La rasarit de Eden
Scris de Raluca Alexe • 27 April 2006 • in categoria Altele
Autor: John Steinbeck
Rating: 
(ediţia în limba engleză)
La rasarit de Eden este o carte geniala, una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata, in timp ce John Steinbeck, castigator al unui premiu Pulitzer si al unui premiu Nobel pentru literatura, este probabil cel mai bun prozator pe care l-au dat acesti copiatori fideli ai Europei, si anume americanii. Pe deasupra, chiar si autorul spune ca, East of Eden este cea mai buna opera a sa.
Ceea ce face romanul de fata atat de stralucit este combinatia ideala si reusita de actiune intesata de personaje avand in spate istorii captivante cu multitudinea de simboluri, in mare parte cu referire la Biblie, care surprind cu intelesul lor.
Unul din aceste simboluri se afla chiar in titlul cartii, la rasarit de Eden aflandu-se tara Nod (,,fuga"), locul in care Cain a fost pedepsit sa se ascunda mereu de Dumnezeu (Geneza 4:16). Se anunta astfel importanta povestii lui Cain si Abel in desfasurarea actiunii, dar si una din temele romanului, si anume lupta continua dintre bine si rau. La rasarit de Eden este povestea a doua familii, Hamilton si Trask, din aceasta din urma facand parte protagonistul, Caleb Trask. Samuel si Liza Hamilton traiesc la o ferma in Valea Salinas, California, au noua copii, si chiar daca nu sunt bogati sunt foarte respectati si indragiti de comunitate, printre altele si din cauza ca Liza, o femeie FOARTE religioasa si muncitoare insufla familiei sale multe valori morale. Fiecare din cei noua copii are rolul sau in roman, si este urmarit destinul fiecaruia, pana la moartea multora dintre ei.
Din acesti noua copii face parte si Olive Hamilton, care este mama naratorului si in acelasi timp imaginea mamei autorului (ea nu este singura asemanare cu rudele si viata autorului-printre altele, John Steinbeck s-a nascut in valea Salinas).
Pe de alta parte, Cyrus Trask traieste in Connecticut si este un mincinos care isi inventeaza o cariera militara stralucita -desi isi pierduse piciorul in prima sa ora de razboi si fusese trimis acasa - si obtine un post important in Administratia armatei. El are un fiu, pe Adam, iar sotia sa se sinucide inecandu-se intr-o apa adanca pana la genunchi. Cy se recasatoreste si mai are un fiu, pe Charles. Cei doi sunt prima reprezentare a povestii despre care vorbeam, Adam asemanandu-se cu Abel si Charles cu Cain.
Intriga romanului o reprezinta aparitia lui Cathy (batuta de proxenetul sau) in casa familiei Trask. In adolescenta aceasta isi omorase parintii si le furase banii; este deci intruchiparea raului, este monstrul din roman, si cu toate acestea Adam se indragosteste si se casatoreste cu ea. Surprinzator (sau nu?) Cathy il inseala pe Adam cu Charles in chiar noaptea nuntii.
Neputandu-se intelege cu fratele sau, Adam se muta la o ferma in Valea Salinas, unde ii cunoaste pe cei din familia Hamilton. Acolo Cathy ramane insarcinata si incearca fara succes sa faca un avort, vrand sa rupa orice legatura cu sotul sau. Imediat dupa nasterea a doi copii, Cathy il impusca pe Adam si fuge in orasul Salinas unde isi reia activitatea de prostituata la bordelul de acolo. Castigand increderea proprietarei o otraveste treptat pana cand aceasta moare si ii ia locul. Recurge apoi la santajarea oamenilor importanti cu ajutorul unor poze ce ii aratau pe ei in timpul unor scene de sado-masochism initiate de prostituatele pe care le drogheaza.
