bookblog.ro

Roșu și negru

Titlu: Roșu și negru
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2013
Traducere:
Numar pagini: 544
ISBN: 978-973-135-804-8
Cumpara cartea

„Ești doar mai îndrăgostit decât mi-am închipuit. Doamna Dubois este foarte preocupată de ea însăși, ca toate femeile cărora cerul le-a dăruit sau o origine foarte nobilă, sau prea mulți bani. Ea se privește pe sine în loc să te privească pe dumneata, deci ea nu te cunoaște. Când a avut cele câteva porniri de iubire pentru dumneata, făcând un mare efort de imaginație, ea l-a văzut în dumneata pe eroul pe care îl visa, și nu pe bărbatul care ești de fapt. Dar ce dracu, oricine știe asta, dragul meu Sorel, ești chiar atât de novice într-ale dragostei?”

Cumpără titlul în engleză

[Citeste tot Articolul]

Spune-ti parerea!

Când ești rodul propriei imaginații

Titlu: Roșu și negru
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2007
Traducere:
Numar pagini: 442
ISBN: 973-104-070-7

“Eu nu sunt de familie bună, de aceea am nevoie de calități mari, vizibile, dovedite de fapte grăitoare și nu de presupuneri binevoitoare.”

Roşu şi Negru este, în principal, povestea vieţii lui Julien Sorel. Acesta este şi titlul pe care autorul a vrut să-l dea iniţial cărţii. Totuşi, pe cuprinsul acestuia suntem plimbaţi de la cele mai joase până la cele mai înalte clase sociale, ni se face cunostinţă cu oameni de diferite meserii sau ranguri, ni se dau lecţii subtile de istorie şi suntem familiarizaţi cu situaţia politică a Franţei la începutul secolului al nouăsprezecelea. Astfel suntem introdusi în lumea din care face parte personajul principal al romanlui, o lume frecvent dominată de minciună, înşelătorie şi hoţie, comportamente pe care toate clasele sociale, începând de la ţăranul cel mai simplu, continuând cu burghezia şi cu clerul şi terminând cu aristocraţia Parisului, îl încurajează şi-l preţuiesc.

Trebuie să recunosc că mi-a plăcut de Julien încă de la început. Şi m-am simţit prost la fiecare gafă pe care o facea fie din naivitatea sau impulsivitatea vârstei, fie dintr-o greşeală de judecată. Şi m-am supărata de fiecare dată când greşea pentru că nu voia să deschidă ochii şi să-şi folosească mintea ca să înţeleagă ce se petrece în jurul său. Şi i-am admirat memoria, inteligenţa pe care şi-o dezvoltă pe parcurs, caracterul şi hotărârea cu care ducea la capăt orice gest pe care îmrejurările îl făceau să-l considere ca fiind de datoria lui. I-am admirat chiar şi curajul de a face cele mai nebuneşti greşeli dintr-un sentiment al onoarei pe care simţea în permanenţă nevoia să şi-o dovedească. Şi i-am admirat chiar şi mândria uneori exagerată.
[Citeste tot Articolul]

Citeste cele 2 COMENTARII si spune-ti parerea!

Copyright ©2011 Bookblog.ro