Iarna promite să ne țină în case, moment potrivit pentru a citi cărți de suspans la un pahar de vin fiert, cu picioarele sub o plapumă pufoasă. Cel puțin astea sunt planurile mele sincere pentru următoarele luni.

Și pentru că sunt fana declarată a romanelor de suspans, am decis că e oportun să vă recomand un top trei cărți care vă vor ține efectiv cu sufletul la gură în serile lungi de iarnă.

1 Deschide lista romanul de debut al Verei Kurian, intitulat „Te voi ucide zâmbind”, tradus în 2022 la editura Rao.

Este o carte despre care cu greu poți afirma că e de debut, deoarece are un stil bine pus la punct, o istorie cizelată meticulos, personaje pe care le antipatizezi sau cu care empatizezi într-un mare fel.

Toată acțiunea romanului se desfășoară într-un campus universitar, unde, se pare, un om de știință decide să efectueze un experiment de reeducare sau de resocializare a psihopaților. Un curaj nebun, dacă mă întrebați pe mine. Vera Kurian decide să exploreze subiectul psihopatiei într-o carte care te ține de la prima la ultima pagină. Scris excelent, fluid, cu voci care se schimbă într-o rotație organică, romanul va fi pe gustul celor care preferă istoriile alambicate.

2 Al doilea pe listă este romanul „Băiatul din lumina farurilor” de Samuel Bjørk.

Aici formula este clasică. Avem un criminal în serie, doi detectivi cu probleme grave de conviețuire în familiile lor și secrete considerate de foarte mult timp îngropate. Peste 400 de pagini pe care efectiv le parcurgi cu viteza trenului TGV.

Este scris alert, sincer, fără pic de menajamente față de cititor și cu scene șocante care ar putea să tulbure firile mai sensibile. Apropo, Bjørk este deja o notorietate în rândurile autorilor nordici de crime, iar cărțile sale sunt un must read pentru cunoscători. Dacă vedeți romanele semnate de el pe rafturile librăriilor, luați-le fără prea multe gânduri în plus.

3 „Fantomele trecutului” de Victoria Fox este ultima mea recomandare din această serie și cred că o să fie pe placul celor care preferă o atmosferă victoriană, învăluită în mult mister.

Deși are o tentă ușor romantică, cartea deznoadă secrete vechi ale lui Vivien și ale doctorului Giovanni Moretti, dintr-un trecut considerat de foarte mult timp mort. Un roman excelent despre trădări, obsesii și traume cu care nu ai cum să înveți să trăiești.

Cineva mă întreba la un moment dat de ce citesc cărți de mister, cu crime și criminali? Nu știu să dau un răspuns ferm, dar cu siguranță această curiozitate se naște din dorința de a înțelege profunzimea minții umane, toate acele colțișoare întunecate în care se găsesc părți mai puțin bune ale umanității, acele instincte primare pe care nu avem cum să le inhibăm.

Voi ce părere aveți despre acest gen de romane? Ar putea ele să genereze dezbateri pe anumite subiecte importante din punct de vedere social?