Adam nu moare, dar trece mult timp pana cand isi revine din depresia provocata de gestul sotiei sale. Cel care il ,,trezeste" este Lee, servitorul chinez de o inteligenta rara. Astfel este memorabila discutia de la sfarsitul primului volum dintre Adam, Lee si Samuel Hamilton hotarati sa gaseasca nume gemenilor. Prima idee a fost aceea a lui Samuel, de a da copiilor numele celor doua iscoade din cele doisprezece care au ramas in Tara Fagaduintei: Caleb si Iosua; la pronuntarea numelui Caleb, unul din gemeni incepe sa planga. Apoi Adam spune ca nu ii place numele de Iosua si Lee marturiseste ca intotdeauna i-a placut ,,Aaron", desi acesta nu a ajuns in Canaan (!);dar celalalt baiat incepe sa rada vesel, si asa le raman numele. Cei trei discuta povestea lui Cain si a lui Abel si ajung la concluzia ca fiind copii lui Cain, noi toti purtam povara raului pe care acesta l-a facut, insa emit pareri optimiste cu privire la destinul omului. Discutia nu poate fi povestita, si nici nu ar trebui; daca prezentarea romanului nu va face curiosi in privinta acestuia, atunci simpla lectura a celor cateva pagini va va imbogati.
Revenind, Caleb afla totul despre mama sa, desi Adam le spusese ca a murit, si se lupta cu gandul ca este blestemat sa duca o viata de pacat la fel ca aceasta, care trebuie sa-i fi transmis trasaturile sale. Din aceasta cauza el este o alta intruchipare a lui Cain, avandu-l ca si corespondent pe fratele sau; ba chiar se face o aluzie la Cain prin replica pe care o da Caleb tatalui sau ,,Eu trebuie sa-i port de grija?"(lui Aaron), asemanatoare cu ceea ce ii spune Cain lui Dumnezeu cand Acesta il intreaba despre Abel.
Cei doi sunt foarte diferiti; Aaron este cel placut de toata lumea, este cel sensibil, fragil care chiar traieste un inceput de poveste de dragoste cu Abra, o fata din oras, de asemenea speriata ca pacatele tatalui sau corupt se vor rasfrange asupra ei; cu toate acestea, tanarul nu suporta rautatile pe care le vede in jurul sau si se inchide in religie, ceea ce o indeparteaza pe Abra. Caleb insa este mai rau, manipulator ca mama sa, gelos pe Aaron si nepasator fata de alti oameni. Cu toate acestea se straduieste sa invinga aceste trasaturi ale sale si sa duca o altfel de viata.
Astfel ca face o mica afacere din cumparare si vanzare de legume si reuseste sa stranga o suma de bani pe care tatal sau o pierduse, si i-o face cadou acestuia de ziua lui. Adam insa nu accepta darul, si il indeamna pe fiul sau sa inapoieze banii obtinuti prin inselatorie. Suparat ca nu primeste aceeasi dragoste ca si Aaron, Caleb il duce pe fratele sau la Cathy.
Aaron este dezgustat si deceptionat, iar Cathy este profund ranita de reactia fiului ei, comitand poate singurul gest care arata ca in corpul de monstru exista totusi o inima. Din pacate, Aaron se inroleaza fara stirea nimanui in armata, Primul Razboi Mondial fiind in plina desfasurare.
Sfarsitul romanului (pe care nu am sa il dezvalui) este... optimist as putea spune. Are legatura insa cu ideea de timshel, un cuvant din ebraica, ce a fost tradus dupa multe discutii ,,tu poti". Acest cuvant apare in Geneza 4:7, cand Dumnezeu ii spune lui Cain: ,,Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti." Aceasta este o versiune care imbina vechea traducere a cuvantului cu cea corecta. Vechea traducerea era aceea de ,,tu il vei stapani", inducand ideea de predestinare; cea corecta insa (asa cum reiese din roman) este ,,tu il poti stapani", care arata ca omul poate invinge pacatul si isi poate alege propriul lui drum.
Sa intelegem deci ca pacatosul Cain ajunge totusi in Tara Fagaduintei? Este insa o concluzie la care oricum nu ajungi decat dupa parcurgerea romanului.
