Genul literar: Genul liric

Curent literar: tradiționalism, curent literar apărut în perioada interbelică, ale cărui principii sunt promovate de revista „Gândirea”, lansată în 1921. Printre principalele caracteristici se numără: accentuarea importanţei ortodoxismului, văzut drept latura esenţială a spiritualităţii româneṣti; promovarea istoriei, folclorului ṣi universului rural, surse de inspiraţie fundamentale pentru tradiţionaliṣti; recuperarea ṣi susţinerea valorilor tradiţionale; izolarea faţă de Occident ṣi respingerea oricăror influenţe străine, percepute ca fiind dăunătoare specificului naţional; elogierea trecutului, aflat, de cele mai multe ori, în contradicţie cu prezentul; prezentarea complexităţii sufletului ţărănesc.

Versificația: Poezia este formată din 19 distihuri (două versuri) și un monovers final, rima este împerecheată, ritmul iambic, măsura de 13-14 silabe.

Eul liric: Lirismul este subiectiv, iar prezența eului liric este evidențiată prin mărcile lexico-gramaticale specifice, și anume verbe și pronume la persoana I: „-mi”, „m-ai găsit”, „eram”, „ți-am șoptit”, „am spus”. De asemenea, prezența poetului în poezie poate fi remarcată și prin formulările la persoana a II-a, utilizate pentru a scoate în evidență relația cu un interlocutor: „vii acuma tu”, „ai ascultat”.

Mesajul poeziei: poezia exprimă trecerea ireversibilă a timpului

Figuri de stil:

• epitete: „turnul vechi”, „ștersele portrete”
• metafore: „casa amintirii cu obloane și pridvor”, „păienjeni zăbreliră și poartă și zăvor”
• comparații: „Ca ieri sosi bunica… și vii acuma tu”, „câmpia ca un lac”
• personificare: „îmbătrâniră plopii”

Imagini artistice:

• imagini vizuale: „o fată în largă crinolină”, „te vezi aievea numai în ștersele portrete”
• imagini auditive: „un clopot a sunat”, „ți-am șoptit poeme”, „i-a recitat Le Lac”

Semnificația titlului: Titlul este deopotrivă original și inedit, întrucât accentuează faptul că existența umană se bazează pe experiențe repetabile, reluate și retrăite de fiecare generație în parte. Propoziția „Aci sosi pe vremuri” este alcătuită din adverbul sub formă populară „aci”, verbul la perfect simplu „sosi” și locuțiunea adverbială de timp „pe vremuri”, sugerând astfel apropierea dintre trecut și prezent.

Volumul din care face parte opera: „Pe Argeș în sus”

Date importante despre viața și activitatea autorului: Ion Pillat a trăit în perioada 1891-1945 și a fost academician, poet, editor, publicist și eseist român. Acesta a urmat cursurile liceului „Sfântul Sava” din București, iar apoi a decis să-și continue studiile în Franța. În 1910 a devenit student la Sorbona, unde a studiat istoria și geografia, însă în paralel și dreptul. În anul 1911, Titu Maiorescu i-a publicat o parte din poezii în revista „Convorbiri Literare”, iar în 1913 a devenit licențiat în litere, la Paris. În anul 1923 a publicat volumul de versuri „Pe Argeș în sus”, iar în 1925 volumul „Satul meu”. În anul 1936 a primit premiul național pentru literatură și a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În anul 1944, purtând denumirea „Poezii”, a apărut volumul care însumează întreaga operă lirică a autorului, scrisă în perioada 1906-1941. S-a stins din viață în data de 17 aprilie 1945, în urma unei congestii cerebrale.

Alte opere ale autorului: „Pe Argeș în sus”, „Satul meu”, „Biserica de altădată”, „Întoarcere”, „Umbra timpului”, „Poeme într-un vers”.

Impresii personale: Poezia „Aci sosi pe vremuri”, de Ion Pillat, este reprezentativă pentru tradiționalism întrucât redă foarte bine tema timpului trecător și ideea că trecutul se contopește cu prezentul.

Mai multe detalii despre această poezie, dar și ajutor pentru examenul de Bacalaureat găsești accesând site-ul liceunet.ro sau Bacalaureat 2016.