şi aţi ajunge cumva şi pe IMDB.com, aţi putea citi următorul "plot": "A young couple living in a Connecticut suburb during the mid-1950s struggle to come to terms with their personal problems while trying to raise their two children." Sună foarte captivant, nu-i aşa? Este motivul pentru care am amânat vizionarea filmului săptămâni întregi. Apoi, imediat ce l-am văzut, mi-am dorit şi cartea.
Din păcate, dacă ar trebui să rezum "Revolutionary Road" într-o singură frază, aş putea-o folosi pe cea de mai sus şi mi s-ar părea o descriere corectă, cinstită a cărţii. Din fericire, pe cât de banal sună totul, pe atât de excepţional este spusă povestea soţilor Wheeler. Ei nu trăiesc vieţi excepţionale, nu sunt oameni ieşiţi din tipare. Ba chiar am putea spune că sunt suficient de încadrabili în tipare încât să ne sperie cu normalitatea lor. Mai mult decât atât, lupta celor doi tineri pentru a-şi salva căsnicia şi a îşi construi, în sfârşit, viaţa la care au visat e o oglindă în care s-ar putea regăsi multe dintre cuplurile secolului XXI, în ciuda faptului că romanul a fost publicat pentru prima data în anii '60.
L-am încadrat, cu greu, la "roman de dragoste", deşi în timpul lecturii nu o dată mi-a trecut prin minte că ar putea fi la fel de uşor încadrabil la "roman psihologic". Fiindcă ceea ce e fascinant la romanul lui Yates este tocmai felul în care acesta reuşeşte să descrie trăirile personajelor principale. Putem înţelege foarte uşor motivele pentru care Frank Wheeler îşi doreşte ca problemele dintre el şi April să se rezolve, putem înţelege motivele pentru care ambii şi-ar dori la un moment dat să se mute in Franţa şi să o ia de la început. Însă romanul devine cutremurător abia atunci când realizăm că fiecare faptă a fiecăruia dintre personaje este perfect explicabilă din punct de vedere uman. Toate sunt acţiuni şi gesturi trăite sau traibile de fiecare dintre noi, descrise perfect de către un autor care nu iartă. Iar asta sperie.
Da, Revolutionary Road este povestea destrămării unei căsnicii, un roman despre trădare, păreri de rău, deziluzii şi vină. O poveste tristă, o dramă care, din păcate, va spune câte ceva fiecăruia dintre voi. Unora dintre voi, cartea le va face bine, iar pe alţii îi va întrista. În ambele cazuri, experienţa citirii romanului lui Yates merită trăită. Fiindcă e genul de carte care te poate schimba. Indiferent cât de mult sau puţin te identifici cu un personaj sau cu altul, este foarte probabil ca odată ce ai ajuns la finalul cărţii să realizezi că eşti altul decât cel ce a început să o citească cu doar două zile în urmă.
Si pe mine! Depinde doar de unde si cit de repede o s-o gasesc!
Multumesc,Andrei!
Ravasitoare cartea..chiar e genul de carte care te poate schimba. Si recenzia foarte faina:) M-ai fi convins s-o citesc
Stimate comentator de cărţi, e bine că mai sunt oameni care pot fi “convinşi” prin locuri comune de genul “roman de dragoste” “roman psihologic” “trăirile personajelor”. Mie îmi sună a “comentar'” literar de clasa a treia în cel mai bun caz, punctat, voi recunoaşte, cu o spoială de “cultură” de liceu (clasificarea facilă a romanelor predată pe fondul unui Rebreanu sau Camil Petrescu). Citarea “plotului” de pe IMDB este profundă, seamnă cu extrasele alea din “ziare” de pe spatele best-seller-urilor americane, inepte, extrem de banale, din care pricepi că e “printre cele mai…”
Pe subiect, romanul nu e despre destrămarea unei familii, ci despre inexistenţa respectivei familii. Adică o mică palmă conceptuală pe obrazul celor care consideră încă adevărată credinţa după care “ce se vede chiar este”. (Adică, de dragul demonstraţiei, chiar crezi că exişti ca autor de recenzii numai pentru că torni articole pentru preşcolari!?) Desigur, nu voi pretinde că poţi pătrunde semnificaţia demersului scriitoricesc, nu în absenţa unor lecturi care să te ducă departe de sintagme goale de genul “roman psihologic”.
Pingback: septembrie 2009 - Andrei Rosca: My way
Copyright ©2011 Bookblog.ro
RoxanaFarca spune:
22 September 2009 | 10:30 pm
M-ai convins!
Intamplarile extraordinare reprezinta un subiect predestinat succesului. Adevarata arta este atunci cand reusesti sa scrii extraordinar despre subiecte obisnuite, “domestice”.
O pun pe lista :-)