O recenzie de: Raluca Alexe
Citeste cele 42 COMENTARII si spune-ti parerea!
-
Raluca spune:
In primul rand imi pare rau, dar desi m-am straduit, nu am putut sa fac un review mai scurt, pentru ca mi s-au parut prea multe idei de exprimat.
In al doilea rand, in contextul in care una din temele romanului este lupta dintre bine si rau, Cathy este cu siguranta intruchiparea raului-cel putin din punctul meu de vedere.
Astept un comment mai detaliat. -
lkjlk spune:
Care e rostul acestor rezumate mediocre? Sint ca exemplele de penibil date la tv din lucrarile scrise ale elevilor cu ocazia examenelor scolare. Toate cartile sint “una dintre”, iar autorii lor “unul dintre”:-) … Plus finalurile care urmeaza aceeasi idee – “dar va las pe voi sa cititi cartea ca sa va convingeti”.
-
Andrei Rosca spune:
1. Imi plac oamenii curajosi care isi dau cu parerea. Macar cei care scriu aici au curajul sa se semneze. Tie iti lipseste acest curaj
2. Nu vrei sa scrii tu unele mai bune ? -
Alexandra spune:
Rostul rezumatelor e, din cate am inteles, sa ajute oamenii in a isi face o parere despre cartile prezentate. Nu iti convine, nu citi ca nu te obliga nimeni.
-
Just me... spune:
Nu bagatzi in seama, unii nu au ce face, sau sunt geloshi pe ce cititzi voi…keep up the good work…
-
Admin spune:
lkjlk, ai inceput sa jignesti. Nu are rost sa mai spun aici ce gen de oameni incep sa jigneasca fiindca nu mai au ce spune. Iti multumesc pentru comentarii si te rog sa iti indrepti atentia catre alte bloguri care nu sunt la fel de mediocre.
PS: ti-am sters ultimul comment
PS2: chiar am de gand sa citesc “Ulysses”
-
cristinikaaa spune:
cartea e superba si mi se pare… jignitor, aproape, din partea voastra s-o ignorati in halu asta datorita unui anonim, care… se zbate aiurea sa iasa din anonimat prin mijloacele cele mai comune si mai la indemana. Critica. mda. Me indeamna la citit steinbeck
-
Ionuca spune:
Ah, este una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit!!!!
Raluca si eu am avut aceeasi parere despre Cathy: ca ea este intruchiparea raului. In ceea ce-l priveste pe Lee, mi se pare o cioncidenta placuta ca un chinez se dovedeste a fi un asa bun prieten in 2 carti cu greutate: in “La rasarit de Eden” si in “Fiica norocului” de Isabel Allende. Nu prea dai peste multe personaje asiatice, dar se pare ca si cele prezentate sunt exceptionale.
In ceea ce priveste anumite commenturi rautacioase, cred ca domnul Mircea Vasilescu are un “raspuns” pentru toti in editorialul “Dreptul la replica” din cel de-al IV-lea numar al revistei “Dilemateca”. Scriitori nemultumiti de recenzii sau oameni carcotaso-maligni, tot una e.
-
adriana spune:
eu tocmai am terminat cartea si mi-a placut foarte mult. Rezumatul pe care l-ai facut e unul reusit si complet.Nu ai omis nimic important. Felicitari!
-
zarza spune:
Sa cititi ce spune Llosa despre cartea asta in “Adevarul Minciunilor” – Elogiul romanului prost parca se numea. Intradevar, e un roman prost din punct de vedere al constructiei, asta isi poate da seama citind orice cititor cat de cat experimentat. Incepe autobiografic, continua omniscient, la un moment dat vorbeste destul de multisor despre niste personaje care n-au nici o treaba cu actiunea, stilul narativ e simplu, facil, aproape pueril. Si totusi nu am mai putut lasa cartea din mana :D. M-au acaparat cu totul povestea si personajele iar cate-o morala de asta inaltatoare si optimista care elogiaza omul si partea buna din el merge asa, din cand in cand, sa te invioreze.
-
Smilla spune:
Cathy – multa vreme am fost convinsa ca nu pot sa existe oameni atat de rai ca ea. Cathy e cealalta extrema a lui Samuel (sau a lui Tom, care-si intrece tatal in bunatate, fapt pentru care are si de pierdut in viata). Povestea rautatilor pe care le facea cand era mica m-a fascinat toata copilaria (am citit prima data cartea cand aveam vreo 10 ani; evident citeam pe sarite si mai mult dialogurile :-)).
Mult mai tarziu m-am indragostit de Lee si mi se pare cel mai frumos chinez din toata istoria literaturii – chinez si american totodata, asa cum ii explica el insusi lui Caleb. Pana la urma East of Eden e si o poveste romantica despre America, la vremea aceea inca “tara tuturor posibilitatilor”.
O carte minunata, care isi dezvaluie noi si noi fatete chiar si la a 100-a recitire :-)
-
Voichita spune:
Imi place fantastic aceasta carte pe care am recitit-o de cateva ori si de fiecare data am mai descoperit cate ceva.
Nu poti dacat sa-l iubesti pe Samuel,sa-l regreti pe sensibilul si visatorul Tom, sa-l admiri pe Lee, care e de departe cel mai reusit personaj chinez dintre toate cele intalnite de mine pana acum.
Multumim, Raluca , recenzia ta este reusita! -
Irinuk spune:
E una din cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata. :-)
Am un pic comentariu: imi aduc aminte ca in carte (editura RAO, chiar cea pusa ca prezentare pe site) cuvantul/conceptul de timshel era putin altfel tradus. Era ceva de genul “tu ai ingaduinta”, traducere care mie mi s-a parut la momentul lecturii cartii plina de substanta. E mai mult ca o permisiune, acceptare. “Tu il poti stapani” mi se pare o constatare sau ceva proiectat in viitor ca un fapt sigur. Daca a citit cineva cartea in engleza i-as fi recunoscatoare daca ar posta intelesul lui timshel asa cum apare el in engleza.
Raluca, foarte frumos prezentata cartea. Mi-a placut foarte mult sa imi aduc aminte de La Rasarit de Eden si de ce am simtit atunci cand am citit-o. :-) -
Raluca spune:
Multumesc Irinuk :). In ceea ce priveste remarca ta, mi se pare, dimpotriva ca varianta “tu il vei stapani”, traducerea initiala, sugereaza mai degraba predestinare, asa cum de altfel se explica si in roman. “Tu il poti stapani” trimite la liberul-arbitru, la ideea ca omul are puterea sa stapaneasca pacatul si ca trebuie sa aleaga singur daca ii cade prada sau nu. In contextul in care discutia este despre stapanirea pacatului, cred ca a traduce “timshel” drept “ai permisiunea” este gresit, este o exprimare inutila, atata vreme cat Dumnezeu vrea ca omul sa reziste in fata pacatului. O sa incerc sa caut varianta in engleza, poate este mai lamuritoare.
-
nao_9c spune:
Recenzia este cat se poate de compatibila cu romanul. Eu cred ca ar trebui sa citim cu totii acest roman, fiindca implica o problema de viata, un subiect real, modern, o lupta impotriva naturii imperfecte omenesti.
-
lisa spune:
limbajul asa zis simplu sau “pueril” mi se pare mai mult decat adecvat romanului si nu vad cum un stil mai elaborat ar fi putut transmite mesajul mai bine.tocmai stilul narativ ofera fluenta in citire si evita orice discrepanta intre limbajul povestitorului si cel al dialogurilor,de altfel foarte realiste, avand in vedere ca naratorul insusi se vrea personaj.oricum, limbajul nu mi se pare diferit de cel din alte romane ale lui si in mod sigur nu il consider un neajuns.
recenzia e super, atinge toate temele importante, dar nu dezvaluie prea mult pentru ca cititorul sa-si piarda interesul pentru carte.remarca ta “Discutia nu poate fi povestita, si nici nu ar trebui; daca prezentarea romanului nu va face curiosi in privinta acestuia, atunci simpla lectura a celor cateva pagini va va imbogati.” este foarte foarte adevarata.dar parca nu Lee l-a “trezit” pe Adam, ci Samuel prin vestita “bataie”.Sau nu mai tin eu minte bine?-
maria spune:
chiardaca aceasta carte am avut-o si eu decitit si nu am citi-o vreu sa stiu daca e de varsta mea ca am auzit multe lucruri urate despre aceasta carte .eu trec anul acesta in cl a8a
-
Raluca Alexe spune:
Nu stiu ce lucruri urate ai auzit despre ea, dar eu zic ca nu are nimic daca o citesti acum. Poate o sa fie cateva lucruri pe care nu o sa le intelegi, asta ar fi singurul motiv pentru care poate ar trebui sa mai astepti putin, insa altul nu vad care ar fi.
-
-
-
Pingback: “La răsărit de Eden†sau de ce lumea nu mai e alb-negru « (De)spre Viitor
-
george spune:
imi place subiectul dar nu inteleg de unde vine colectia de iluzii.oamenii au dreptul sa gindeasca si sa_si exprime sentimentele in functie de situatia nou creata. iluzia cred ca are puterea de a schimba temperamentul oricarui om in functie de momentul creat la un moment dat fiind posedat de sentimente instantantanee ce pot fi controlate doar in limite reduse. deci eu cred sadomaso pe linga faptul ca este o dereglare pshica este totusi influyientata de situatia de de moment in care libidoul are efectcu totul deosebitaccelerind stimulii nervosi si creind o stare de decadenta deumilire daca vreti .doreste sa fie pedepsit ca nu stie sa fie puternic sau f viril. aceasta dizertatie imi apartine si nu va obliug sa o luati in considertatie Vamultumesc ca ati citit
-
Nicolae Anca Rodica spune:
Am plans la sfarsitul romanului; dragostea si acceptarea adevarului, a ceea ce este, nu pot fi negate!
Un roman atat de complex… am invatat din fiecare pagina, din fiecare replica si descriere!
Le multumesc lui Lee si Sam Hamilton pentru existenta lor in acest roman! -
stefan spune:
Viata oamenilor a fost azvarlita si se va plasa intotdeauna undeva la rasarit de Eden, niciodata indeajuns de aproape, caci desi suntem izvoare de dragoste si bunavointa, aflate in cautarea fericirii, ne vom lovi permanent de indiguirile firii noastre si vom ajunge inevitabil la acel ocean sarat in care plutesc fructele dezamagirii. Stand la rasarit de Eden avem macar consolarea de a vedea un apus continuu si ne reamintim sa nu mai alergam degeaba dupa soare.
-
Audrey spune:
CAPODOPERA!
Nu ma pricep la vorbarie ,nu-mi place sa-mi dau cu parerea fiindca nu cred ca sunt in masura insa imi permit sa spun ca aceasta carte m-a emotinat, fascinat si m-a facut sa o indragesc!Este un roman plin de intelesuri si simboluri iar eterna lupta dintre Bine si Rau este atat de subtil si elegant descrisa…
O carte impresionanta si personaje pe masura ,mai ales Lee..
Senzatii asemanatoare(euforie ,magie ,neliniste,pasiune) mi-a trezit si lectura romanului ‘Maestrul se Margareta’ …
Va doresc Un An Nou fericit si bigat in lecturi de calitate! -
Mada spune:
Mi se pare foarte,foarte scurt…Am citit,dar nu tot,si mi se pare ca este facut,de la inceput foarte scurt…
Dar,ca sa-si faca oricine o parere despre acest roman,este perfect cum ai descris actiunile..;)) -
White spune:
Da,poate chiar tema principala a romanului e lupta dintre bine si rau.Dar nu dintre personajele bune si cele rele ci dintre binele si raul din fiecare dintre noi.Chiar pe la inceputul carti se zice ca fiecare purtam cate un monstru in noi.
Cathy e un personaj foarte intrigant si sa il catalogam pur si simplu drept un personaj negativ mi se pare un pic nedrept si usor superficial.Eu recunosc ca inca nu l-am “inteles”. -
Perfect spune:
Nu stiu cum sa iti multumesc Raluca pentru aceasta recenzie care mi-a adus in atentie acest roman extraordinar! Pur si simplu l-as fi ratat, titlul nu ma atrange, literatura americana e in mare parte dezamagitoare, inceputul e oarecm anost si plat, “it’s off to a slow-start” cum ar spune americanu’. Dar totusi am insistat cu aceasta carte fiindca am citit aici: “…este o carte geniala, una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata.” Si nu regret, cartea este intr-adevar o capodopera si partea buna este ca fiecare o intelege in functie de cultura si experienta pe care o are, adica este o carte care va satisface pe oricine. Este un roman generos, are de toate pentru toata lumea :)
Katy se numara printre personajele mele preferate :) Dupa Edmond Dantes si Woland.Off-topic, as dori sa stiu daca ai un top al cartilor care ti-ai placut. Am ajuns sa tin mult la parerea ta cu privire la acest domeniu. Iti multumesc!
-
cristina spune:
Mi se pare un review excelent, si nu inteleg rautatile! Mie mi-a folosit descrierea perfect, in contextul in care cautam un cuvant din cartea citita mai demult, nu reuseam sa-mi amintesc, si aici l-am gasit(timshel). Iar cu atat mai mult nu inteleg de ce se amesteca in asemenea initiative super de laudat persoane care nici macar nu stiu sa scrie scrie corect, dupa rigori gramaticale deja de un deceniu adoptate!!
-
erema roxana spune:
ar trebui tratata problema mai cu atentie. desi rewie ul e foarte bun:) uite, eu ajunsesem intr un punct in care nu mai voiam sa o citesc, dar vazand continuarea… desigur, nu este cel mai inspirat lucru sa ma informez cu privire la cele ce urmeaza, dar daca altfel nu se poate.. sunt foarte pretentioasa la lectura, tocmai de aceea prefer critica. iar aceasta e una dintre foarte putinele carti despre care pot spune ca mi a placut:)
-
Raluca G spune:
Mie mi se pare foarte buna recenzia ta si m-am abtinut sa o citesc pana n-am terminat cartea. Foarte frumos ai explicat corespondentele cu Biblia. Cu ce nu prea sunt eu de acord e cu modul in care l-ai portretizat pe Cal. Mie mi s- parut( in ciuda defectelor multiple) doar un copil ratacit care a trait toata viata in umbra afectiunii pe care toata lumea parea sa o nutreasca pentru fratele sau si care cauta doar putina dragoste. Oricum cartea e geniala mai ales pentru modul in care ne face sa ne atasam sau sa dispretuim personajele. Cand citeam despre faptele lui Cathy parca ma treceau fiori de spaima. De asemenea, i-am simtit chiar si eu lipsa lui Sam dupa ce a murit.
-
Pingback: La răsărit de Eden – John Steinbeck « Publicații creștine
-
Irina-Ioana spune:
”La rasarit e Eden” este o carte superba , unica , diferita … parerea mea este ca nu toata lumea are puterea sa o inteleaga , dat fiind faptul ca este o carte putin mai grea , o carte pshihologica ( asta este doar parerea mea , nu ma criticati ) . Este una dintre cartile mele preferate chiar daca eu prefer cartile cu foarte multa actiune si cartile fantastice . De data aceasta , autorul chiar ma facut sa traiesc odata cu personajele , si chiar am inceput sa ma atasej de unele dintre ele ( stiu ca poate parea ciudat ) . Imi place foarte mult cum ai descris cartea si cum te-ai exprimat . Esti o povestitoare foarte buna .
lkjlk... spune:
27 April 2006 | 6:30 pm
nu cred ca este cineva “intruchiparea raului”…
(dar acest mesaj a fost trimis de la cineva caruia i-a fost lene sa citeasca pana la sfarsit ce a scris acest ralu)